311 matches
-
trece luna, le scumpesc, beli-ne-ar sula! ce faci cu niște firfirici, din ajutorul de șomaj? nu-i de colo, nici de ici, să m-arunc de la etaj? dar dacă n-oi muri de tot și voi rămâne un schilod, n-o iau singur peste bot? dar și cu banii din salar!... de-ar fi sî ducî pi pustii, nici nu mori, nici nu trăiești, ce mă-sa-n cur de viaț î-i asta? ca la mine, în Bacău
NE-AM DUS SULII, DE ZESTRE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348025_a_349354]
-
țărână ... Odată mergeam tăcut pe lângă Râușorul mânat de umbre și gând, când o mașină frânează brusc tăindu-mi calea. -Servus Nelule! -Iulică!... -Te-am ochit de departe ... -Vino să te sărut, prietene! -Ești neschimbat ... -Sunt tot scaloi, dar ologit! -Și eu schilod ... Cu tijele din mine sunt valoros la fiare vechi ... -Cu ce te-a pricopsit viața? -Cu doi îngeri ... O fată și-un flăcău ... -Mi-e dor de-o bilă la ța Gica ... -Măcar un ramș în brazi, pe Podișor ... -Dar de
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
gîndi la duminicile lui din cartierul construit în hăul cernoziomic al marginii orașului: cu ziduri coșcovite și porci crescuți în cotețele din spatele blocului acoperite cu celofan, cu pisici și asfalturi în călduri, cu Marița din colț vînzînd semințe, cu plopi schilozi și fete mestecînd “ciungă” și cu alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul “copilăriei copilului universal”, cum scria în manualul său de limba română. Duminicile se plimba la nesfîrșit cu copiii de seama lui între Borcan (clădirea din
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult, nu-mi cere să-nțeleg, sunt surd și mut, plutește-n aer teama de a pierde ce-a fost și ce va fi, precum din verde, un codru-ntreg devine brun, schilod, nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod, doar vântul rău, albastru, fără glas vuiește, hohotește, „Bun rămas”, doar soarele învinge, ai răspuns, nemulțumirea iernii s-a ascuns.. ****************************** .. .Litera prinde vedere, litera prinde auz, cuvântul e adiere, fraza e un abuz
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
mirați. „Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați. „Îmi veni”, răspunse bătrâna, așa, într-o doară, „Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mamă!” O rugă olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seamă, Când și cocoșul obosi de cucurăgit?” „Ce tăt zâși, tu, cucoș fără grindă?” Îl luă moldoveanul la rost. „Iaca, d-
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Stihuri > Cugetare > STROP DE CUGET Autor: Sandu Baciu Publicat în: Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului Românii au stropul de cuget în gât, Ca să-l rostească nu pot, de aerul frânt, De foame sălbatici, de cuget schilozi, Lăsați de ispită de lideri nărozi, Cu gândul prea roșu scuipat pe pământ, În piept ca să-l tragă desfrânt De frica-n'mormânt. Amar! Referință Bibliografică: Strop de cuget / Sandu Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V
STROP DE CUGET de SANDU BACIU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350915_a_352244]
-
masca , apoi vindeca, față de o societate pe care am creat-o și-n care nu există o concurență reală și-n care cei dintâi sunt cei din urmă? La masa voinței comune, nu bate cu ciocanul dreptatea, ci strâmbătura, osul schilod al unor suflete sterpe, suflete și minți bolnave. De 25 de ani trăim în cultura kitchului, a averilor fără rațiune, a celor care prin folosirea răului, a invidiei, a egoismului și a neraționalului din noi, s-au menținut acolo unde
ADEVĂR de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352095_a_353424]
-
