201 matches
-
modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic („Vârstă a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îți descântec trecutul...”), nivelul intuiției poetice („Pe o miriște mută somnul adoarme, prin arbori vântul scheaună-ncet, pustie și tristă ziua desfide letopisețul acestui Poet ... Cele trei modalități ale limbajului, firește, nu apar în stare pură, ci cu întrepătrunderi inerente și evidente. În evoluția liricii, ipostazele creatorului reflectă raportul dintre sine și eul exterior (problematizant), se
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte-înapoi, înainte-înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada peste urechi, vuuu, vuuu, cățelușa scapă și fuge. În urma ei, pe zăpadă, o pată de sînge, lupul o miroase, o scurmă și-o aruncă-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spațiului închis: „m-am născut dintr-un spin/ care n-a luminat în nici o rană”, „mă simt bine în colțuri/ acolo unde uiți mereu să ștergi praful”, „înlăuntru pândea cineva/ speriat de întâlnirea cu mine”, „melcul memoriei/ se gudură și scheaună în cochilie” sau „într-o brazdă aștept/ ghemuit într-un sîmbure”. Singurul martor exterior lucrurilor este Dumnezeu, un Dumnezeu tentat uneori să nu mai ia parte la joc: „S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri/ cerșitoare de
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
la gazetă. Uimită, lumea clătina din capete, iar câte unuia îi venea să râdă, dar se oprea. - Oameni buni, eu o fac pe prostul și pe nebunul, ca să nu mă înțeleagă lumea. Și pentru a fi crezut, bătrânul începu să scheaune. - Dar minciuni nu spun. Tata m-a bătut pentru minciuni și de-atuncea n-am mai spus minciuni. Drept dovadă, bătrânul scoase din sân câteva hârtii și le arătă lumii. Erau un certificat medical, câteva acte și o adeverință scrisă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nu credeam așa minune și, în prostie, m-am prins rămășag. Și numai ce văd, măi oamenilor, cum dezleagă flăcăul cânele și se învârte de trei ori în jurul târlei. Iar cânele parcă era fărmăcat, n-a zis mâlc, ba încă scheuna când a plecat flăcăul. - Ptiu ! Cruce de aur ! Se vede c-avea daravelă cu Nichipercea. La noi în sat trăia baba Maraftoaia, scurtă, groasă, cu tulpanul peste gură, căci avea fața mâncată de rac. Femeile mergeau la babă să le
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
săptămână întreagă. Când îl zărise în sfârșit, era cu bâțul de pescuit pe umăr. Începu să latre veselă, iar vecinul îi făcuse cadou un pește. -Viola, mănâncă, peștele e o delicatesă. Dar ei nu-i plăcea peștele și se culcase scheunând în seara aceea. O vreme numai pește primea de la prietenul ei, în consecință nici nu mai ieșea afară să-l salute. Acolo staționa în interiorul porții, iar dacă auzea sunetul gipului, pândea prin căpături: să vadă cu cine umblă vecinul? Era
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
purta cu grijă și milă. Într-o zi, umblând cu prietenul său Duran prin pădurile din preajma Sarmizegetusei, a găsit un pui de lup căzut într-o prăpastie. Era mic, abia făcea ochi și în cădere își rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopățele și l-a adăpostit într-o șură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acele ființe umane neevoluate care umblă cu ziare făcute sul În mână cam cum umblau și oamenii peșterilor cu măciuci -, trebuie să-i dresați pe oameni să le arate câinilor ce preferă câinii norocoși să facă În loc să ronțăie și să scheaune sau să ia canapeaua de piele drept jucărie de mestecat. Ah! Iată, «a prefera» pare să fie verbul cel mai eficient, nu credeți?“... Harry Bailley credea că oamenii trebuie dresați cât mai din timp, Înainte să apuce să-și traumatizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se apropia mai mult, cu atât mai nefericită părea Esmé. Marlena se aplecă să-și ajute fetița să se așeze. O secundă mai târziu, Marlena țipă: —O, Doamne! Cățelușul scheună din nou. Harry alergă spre ele. Esmé Începu să urle: — Nu-l las aici! Dacă vreți să-l lăsați aici, rămân cu el. Încă de noaptea trecută, Esmé știa că inevitabilul se va petrece. Or să afle ce făcuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încovrigase mulțumită În uterul improvizat, asta până când i-a venit să facă pipi și a Încercat să iasă. Atunci a scos un scheunat. Când Heinrich s-a uitat alarmat spre Esmé, ea s-a prefăcut că a strănutat. Cățelușa a scheunat din nou și din nou Esmé s-a prefăcut că a strănutat. S-a dus direct la baie unde a rupt câteva pagini din revista pentru adolescenți pe care o adusese cu ea și le-a pus pe gresie. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
