2,879 matches
-
Magdalena Boiangiu Pentru cititorii de titluri, Artaud este un alt autor de sistem teatral, un nume opus celor prea des citate, inițiatorul unui concept, al cruzimii, prin care se poate justifica absența stilului și a coerenței scenice. După plictiseala iscată de epigonii lui Stanislavski și de preoții teatrului psihologic, predicatori ai unui realism al detaliilor, teatrul cruzimii promitea noul, șocul îndelung așteptat, contactul cu o convenție care să dea fiori fără să sperie într-adevăr. Surpriza cărții
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
într-adevăr. Surpriza cărții lui Monique Borie vine din așezarea acestui autor în perspectiva cercetării antropologice, concluziile despre comunicarea teatrală devenind o consecință a căutării adevărului despre lumea originilor. înțelegerea omului și pe urmă înțelegerea teatrului determină călătoriile și experimentele scenice ale lui Artaud și autoarea analizează unitățile și punțile de comunicare din universul complex al gândirii despre teatru al unuia dintre cei mai interesanți teoreticieni ai săi. într-o lume unde cunoașterea și recunoașterea multiculturalismului servește relativizării moralei și conceptelor
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
rolul Cymbelin după prelungi audiții, acționează ca un alt Prospero, rege-vagabond, semnele lui izvorâte dintr-o stare de inspirație declanșează mișcarea unui grup inițial amorf, căruia îi insuflă viață și stare dramatică. Actorul are forță și grație și prezența lui scenică este de natură să asigure liantul de imagine pentru aceste povești incredibile și greu de legat într-o intrigă coerentă. Ca în multe alte spectacole ale lui Hausvater, cuvântul e pregătit și determinat de starea de inspirație dobândită prin mișcarea
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
program de atractive piese cu caracter miniatural. Mă refer la minunatul clarinetist Aurelian Octav Popa, artist de o cuceritoare dezinvoltură, secondat de această dată de mai tânăra pianistă Valentina Sandu Dediu, muzician ce probează remarcabile direcționări atât în domeniul performanței scenice, cât și a celei muzicologice. Pe aceeași scenă, un concert de o cu totul altă trimitere stilistică - concertul "Grupului de percuționiști din Haga" - a fost organizat de Asociația A.R.F.A., de Ambasada Olandei la București, de Fundația olandeză "Gaudeamus", un
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
amplă, etalată și de această dată, la un an după premiera actualei producții, în regia cunoscutului realizator parizian Petrika Ionescu. Trebuie remarcat, spectacolul se dovedește a fi în continuare o realizare de impresionantă coerență în toate dimensiunile sale, atât cea scenică, cât și cea muzicală, un spectacol de mare consistență la împlinirea căruia a participat întregul colectiv al teatrului, colectivul orchestral, neobositul dirijor Cornel Trăilescu, basul Ștefan Ignat în rolul titular, corul condus de maestrul Stelian Olariu. O problemă restantă ce
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
actual, unde raporturile culturale, atent selectate, se conjugă optim într-un limbaj personal. Privite în ansamblu, lucrările sale accentuează ideea de decor, de scenă, artistul imprimându-le deliberat o anume artificialitate. Realizează astfel construcții epice bine cizelate, într-un ansamblu scenic post-renascentist, unde atât povestea, cât și personajele au un rol riguros determinat, într-o regie prestabilită de autor (Ah! Cât de artificial, Plimbare în grădină, La iarbă verde cu Boucher, Două lumi etc.) Într-un anume sens, imaginile sale sunt
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
rezolve cvadratura cercului în gîndirea secolului XX, și anume să împace militantismul politic (de stînga, firește!) cu spiritul critic. l în REVISTA ROMÂN| de la Iași, din martie, Florin Faifer încearcă să descopere în dramaturgul Victor Eftimiu un "virtuoz al discursului scenic". îi dorim succes! Cronicarul recunoaște că articolul i-a deschis gustul pentru relectura unor piese care i s-au părut dintotdeauna ușurele, ușurele... l Pe lîngă o trivialitate generalizată, limbajul public românesc devine pe zi ce trece și tot mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
cotidian în cei aproximativ 100 de ani de folosință. Fără a constitui o noutate a travaliului componistic, motivul muzical generator, conducător într-o formă muzicală și-a împlinit latențele dramaturgice prin dramele muzicale wagneriene, acolo unde se asociază cuvântului, situației scenice. Wagner însuși numea motivele sale epic-muzicale "Grundthema", temă fundamentală, însă "laitmotivul" lui Wolzogen, referindu-se la acele teme wagneriene, a avut mult mai mult succes în istoria muzicii. Emblemă sonoră desemnând personaje, sentimente, obiecte sau gesturi din derularea acțiunii teatral-muzicale
