350 matches
-
operei sale: ar fi fost presbiter la Marsilia, ar fi trăit până în vremea papei Gelasius (492-496) și ar fi scris și alte diverse opere în afară de aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Galia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta e totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, din care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-zisului semipelagianism: îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai ales un roman politic, asemănător cu cele mai puternice dintre romanele despre „obsedantul deceniu”, el referindu-se însă de-a dreptul la perioada ceaușistă. Există, desigur, în Drumul Cavalerilor, ca în orice operă explicit angajată, o anumită doză de schematism, care însă nu compromite nici autenticitatea, nici credibilitatea mesajului. Renunțând la autocenzura politică, preventiv autoprotectoare, obișnuită în epocă, critica este aici radicală, neatenuată de omisiuni și eludări, astfel încât romanul ajunge să conteste practic sistemul (iar reacția autorităților din vremea apariției
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
-șef. Harich a fost unul dintre primii care au luat poziție radicală În critică stalinismului În RDG, denunțând piedicile puse Împotriva marxismului creator (cf. titlul unuia dintre articolele sale din Sontag În 1956). Criticile sale privind slăbirea și sărăcirea marxismului, schematismul și caracterul scolastic al stalinismului, denunțarea cultului personalității lui Stalin că principala sursă a dogmatismului au evoluat spre revendicarea unor schimbări politice În RDG. Revendicările sale politice - condamnarea „clicii criminale a lui Ulbricht”, apropierea de SPD din Germania Federală -, precum și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
internă” În partid, care caracterizase cazul lui Harich. Bloch luase poziție cu mai multe prilejuri În favoarea „sistemului socialist”, angajând polemici În presa Împotriva propagandei din Vest. În 1956, denunțarea cenzurii din domeniul artei (Kunstpapismus) și al științei, critică dogmatismului, a schematismului și a cultului personalității găsiseră În Bloch un purtător de cuvânt de anvergură, cu atat mai mult cu cât el reprezenta un model de gandire pentru un mare număr de studenți și era Înconjurat de numeroși discipoli. Bloch se făcuse
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de a se emancipa. Femeia-păpușă, menită doar să satisfacă vanitatea bărbatului, este ridiculizată. Din păcate, romanele sunt gândite ca niște pilde moralizatoare, cu personaje construite maniheist, în alb sau negru, pozitive ori negative. Totuși, există și cărți în care acest schematism este depășit. Astfel, protagonista din romanul Slutica (1925) se detașează printr-o intensă trăire sufletească, prin zbuciumul continuu al revoltei. Pe de altă parte, L. reușește să contureze cu gingășie portrete de copii supuși dificilei probe de a înțelege ordinea
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
unei zone din viața politică autohtonă. El surprinde cinismul cu care unii politicieni își manipulează „victimele” după ce se văd ajunși în funcția dorită. Piesa abundă în lungimi și este lipsită de ritm dramatic, iar tehnica supralicitării contrastelor de caractere generează schematismul specific unor astfel de producții: Mircea - fratele altruist, Alexandru - fratele egoist, Sylvia - fiica vitregă a cărei venerație pentru tatăl decedat se transformă într-o ură patologică față de mamă, Zoe - mama vitregă care iubește cu pasiune alt bărbat ș.a.m.d.
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
succes - confirmat și de Premiul Academiei Române - și conține caracteristicile fundamentale ale scrierilor de mai târziu: jalonarea „balzaciană” în spațiu și timp, descrieri minuțioase ale arhitecturii, mobilierului, vestimentației, armelor - întreținând astfel iluzia autenticității -, caracterizarea exterioară a personajelor, în portrete esențializate până la schematism, viabile însă, ca ale cronicarilor, alternarea lungilor pasaje „stagnante”, când evenimentele sunt privite global, cu pasajele de acțiune vijelioasă, ca un joc între prim-plan și fundal. Cu Păcatele sulgerului (1912), din care publicase fragmente în „Viața românească” (1906), R.