peste mine gânduri bune. Simțeam că fac bine unui suflet care se rătăcise acolo și își căuta înălțarea din mijlocul pădurii rugându-mă pentru el și aș mai fi stat la nesfârșit, că nu mai auzeam nici jivina cum își scheaună sfârșitul, nici cum se topește zăpada, nu-mi mai era teamă de lupi, nici de alte lighioane și mă învăluia o liniște venită de nicăieri. Îmi imaginam propria moarte și plângeam soarta pe care o avusese Codruț. Nu-l cunoșteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Acolo erau, în trestii... Iar îi chem, și mai aștept... Atunci i-am zărit că ies... Erau șase... Da’ unu mare, înainte, ia așa, cucoane Grigoriță... (Și Vasile înjură și arătă cu mâna, de la pământ, mărimea lupului.) Încep eu a scheuna; se opresc ei, miroasă vântul, pe urmă pornesc spre mine cu cozile târâiș pe omăt... Eu tac... Ei s-au apropiat. Atuncea am ridicat pușca și l-am însemnat pe cel dinainte, pe cel mare... (Aici Vasile înjură iar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de nimic; văzu ca prin vis pe moașa Etel cum îi râdea în doi dinți și-i întindea ceva în scutece sărace. —A dat Dumnezeu să fie băiet... zise bătrâna. Și Tudorița primi alăturea pe oaspetele acesta necunoscut, slab, care scheuna tremurat. —Nu-i de toate lunile... șopti iar moașa. Dar are să trăiască... Bine că-i băiet... Lehuza nu zicea nimic. Auzea cum umblă pași împrejurul ei, căci toate simțurile i se deșteptaseră, ațâțate; dar nu se întorcea să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fata care ieșea din încăpere, dându-i de înțeles lui Valerius că ea era vinovată de fuga gladiatorului. Fata se întoarse imediat. Încerca să-l țină pe Lurr de zgardă, însă câinele scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit să-l vadă din nou alături de el. — Cum se apropie cineva, Lurr începe să mârâie. Cum l-ați luat din grajd? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de euforie atât de puternică, Încât medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că și-a regăsit stăpâna, dând din coadă, târându-se pe burtă, de la pat la ușă și de la ușă la masă, Împrăștiind și lăsând În urma sa băltoace sclipitoare de urină pe podea. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alergă fără voia lui peste fâneață spre gardul casei. Se propti de gard și se uită cu atenție prin fereastră. Mai multe femei În vârstă se mișcau cu iuțeală prin casă. Sub fereastră stătea ghemuit un câine care gemea Încetișor, scheuna, scâncea, dar nu lătra la Grințu sau poate, În mod ciudat, nici nu-i simțise prezența. O recunoscu printre femeile de dincolo de fereastră pe bătrână. Abia când auzi din nou răcnetul acela Își dădu seama că Înăuntru se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decât să-ți ude pantalonii. Văru-meu, Wallace, i-a zis Violu’, pentru că se suie pe orice cu gânduri rele. Jos, Violu’, jos! Câinele continua să-i lingă degetele lui Danny. Booth Conklin îi arse una peste fund cu lemnul. Violu’ scheună, se dădu înapoi și se lăsă pe spate, frecându-și spinarea pe pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că m-ai putea ajuta dacă mi-ai răspunde la câteva întrebări. Conklin zise: — Sunt tip săritor, nu-i așa, Violu’? Individul tot ridica și cobora bățul, iar încheietura mâinii îi zvâcnea când câinele se încorda în aer. Violu’ mârâia, scheuna, gâfâia. Danny își dădu seama ce se întâmplă și se fixă asupra fundurilor de pahar. Violu’ scăpă un ultim mârâit/ scheunat/ gâfâit, descleștându-și apoi colții și căzând la pământ. Conklin râse. — Văd că n-ai nici un pic de simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și a început să scheaune o tiradă incoerentă, din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI! A terminat zicând: —Intră, labagiule! Și a apăsat pe buton. Abia după asta Brigit a părut să-l vadă cu-adevărat pe Daryl. —MAMA Mia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mese: Are cineva vreun analgezic? Mi-au trebuit vreo câteva clipe ca să înțeleg de ce toată lumea se cutremura de râs. M-am dus aproape în genunchi la Celine, care era asistenta de serviciu în noaptea aia. — Mă doare îngrozitor măseaua, am scheunat ținându-mă de falcă. Poți să-mi dai ceva pentru durere? Niște heroină ar fi numai bună, am adăugat. — Nu. Eram uluită. —N-am vorbit serios când am zis heroină. —Știu. Dar tot nu poți să primești nici un drog. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câine-lup - de-aceea. Despre el toată lumea spune că-i ai rău ca un lup adevărat. Fiindcă-i câine-rău - de aceea. Când mama se Întoarce și mă apucă de mână și vrea să mă ducă Încolo, după femei, Osman prinde să scheaune. - Îl dezleg eu, pe mine mă cunoaște, zic. - Vrei să te-nghită de viu? se sperie mama și mă trage cu putere după ea, spre fundul grădinii. Străbatem o pădure de păpușoi proaspăt prășit. Strașnic de bine-i când porumbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și-l știau rău al dracului, mai rău ca lupul. Dar Osman a intrat la noi În curte, mama s-a repezit să mă tragă la adăpost, dar n-a mai avut timp: câinele s-a năpustit la noi și, scheunând jălalnic, s-a culcat la picioarele noastre, după ce s-a tot Învârtit În jurul cozii, acum jerpelită, plină de scaieți. Când plecasem În pădure, Îl lăsasem În lanț - cine se putea apropia de fiara sălbatică? După ce-au căzut multe bombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Moș Iacob a băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot. L-a crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști care-i Înaintele. Mama i-a desprins lanțul, l-a lăsat cu zgarda cea frumoasă, de piele roșie, cu ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
obiceiuri potrivite acelor locuri, fără de care nu există nici o posibilitate de a supraviețui. Sosi vântul și, cu el, sosi ziua. Hienele și șacalii înțeleseră că pierduseră puținele posibilități de a înșfăca vreo bucată din antilopă și se îndepărtară mârâind și scheunând spre vizuinele lor întunecoase, la care se întorceau de-acum toate viețuitoarele nopții: fenecul cu urechi lungi, șobolanul deșertului, șarpele, iepurele și vulpea. Când soarele va începe să încălzească, aveau să doarmă, păstrându-și forțele până când umbrele nopții aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]