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
construcție, care controlează unitatea Heptalogiei. Fiecare triplă formulă funcționează pentru întreg ciclul, iar cele șapte supraformule derivate de aici sunt valabile pentru cele șapte opere. Această structură polifonică la trei voci, trei straturi echivalente a trei personaje, înglobează și aspecte scenice, spațiale, semantice, transformându-se în primul indiciu de construcție dramaturgică. Similitudinile formulelor lui Stockhausen cu laitmotivele wagneriene merg până la un punct, al frazei conducătoare, al întoarcerii la melodie (chiar tonală), al autoreferențialității. Diferențe reies din experiența serială a lui Stockhausen
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
a teoretizat, a militat pentru "opera de artă a viitorului". Ambițiile sale au vizat un nou mod de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
printr-un semnal unitar. În locul celor două planuri, unul istoric și unul transcendent, imposibil de ignorat ăntr-un asemenea proiect, ni se oferă, fără nici un complex, tot două planuri, dar unul carnal, de un naturalism împins pănă la grotesc, și unul scenic, de teatru în aer liber. Dacă acestora le mai adăugăm și desele evadări în spectral, momente în care apare un fel de androgin drapat în negru și cu priviri de cobalt, care uneori mai ține în brațe o apariție cu
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
parcă de vitalitatea ei. Din alte vremuri, Alexandru Palade, tatăl lui, presimte mai curând decât înțelege tragedia care dă târcoale și asistă neputincios la consecințele ei. Acest grup de interpreți este purtătorul severei judecăți morale produse de regizor: realitatea lor scenică e construită din ticuri și scheme de comportament, momentele cântate și dansate accentuează convenția unei lumi care a vrut să refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul cum se înscrie în discursul regizoral și
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
lumi care a vrut să refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul cum se înscrie în discursul regizoral și merită să apreciem disciplina unor actori de performanță, colorând aici cu strictul necesar aparițiile lor scenice. Mecanismul spectacolului e bine gândit și nu sunt puține momentele când ideea provoacă vibrația sentimentului: scena fără cuvinte de după viol, când peste trupul ghemuit la pământ al Dorei trec indiferenți cei care o cunosc și necunoscuții, e o imagine extrem de
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
toate aceste spaime, de meschinării, e în ea ceva altfel, o ardere, o trăire a candorii, misterul unui talent fără vîrstă. Este extrem de curajoasă tentativa actriței - însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului feminin - de a juca formele de cabotinaj ale talentului. Cadrul scenic, mobilat cu manechine fantomă, face legătura cu fragmentele de film, dar și cu sentimentul de pustiu al personajului principal. Nu pe Marlene Dietrich vrea să o joace
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
trăire a candorii, misterul unui talent fără vîrstă. Este extrem de curajoasă tentativa actriței - însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului feminin - de a juca formele de cabotinaj ale talentului. Cadrul scenic, mobilat cu manechine fantomă, face legătura cu fragmentele de film, dar și cu sentimentul de pustiu al personajului principal. Nu pe Marlene Dietrich vrea să o joace Emilia Popescu (de altfel, ea seamănă mai curînd cu Marylin Monroe, după cum observau
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
trecutului și neputința prezentului. Vrînd, nevrând, ea este în competiție cu gloria marelui star, cu personalitatea aceleia, așa cum o zugrăvește autoarea: autoritară și fragilă, fermecătoare și insuportabilă, puterea ei se trage din permanența emoției, din frica trăită înaintea tuturor aparițiilor scenice. Când este o actriță pe care întâmplător o cheamă Marlene, Emilia Popescu e convingătoare. Când vrea să fie Marlene Dietrich - nu. Stînjenitoare - mai ales în “recitalul” final - devine încercarea de suprapunere a imaginii actriței bucureștene cu modelul marelui star hollywoodian
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
Miss Andrews se cufundă din nou în descrierea exhaustivă a avantajelor diplomatice ale modului ei de a telefona, în timp ce Barbara Stevens, cu capul în mîini, stătea atent aplecată peste carnetul de întîlniri, ținînd ochii închiși, închipuindu-și cu o precizie scenică demnă de cei mai buni regizori fiecare din reacțiile și contracțiile faciale pe care prezența ei la Paris avea să le declanșeze în cercul relațiilor sale, deja la curent cu ultimele ei activități grație zelului intrigant al secretarei. Începu apoi