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
nobilele lui însușiri de caracter, prin bravură și inteligență, prin finețea spiritului. R. mărturisește că și-a construit personajele conjugând mai multe modele reale; de aici, poate, caracterul lor uneori contradictoriu, cu atât mai veridic, căci fizionomiile nu cad în schematism și caricatură, ca la Filimon. Conștient de lipsa vocației arhitecturale, scriitorul optează, totuși, pentru povestire: Povești moldovenești (1920) și Alte povești moldovenești (1921) sunt inspirate din amintiri de familie ori de vreo întâmplare mai deosebită abia schițată într-o cronică
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
de carte, au vitalitate, umor, fiind desenate cu migală și aplicație. Albul și negrul se îmbină inteligent, convingător, într-un efort meritoriu al autorilor, dus uneori până la capăt, de a evada din tiparele policier-ului și de a se sustrage schematismului caracterologic agreat oficial. SCRIERI: La revedere, pe curând! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1980; Să nu exagerăm! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1981; Scuzați deranjul! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1982; Agepsina și bătrânii (în colaborare cu
SALOMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289449_a_290778]
-
dar și o secvență simbolică, muiată în sentimentalism (Mânzul), se înscriu în suita narațiunilor din Viscolul (1962), din care abia frânturi se salvează. Dacă politizarea abuzivă la adresa „iadului capitalist”, împărțirea lumii în stăpâni hrăpăreți și, în tiparul celui mai rigid schematism, masa celor umiliți ori obidiți, ca și tendința de a moraliza ideologic sunt sâcâitoare, unele însușiri ale condeiului nu au cum să fie trecute cu vederea. Prozatorul nu scrie rău, ceea ce a putut să atragă în cărțile lui pentru copii
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
diferit de la o lucrare la alta, prin rigoarea uneori excesivă a demonstrației, prin vigoarea limbajului dramatic, prin controlul permanent exercitat asupra componentei lirice și prin robustețea caracterelor care se implică în întâmplările narate. Nu poate trece însă neobservat un anume schematism păgubitor pentru flexibilitatea destinelor omenești investigate, după cum restricția deliberată în ce privește rimele, folosite în perechi care să nu se repete pe toată întinderea textului, se răsfrânge cu un efect similar asupra tehnicii poetice, ca și asupra fluidității și firescului replicii. Dramaturgia
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
pe matematicianul Bazil Antohie ori pe inginerul Anton Șetraru), susținându-se mai ales prin oarecum aleatoria îmbolnăvire de tuberculoză și moartea lui Isaia Scurtu. Cel de-al doilea roman, Eu, Tina și Adam, a părut mai puțin „făcut”, lipsit de schematismul și de cvasitendenționismul primului, dar și mai puțin original. Familiare le erau cititorilor atât tabloul mediului provincial, cel al târgului moldav, cu apele sale stagnante, cât și personajele principale - judecătorul Sandu Arbore, tip pasiv, incapabil de rezistență la acțiunea nefastă
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Versurile scrise de S. sunt puternic marcate de tematica și de clișeele ideologice și stilistice ale timpului. Unele sunt dedicate limbii române, lui Mihai Eminescu ori strămoșilor, cele cât de cât reprezentative fiind, totuși, cum remarcă Mihai Cimpoi, „absolvite de schematism, în perimetrul formulei romantice”. SCRIERI: Casa cântecelor, Chișinău, 1952; Mărioara - copiliță într-o zi la grădiniță, Chișinău, 1954; Vara furată, Chișinău, 1957; Cu mămica împreună, Chișinău, 1958; Vin cocoarele, Chișinău, 1961; Buciume, Chișinău, 1964; În razele inimii, Chișinău, 1964; Meditare
STAVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289892_a_291221]
-
îl individualizează pregnant, precum și o funcție simbolică bine precizată. Noe, Noa și Iafet sunt fațete ale binelui slab, voci morale neputincioase în fața glasurilor puternice, virile, dezlegate etic ale lui Sem și Ham. Deși cu multe fragmente frumoase, textul păcătuiește prin schematismul psihologic și miza simbolică pusă prea apăsat pe umerii personajelor. Comparabilă cu Arca bunei speranțe - nu tematic, dar prin echilibrul instabil între însușirile și deficiențele dramatice - este Simion cel Drept. Dedicată lui Lucian Blaga „în veșnicie”, piesa intenționează să fie
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
circuitului literar pe V. Voiculescu, Ion Vinea, Lucian Blaga ș.a. De asemenea, în dezbaterile de principii, punctul de vedere al S. avea pondere și se impunea, chiar cu asumarea unor riscuri. În anii ’50-’60, anii „avântului revoluționar” și ai schematismului artistic, s-a reușit să nu se coboare cu totul ștacheta esteticului, iar în anii ’70-’80, ai cultului personalității, s-au inclus doar unele editoriale convenționale, adesea nesemnate, sau câteva pagini „de direcție”. Într-o mare măsură prestigiul revistei
