201 matches
-
tot mai scurt pe care-l petrec cu familia, m-a întrerupt din jelanie și m-a întrebat daca-mi aduc aminte de cățelul lui. autor: Ioana Toma, Coach Resident - ETCS; - Stătea zilele trecute pe o grămadă de lemne și scheuna. - De ce? Ce avea? - Se așezase cu fundul pe scândurile alea și nimerise un cui care-l înțepa. De aia plângea. - Pai dacă-l durea, de ce nu se ridica, de ce nu se muta din loc? - Eh ... nu-l durea chiar atât
Coaching: Când Marele Reparator tace, mintea gândeşte mai limpede () [Corola-journal/Journalistic/27176_a_28501]
-
cu lumea care va afla că și tu ai trăit și mai ales că și ea va muri o singură dată ca tine nu de o mie de ori pe zi ca atunci cînd ești singur și jupești cățeaua care scheaună în tine și nimeni nu o aude cum stai singur și visezi cum stai singur și visezi cum singur stai și visezi cum stai singur și visezi cum stai singur și visezi cum tu stai și visezi singur cum visezi
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
ce prag ne desparte. Și-n sfârșit, în stolul cruțat de furtună, o să vin să ciugul cu ele-mpreună. Din Însemnările Anonimului: Tripla Hecate brusc, orașul năpădit de ceață artificială = prilej de răfuieli stătute, confuzii îndelung gândite = docilii orbi (cum scheunau 1) se rătăciseră de vechi stăpâni, gemând după cei noi = cât despre ultimii poeți, știm c-au murit prin sufocare, cu țăndările unei fraze înfipte-n gât eu dormitam de-a lungul orelor de isntrucție = seara își aduna pe creștet
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
infesta un răstimp ce părea rezervat purificării. Iluziei spulberate îi răspunde deziluzia incandescentă: „Poeme pentru femeile cu pubisul năpîrlit/ fericite însă că pot să-și apese piciorul gros/ pe tîmpla celui gata să-și dea suflarea?/ poeme pentru preotul care scheaună/ lîngă biserica dărîmată de el însuși/ sau poeme dedicate canibalului păros/ care-și clatină bărbăția pe cărțile Universității? Lirism pentru cine? pentru borfașul/ transformat în filosof? Pentru șeful călăilor/ care își primește acasă pensia în plic parfumat?/ În nici un caz
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
un afiș de cabaret într-un număr cu un titlu incendiar: Trupul. Aglaja într-un hotel, Aglaja în gara din Zürich, unde se întîlnește mereu cu îngerul ei păzitor - o bătrînă paralitică în cărucior -, Aglaja numai voce pe bandă plîngînd, scheunînd ca un animal mic uitat în frig sau ca Isus, obligată să se supună și fiindu-i îngrozitor de frică. Un mare artist, un mare poet, acest domn Metzger care vrea să ne facă să credem că el n-are nici un
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Raluca Turcan, Renate Weber. Dacă pe listă e și Udrea, Băsescu îi face partid lui Udrea! S-ar putea să fie cea mai urâtă moștenire pe care o las socialiștilor: un partid care să se bată cu ei. Cei care scheaună că nu-i bagă televiziunile în seamă trebuie să se uite la ce declară, nu rezultă nimic din discursul lor aplatizat. Îmi pare rău, strategia de campanie e greșită. Cu Ponta, partidele de opoziție nu pot fi cu mănuși, el
Care este cea mai urâtă moștenire pe care Băsescu o lasă socialiștilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30558_a_31883]
-
Ci suspină doar și plînge." Stau în jurul lui hăitașii Pe durere nestăpîni. Chipul i-l privesc abrașii Cîini, și tineri și bătrîni. Doar un cîine orb, cuminte, Stînd pe iarbă, sur și blînd, Una cu stăpînul simte, Capul trist aridicînd. Scheaună, și-n jos și-l lasă. Ochii i se sting, bătrînii; Mortul este dus în casă Și a mort tot urlă cînii. (Balada vînătorului de vulpi, trad. Aurel Covaci) Chemarea funebră a cornului se face auzită și la Sadoveanu ( Cînd
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
de zile mari. Îmbrăcat primăvăratic, are de înfruntat o iarnă cum n-au fost două. Spre amuzamentul, niciodată îmblânzit, al celorlalți: „Când se uită Albulescu pe geam, să i se facă rău: afară, zăpadă de un metru și viscol de scheunau câinii. Pe mine m-a luat râsul de nu mă mai puteam opri, Albulescu aproape plângea. Cea mai tare, asta a mea, că nu înțelege, că doar i-am zis că e frig și zăpadă. Albulescu face pe fantele, vrea
