148 matches
-
a acestor citate reprezintă, însă, doar un „etaj superior” atașat de „fluviul subteran” cu funcție de „bas continuu”, sarcină pe care o preia muzica din Simfonia nr. 2 de Gustav Mahler. Așa cum indică Béatrice Ramaut-Chevassut: „Această parte reprezintă o rescriere a scherzo-ului din Simfonia nr. 2 de Mahler, «Învierea», scrisă între 1887 și 1894. Acest scherzo de Mahler era deja o rescriere și elaborare a unui lied scris de către compozitor în 1893, „«Predica Sfântului Antonie de Padova către pești».”<footnote Ramaut-Chevassus
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
bas continuu”, sarcină pe care o preia muzica din Simfonia nr. 2 de Gustav Mahler. Așa cum indică Béatrice Ramaut-Chevassut: „Această parte reprezintă o rescriere a scherzo-ului din Simfonia nr. 2 de Mahler, «Învierea», scrisă între 1887 și 1894. Acest scherzo de Mahler era deja o rescriere și elaborare a unui lied scris de către compozitor în 1893, „«Predica Sfântului Antonie de Padova către pești».”<footnote Ramaut-Chevassus, op. cit., p. 51: „Ce movement est un réécriture du scherzo de la Deuxiéme symphonie de Mahler
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
între 1887 și 1894. Acest scherzo de Mahler era deja o rescriere și elaborare a unui lied scris de către compozitor în 1893, „«Predica Sfântului Antonie de Padova către pești».”<footnote Ramaut-Chevassus, op. cit., p. 51: „Ce movement est un réécriture du scherzo de la Deuxiéme symphonie de Mahler, «Réssurection», écrite entre 1887 et 1894. Ce scherzo de Mahler était déjà une réécriture et un développement d’un lied écrit par le compositeur en 1893, «Le sermon de saint Antoine de Padoue aux poissons
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
elaborare a unui lied scris de către compozitor în 1893, „«Predica Sfântului Antonie de Padova către pești».”<footnote Ramaut-Chevassus, op. cit., p. 51: „Ce movement est un réécriture du scherzo de la Deuxiéme symphonie de Mahler, «Réssurection», écrite entre 1887 et 1894. Ce scherzo de Mahler était déjà une réécriture et un développement d’un lied écrit par le compositeur en 1893, «Le sermon de saint Antoine de Padoue aux poissons»”. footnote> Structurată în imaginea unui „flux de conștiință”, muzica acestei părți reprezintă o
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în mi minor, pentru vioară și pian (1906), uvertura Nitokris, pentru orchestră (1907), am plecat la Paris unde, în decurs de 7 (șapte ani), dela 1907 până la 1914, am compus următoarele, mai de seamă: Lied-Scherzo, p. Piano, fuga vocală, Menuet Scherzo pentru quartet de coarde (1908), prima Sonată, în sol minor (1909, p. pian), prima Simfonie p. orchestră (1910: premiul Moezonyi în 1922), opera Soria, text și muzică de acelaș (un laborator de truvaliuri armonice și modale) recenzată entuziast de Stan
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
prima Simfonie p. orchestră (1910: premiul Moezonyi în 1922), opera Soria, text și muzică de acelaș (un laborator de truvaliuri armonice și modale) recenzată entuziast de Stan Golestan „L’Independance Roumaine” (1911), a doua Sonată în mi bemol, p. pian, Scherzo p. Orchestră (1912, premiul I Enescu în 1913, atunci înființat), Uvertura p. Orchestră (1913) p. quartet de coarde, Trois Sonets anciens p. voce și pian, Poeme p. voce și orchestră, text și muzică de acelaș (1914). Patru din acești șapte
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
referent repertorial și, implicit, nume de compozitori pe care această listă, în totalitatea ei, le presupune. Chiar aserțiunea de la a opta poziție - include citate și referințe la muzică mai multor tradiții și culturi - poate fi exemplificata prin partea a treia, Scherzo, din Sinfonia<footnote Etimologia termenului Sinfonia - prefixarea greacească sin- sau syn- semnificând împreună, si phono - voce, sonoritate -, reprezintă pentru Luciano Berio principiul de bază pentru organizarea materialului muzical al întregii lucrări și în special în partea a treia, Scherzo. Discursul
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
treia, Scherzo, din Sinfonia<footnote Etimologia termenului Sinfonia - prefixarea greacească sin- sau syn- semnificând împreună, si phono - voce, sonoritate -, reprezintă pentru Luciano Berio principiul de bază pentru organizarea materialului muzical al întregii lucrări și în special în partea a treia, Scherzo. Discursul este structurat că paralelism între două "fluvii" sonore - vocal (opt soliști) și instrumental (orchestră), ambele impregnate (până la refuz) cu citate (trimiteri referențiale) din Beethoven, Berlioz, Brahms, Mahler, Richard Strauss, Debussy, Ravel, Stravinski, Schoenberg, Berg, Webern, Hindemith și până la Boulez
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Leonskaia, împreună cu Horia Andreescu (Orchestră de Cameră Radio cu ceva suplimenti), le-au împins în seria operelor de anvergură. Încă de aici, există un Chopin pasional, cu aplecare pentru tragicul declamatoriu. A avut relieful dramatic cel mai intens. Că și Scherzo-ul în Și bemol minor, op. 31, unic supliment, fantastic în concepție și efecte de regie: contraste de registre, abisul și clamarea într-un spațiu înalt. Pianul simplu și - deja - pianul orchestră. Cum se va cânta la pian peste 100
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