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
cîntînd sacralitatea ființei. Cu o ritmica proprie, repetiții, vocabule rare și durități de limbaj, cu semnul exclamației „plasat iberic”, minat de un impuls melodic și vizînd sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica, cîntîndu-si versurile. Arhaizant, incantatoriu, de rafinament grav, pendulînd Între limbajul naiv și cel esoteric, căutînd rădăcina comună a artelor și cultivînd, cu bocet sincopat, speciile oralității (doina, colind, descîntec), el se plasează În tradiția menestrelilor medievali. Dar, În decriptarea simbolurilor
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
în care fiecare latură a unui pătrat era ocupată de către un grup de muzicieni, formându-se în acest fel texturi antifonice foarte complexe. În mod treptat, tradiția reprezentațiilor cu muzicienii plasați față în față pierde teren în fața amplasamentului de tip scenic, în semicerc. Acest amplasament este practicat în cadrul concertelor ce devin tot mai numeroase, a festivalurilor de muzică tradițională, imitându-se oarecum amplasamentul formațiilor și grupurilor de tip european. Importanța improvizației în muzica de factură orientală Ceea ce frapează în primul rând
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Și ca În cazul oricărei fotografii, când negativul păstrează imaginea inversă a culorilor pe care le va reda albul hârtiei, aceeași memorie a spectatorului va păstra și disonanțele, incongruențele. Mi s-a părut că tensiunea e diminuată În anumite secvențe scenice, trenând sau fiind pulverizată de un prea mult al schimbului de replici. Prea desele intrări și ieșiri din scenă, fundalul muzical neconsonant și scena nudității inițiale al cărei rol În potențarea sensului nu l-am văzut. Singularitatea ei e ruptă
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
chiar isterie pretutindeni. Admiratoarele din sălile de concert se luptau pentru batistele și mănușile sale de catifea pe care le păstrau ca suveniruri. O contribuție notabilă În producerea acestei atmosfere o avea personalitatea aproape hipnotică a compozitorului și prezența sa scenică, mulți dintre cei care asistaseră la un recital declarând ulterior că muzica lui Liszt ridica auditoriul pe culmile unui extaz mistic. În ceea ce privește creația sa, aceasta este una prolifică, Liszt fiind cunoscut ca un adept al programatismului, mai exact un compozitor
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
fie și numai pentru o zi. În plus, acum mai bine de un an, citisem primul draft de scenariu pe care Corneliu Îl scrisese și eram foarte interesat cum rezolvase regizoral o poveste complicată și foarte puțin vizuală ca mișcare scenică. Între timp, aflasem că de la primul draft, Corneliu mai scrisese Înca 7 sau 8, așa că asta mă făcea și mai interesat asupra schimbărilor sau soluțiilor pe care el le inserase deja În scenariu. Călătoria de la Montreal am făcut-o Împreună cu
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
Maeștri substituți, adică corepetitorii! Fiecare cântăreț se prezintă la dirijor perfect învățat, pe dinafară! E lucru minunat! Mi-aduc aminte de Bebe [Petre Ștefănescu-Goangă, n.n.], care venea încă la repetiția generală la „Maeștrii” cu partitura în mână! Apoi tot aparatul scenic, dirijorii de pe scenă, maestrul de cor, asistat de doi dirijori ajutori, el nu dirijează, supraveghează numai! De cor nu-ți mai vorbesc, este cel mai formidabil cor ce l-am auzit. Orchestre de talia Scalei mai sunt și la Viena
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și organizare a înălțimilor (modal/tonal/cromatic). Toate aceste interpretări sunt moduri de înfățișare sau caracterizare scenică a DMz. o Registre cantitative (stare de caracter vocal): monovocalitate; plurivocalitate Analog scenografierii (costumării) DMz, Vf poate fi și ea aspectată prin diferite registre ale unor coordonate specifice. O atare coordonată o constituie cantitatea (numărul elementelor) sau masa obiectelor din
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de căutări și schimbări în numele unei modernități impuse de schimbarea politică, socială implicit culturală a feței lumii, G.Puccini are curajul să revină în aprilie 1926 cu o dramă lirică în trei acte o lucrare grandioasă ce solicită o montare scenică pe măsură. Turandot, povestirea fantastică a lui Carlo Giozzi - subiect ce i-a tentat și pe modernii C. M. Weber și F. Busoni - se plasează voit în epilogul tradiției grand opéra cu mari scene de ansamblu, costume strălucitoare și o poveste
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]