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
sale: se pare că a fost prezbiter la Marsilia, a trăit pînă în vremea papei Gelasie (492-496) și a scris și diverse opere, pe lîngă aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că dialogurile forțate, lipsa de preocupare pentru psihologia personajelor, maniera aproape polițistă a narațiunii accentuează schematismul romanului. În ciuda numeroaselor naivități și stângăcii, S.-C. rămâne o figură interesantă de idealist. SCRIERI: Opuri dramatice, I-II, Cernăuți, 1888-1893; Magdalina păcătoasa, Cernăuți, 1889; Trei suveniri, Cernăuți, 1890; Istoria unui țânțar, Cernăuți, 1891; Contrabandistul, Cernăuți, 1892; Insula Sagalin, țara
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214‑227; VII, 88, 157). Deși cuceritoare, teoria lui Charles suferă de schematism excesiv. Charles organizează materialul apocaliptic în concordanță cu propriul sistem de interpretare. Totuși, acest sistem, destul de reducționist de altfel, se dovedește mult mai dinamic și mai subtil decât cel al lui Bousset. În plus, Charles valorifică la adevărata lor capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și fapte cu implicații etice din lumea elevilor. Tot tineri, dar văzuți ca purtători ai sentimentului iubirii pure sunt și protagoniștii din Stăpânul soarelui (1982), unde narațiunea stă sub semnul surprizei, iar idila este, adesea, rezultatul întâmplării, depășind, în ansamblu, schematismul de până atunci. Romanele par să renunțe, într-o oarecare măsură, la convențiile din anii ’50-’60, fără a se desprinde de moralizarea explicită și considerând ambientul socialist generator de forțe și înnoire. În Cerc și dragoste (1973) revine tema
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale pieselor de „teatru popular”: Mirza (1904), Dorul de țară. Meseriașii. La 24 Ianuarie. Ispășire (1905), Stâlpi de pază (1906
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
față de „inovație” (forma fără fond), dar și față de noutatea ca atare, luată drept gogomănie și moft, ca un „moralist” în sensul francez: constructor de tipuri și portrete. Observația lui Caragiale s-a aplicat unei societăți specific românești, iar așa-zisul schematism al personajelor din Momente se explică prin stadiul de nediferențiere a tipului de mahala. Z. e de părere că în schițe nu domină satira propriu-zisă, ci râsul orientat spre bufon. Opera lui Caragiale este o caricatură și a-i cere
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
multă atenție, scriitorul părăsind, când și când, clișeele ideologice, propagandistice. Romanele - de aventuri, cu tentă polițistă ori legate de munca pe șantiere - alternează cu proza scurtă și cu reportajul, fiind compuse într-un limbaj îndeobște stângaci și caracterizându-se prin schematism tipologic. În Sudul speranțelor (1979) narațiunea se organizează pe două planuri: unul, al cotidianului, prezintă eforturile unui inginer de a realiza o elice de vapor „de nivel mondial”, în vreme ce al doilea palier, cel erotic, relatează stereotip, în dezvoltări banale, despre
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
a câmpului, trecând prin faza alterării activității specifice. În literatură se produce o criză de proporții în producerea valorilor estetice (vezi perioada „obsedantului deceniu”) și chiar o criză a funcției propagandistice cu care este învestită oficial literatura (vezi discuțiile asupra „schematismului în literatură”). În economie, consecințele sunt mult mai directe și mai grave - scăderea producției, penuria etc. -, drept pentru care se iau mult mai rapid măsuri de restabilire parțială a specificității câmpului, de revenire la raționalitatea economică a deciziilor. Recâștigării parțiale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
temperare a crizei economice prin reducerea de investiții în ramurile industriale de tip A, aducându-se astfel corecții planului cincinal inaugurat în 1950, iar în câmpul cultural, tot în 1953, are loc o încercare mult mai timidă de dezbatere asupra „schematismului în literatură”, o recuperare mai serioasă a autonomiei esteticului având loc abia cu începutul anilor ’60. Pe de o parte, trebuie să sesizăm că efectele negative pe care le antrenează dezechilibrele din câmpul economic în urma exproprierii specificității sale se fac
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scrierile lui Ioan Slavici și Ion Agârbiceanu, sensurile celor mai rezistente narațiuni concentrându-se în simboluri. Preludii ale creației romanești majore a lui P. includ nu atât povestirile din culegerea Fuga și romanul Vara oltenilor (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor), îndatorate schematismului din epocă, cât unele nuvele. O caracteristică a acestora e dilatarea percepției realului până la fabulos și mitic. Cadrul multor întâmplări fiind satul din regiunea sud-vestică a țării în anii războiului și ai secetei, ele oferă suport unor stări alienante, provocatoare
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]