micul spațiu dintre gland și uter nu era decât repetarea-n grotesc a copulării dintre sinapse, cu ejaculare extatică de serotonină; în definitiv era un procedeu literar: reluarea, în acțiunea paralelă, a tramei și personajelor acțiunii principale, glisând tragedia în scherzo și celebrând o messă pe dos, punct cu punct paralelă cu sacramentul adevărat - amenințaseră, persuadaseră și mituiseră tot ceea ce nu le aparținea, sau credeau că nu le aparține. Făcuseră mult mai mult, dar despre asta nu se vorbea, nu pentru că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și în eternitate. Final marea învolburată cu ambarcațiuni, care n-au nici o șansă de supraviețuire. Se întrevede finalul, dar nu al „eroului principal” ci al altui subiect, care se va repeta în viitor de multe ori. Lipsește partea a treia, scherzo. Știind stilul de creație al autorului, lejer ne putem imagina cu câtă candoare și căldură sufletească ar fi redat (s-au poate a redat) acest tablou. Câtă vioiciune îmbibată cu rațiune fantastică redată în stil nordic dar și cu nuanțe
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
mai simple, ce fluturau pe buzele tuturor, el a plăsmuit grandioasele sale teme din partea I-a a simfoniei a III-a, din prima și ultima parte a simfomiei a V-a, din uvertura ,,Leonora 3”, din partea I-a și din Scherzo-ul simfoniei a IX-a. În creația simfonică a lui Beethoven, ritmurile de dans și de marș, de victorie, funebru, de imn, sau de chemare, au o însemnătate uriașă. El a generalizat aceste ritmuri cu o forță unică, a extras
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la care a fost martor. Partea a II-a a simfoniilor beethoveniene nu se depărtează prea mult de la tradițiile simfoniilor lui Haydn și Mozart, în schimb partea a III-a, menuetul, suferă o importantă schimbare. Beethoven transformă vechiul menuet în scherzo, imprimându-i un diapazon expresiv foarte larg. De la veselia scânteietoare a scherzo-ului simfoniei a II-a, până la expresia unei adânci îngrijorări din scherzo-ul simfoniei a V-a. O altă inovație structurală o reprezintă simfonia a VI-a în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
nu se depărtează prea mult de la tradițiile simfoniilor lui Haydn și Mozart, în schimb partea a III-a, menuetul, suferă o importantă schimbare. Beethoven transformă vechiul menuet în scherzo, imprimându-i un diapazon expresiv foarte larg. De la veselia scânteietoare a scherzo-ului simfoniei a II-a, până la expresia unei adânci îngrijorări din scherzo-ul simfoniei a V-a. O altă inovație structurală o reprezintă simfonia a VI-a în care Beethoven părăsește canoanele simfoniei în 4 părți, făurind un poem în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în schimb partea a III-a, menuetul, suferă o importantă schimbare. Beethoven transformă vechiul menuet în scherzo, imprimându-i un diapazon expresiv foarte larg. De la veselia scânteietoare a scherzo-ului simfoniei a II-a, până la expresia unei adânci îngrijorări din scherzo-ul simfoniei a V-a. O altă inovație structurală o reprezintă simfonia a VI-a în care Beethoven părăsește canoanele simfoniei în 4 părți, făurind un poem în 5 părți, ca și introducerea corului în finalul simfoniei a IX-a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate crește de la nuanța piano la forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
are însă o profunzime aparte, proprie lui Beetoven, o construcție care arată un netăgăduit progres față de prima. Simfonia II este mai amplă. Este locul să reamintesc aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică, visătoare, de la început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice. În partea a III-a - scherzo (allegro) - este remarcabilă măiestria cu care știa Beethoven să dispună timbrele instrumentale. Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități, creează momente de un umor scânteietor. Iată un fragment din începutul acestei mișcări: În trio, instrumentele de suflat intonează parcă un
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
plecate. Dar atmosfera de doliu revine odată cu reapariția temei inițiale. O parte scrisă în stil fugato răsună asemeni celor mai tragice pagini de requiem. Către sfârșit, durerea devine copleșitoare. Auzim parcă suspine adânci, înecate de lacrimi. Partea a III-a - scherzo (allegro vivace) - care urmează, constituie un contrast izbitor față de Marșul funebru. Reânvie aici energia, avântul, ritmurile impetuoase; dar totul păstrează o notă reținută. ,,Nu prea înțelegi la prima vedere - spunea Berlioz - ce rost are un astfel de gen muzical în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
păstrează o notă reținută. ,,Nu prea înțelegi la prima vedere - spunea Berlioz - ce rost are un astfel de gen muzical în această compoziție epică. Trebuie să-l asculți ca să-ți dai seama. Într-adevăr, sunt prezente ritmul și mișcarea de scherzo; este un dans, însă un adevărat dans funebru, întunecat la fiecare clipă de gânduri de doliu, dansuri, în sfârșit, asemeni acelora pe care războinicii Iliadei le celebrau în jurul mormintelor căpeteniilor lor”. În trio, cornii împrăștie semnale de alarmă. apoi, prima
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dans, însă un adevărat dans funebru, întunecat la fiecare clipă de gânduri de doliu, dansuri, în sfârșit, asemeni acelora pe care războinicii Iliadei le celebrau în jurul mormintelor căpeteniilor lor”. În trio, cornii împrăștie semnale de alarmă. apoi, prima secțiune a scherzo-ului se repetă, încheindu-se cu o scurtă coda. Partea a IV-a ( allegro molto ). Precedat de o introducere furtunoasă, finalul simfoniei este construit în formă de variațiuni. Tema lor a mai fost folosită de Beethoven în cele 12 Contradansuri
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut. Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și o frază cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]