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
decît rațiunea, acolo oamenii vorbesc cu vocea lor, acolo soarele și luna își aruncă lumina peste timpul care a trecut prin tine ca radiația și peste tine ca tancul. Acolo, substanța lumii, adică substanța umană plus substanța lucrurilor, vorbește și scheaună în tine cu vocea ei reală. Dacă ai reușit să cobori acolo, poți să uiți primele opt porunci și să descrii, în libertate deplină, tot ce-ți trece prin minte. În treacăt, recunoaște că maestrul lui Maiorescu, Schopenhauer, era la fel de
Decalogul by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/4643_a_5968]
-
și inclus în inventarul propriu. Astfel, Laia e o Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i se supună: îi va ucide pe ceilalți
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
știa de păduchios dinainte să plece la armată. S-a urcat lîngă el pe capră. Tătarul nu l-a recunoscut și mai să-l dea jos din birjă: - Așteptam la cineva! Acasă, cînd a intrat în curte - cîinii, pe el! Scheunau fericiți, iar Max lupul i-a pus labele pe piept și l-a împins cu botul, să-l scarpine pe ceafă. Că o fi auzit cîinii, că stătea pe ghimpi cu gîndul la el, iese maică-sa din casă, îmbrăcată
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte - înapoi, înainte - înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada peste urechi, vuuu, vuuu, cățelușa scapă și fuge. În urma ei, pe zăpadă, o pată de sînge, lupul o miroase, o scurmă și-o aruncă-n
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele turnat Într-un castron emailat. Mâncă cu grijă și cu teama de a nu fi izgonit, Înfulecând pe nemestecate totul. Îl priviră Îndelung,În tăcere. Ușa se Închise În urma lui, iar el rămase Înlăuntru scheunând ușor de mulțumire. Femeii Îi dădură lacrimile. Domnul Georgescu nu se mai sătura privind umbrele stranii ce desenau alte umbre prin ferestrele de la parter. Hotărî că e bine să coboare. În bloc toată lumea dormea. Nici un zgomot nu tulbura liniștea ce
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
ce era vorba, mai ales că el nu văzuse niciodată un iepuraș, cățelul s-a dovedit extrem de interesat să dezlege taina. Adică să înțeleagă și el despre ce era vorba în propozițiune. Tocmai de aceea se frăsuia de mama focului, scheuna în surdină și-și lingea botul. Din când în când, făcea câte un salt, cu intenția vădită de a atinge măcar blănița iepurașului care abia își mai mișca mărgeluțele ochilor. „Cine e persoana?” păreau a întreba privirile lui Garçon. Manuche
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
aminte!” Cum eu nu sunt dintre cei ce dau buzna în sufletul omului, am renunțat să mai dialoghez și l-am mângâiat pe cățel pe cap. El a gemut înfundat, iar eu am priceput că nu de plăcerea mângâierii a scheunat el, ci de greutatea tristeții provocate de dispariția prematură a iepurașului. Așa cum am mai spus, lucrurile nu au de fiecare dată o curgere lină și netulburată. Ele capătă mereu câte o întorsătură, de cele mai multe ori neașteptată și, mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
apoi, ea s-ar înghiți. Îmi amintesc imaginea acelei femei care smulgea penele de pe carnea unei găini. Un piept galben cu picățele roșii. Ea își tot ștergea buzele cu o batistă și picuri de apă săreau din mâinile ei. Cuțitul scheuna în carne mai tare decât un câine lovit de mașină. Era probabil cea mai nemiloasă moarte din natură. Încă țin pumnii strânși, vena mi se zbate vizibil în mijlocul frunții. Unghiile îmi intră și mai mult în palmă și se albesc
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
jugul, Iar la altul este plugul; Dar mai este și-o zicală Cu lăsatul pe... Burduhos ca un butoi, Are mersul cam greoi; Are nas, dar n-are coadă Și stupinele le pradă. Nu zbiară, nu miaună, Când îl doare scheaună. Nu vreau gura să v-astup, Dar aș vrea să-mi spuneți ce-i: Unii spun că-i buduroi, Alții, mai deștepți ca noi, Zic precum că-ar fi știubei; Numai eu susțin că-i... De e caldă, de e
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Cu mâinile goale? Te-o făcut ferfeniță cât ai zice pește”. - mi-a mai trecut mie prin cap înainte ca namila să se repeadă spre mine!!!... Când m-am trezit din sfârșeala care m-o cuprins, namila stătea deasupra mea, scheuna într-una și mă lingea de zor pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care m-a simțit de departe - chiar prin viscolul acela - și mi-a ieșit înainte. De bucurie l-am cuprins în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Un câine. O ființă, ca toate celelalte. Nu cere nimic de acolo, din spatele băncilor. Doar își strigă, în felul lui, durerea. Un picior îi atârnă inert, dovada unui accident, a cărui victimă în mod sigur a fost. Privește speriat și scheaună încet. Ochii lui umezi și triști spun doar un singur lucru: mă doare! Durerea. O stare pe care de multe ori, într-un acces de egoism ce ne caracterizează actualmente, ne-o atribuim doar nouă, oamenilor. Ne lamentăm în stânga și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
obligatoriu să facem la fiecare sfârșit de săptămână o vizită la A., acasă la bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele lui de vânătoare ne saluta scheunând, un cocker spaniel negru pe care-l îndrăgisem. Ne duceam în sufragerie ca să trăncănim acolo, la masă, ore în șir sub peisajele înrămate pe care tata-mare le primise în dar, cu prilejul jubileurilor sărbătorite de firmă. La aceste evenimente se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pas Înapoi În timp ce el se apropie Încet de fratele lui mort și, când Își lăsă capul În jos ca să adulmece rana deschisă a celuilalt, eu mi-am ridicat din nou arma. Într-o pală neașteptată de vânt, am tras. Câinele scheună când glonțul Îl doborî la pământ. Continuă să mai respire câteva clipe, după care rămase nemișcat. Punând arma În buzunar, am intrat printre copaci și am mers de-a lungul pantei În direcția casei. De undeva se auzi țipând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ziua în care scrisese cecul de avans, Mark alergase prin tot orașul, sărbătorind de parcă tocmai s-ar fi logodit. Un boț proaspăt de rahat de câine o întâmpină când intră pe ușa din față. Blackie se făcuse mică în living, scheunând într-o buimăceală vinovată. Karin lăsă biata creatură să iasă afară și o hrăni. În curtea cât o marcă poștală, câinele border-collie se apucă să facă ture, adunând tot felul de lucruri - veverițe, bucăți de zăpadă, țăruși de gard -, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își petrecuse seara contopindu-se mental cu prietenii și îmbrățișând necunoscuți. Amorțită, luă o pastilă și o frecă de limba ce-i atârna din gură. O făcu bucăți și aruncă toată marfa dosită la gunoi. O lăsă pe Blackie, care scheuna întruna, înapoi în casă. Câinele îi adulmeca pulpele, având nevoie de ea. —E în regulă, îi promise animalului. În curând, totul o să fie ca înainte. Trecu la dormitor, un muzeu de dinți de vacă, minereuri colorate și sute de capace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au făcut figura. Rupp gesticulă spre monitoare. Îți vine să crezi? Toate mașinăriile astea, numai pentru tine. Duane se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
brațele, ca să pareze atacul. Barbara îl sprijină. Ia uite cine a venit! zice Barbara. Uite cine murea de nerăbdare să te vadă. Se apleacă și-și freacă nasul de câine. Da, da, uită-te la voi - din nou împreună! Câinele scheaună la Barbara - afecțiunea aia nebunească a oricărui border-collie, apoi sare din nou pe Mark. Las-o mai moale cu limba. Dă-te jos de pe mine, da? Poate cineva să-i pună lesa ăstuia, vă rog? Așa-zisa soră se agață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]