trup duhovnicesc”, dar întâi e trupul animal și apoi trupul duhovnicesc, fiindcă primește duhul[177]. Astfel, nu piere trupul, ci se schimbă numai, dar e vorba de o schimbare ce nu aduce pierderea identității: „Nu devine altul, ci altceva”[178]. Schilozii, orbii, șchiopii, paralizații vor învia întregi pentru că suntem redați naturii nu infirmității. Dar, deși trupul, prin el însuși, e pătimitor, după înviere nu mai pătimește, pentru că a fost eliberată de aceasta prin Hristos[179]. Deci trupul va învia întreg același
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
Femeia-femeie le face pe toate și-nghite cât încape. Arzoaia rupe patul și deschide uși multe. Rușinoasa își arată golul pe-ndelete și-n zgârceală. Femeia de consum își vinde trupul și-și face meseria. Femeia anti-sex este obeză, pocită sau schiloadă și se-ntrece-n așteptare. Nimfomana face spectacol în perpetuum mobile. Femeia credincioasă ferește de păcat în zilele de post. Bătrâna are-n față icoana Fecioarei Sfinte și-n gând chipul fecioarei care-a fost. Femeia trecută se luptă cu
BAZACONIADĂ FEMENINĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355580_a_356909]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O VOCE, PATRU INȘI ȘI EU Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe ulița ce urcă înspre plânsu-mi m-am întâlnit, schilod, cu mine însumi. Mă transportau, pe-o targă, patru inși care păreau din fresce vechi desprinși. Nu-i cunoșteam, nu știam cine sunt, mă suspendaseră între cer și pământ și-acoperișul îl stricară pentru mine. (Eu nu știam dacă e
O VOCE, PATRU INŞI ŞI EU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368099_a_369428]
-
PREPOEM”, ambele din mai 1940 EPILOG Lăsați licuriciul să vie la pasărea din colivie să i-aducă lumină sacră în colivia acră. Pasăre sunt și eu în colivia lui Dumnezeu dar sărăcia și migrenele mi-au escamotat penele. C-o schiloadă mînă stau rezemat de țărînă. C-o slabă cutremurare holbez ochii a mirare. Licuriciul meu e mort. Nu-mi mai aduce steluțe în cort, nu mai rîde, nu mai luminează ceasul ca o amiază. Poate Maica Precestă o ieși pe
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
suntem sinceri și onești, unul cu celălalt? De ce mă dezamăgești?... m-a luat pe coarda sensibilă ofițerul. Vezi că, dacă ești bulangiu cu mine, iei bătaie și te doare! De unde ai tu obiectul acesta de cult, care reprezintă un individ schilod agățat chircit pe o cruce: ‒ E Domnul Iisus Cristos!l-am lămurit eu. Imediat după aceea am primit un buzdugan de protoplasmă după ceafă, dăruit cu o dărnicie bucuroasă de către Blându, însoțit de urările tradiționale: ‒ Răspunde decât la întrebări, ‘tu
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
maidan, pe stadioane de maidan, cu valize doldora, arbitraje măsluite... în loc să facem un campionat de criză de 10-12 echipe. Am strâns din dinți, mi-am luat de leul de biserică semințe și am purces spre stadionul din groapă. Un stadion schilod, încremenit în comunism. Patronii, civili sau generali, nu au știut decât să mulgă clubul și să-l lase în paragină. Schelete de beton rânjesc neterminate de ani de zile. În plin buricul Bucureștilor! La amenajarea stadionului, Jiji de la Jilava... conduce
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
cap și s-au zăpăcit toți și au vrut să fugă. Nici la război nu au fost atâția cu oasele rupte! A fost prăpăd mare! Eram mirată, iar în mintea mea nu erau decât țărani care țipau de durere și schilozi, fugind spre porțile palatului cu burțile goale și cu frica în sân. -Și tu ce ai făcut? -Eu nu am fugit! Am stat să-l aștept pe nenea și pe țățica Ioana, care au ieșit printre ultimii și care, de câte ori
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
care efectiv îl domină suveran. Poeme dansante este o carte care stă sub semnul unei tristeți inexorabile, greu de imaginat și greu de trăit, este o lungă și tristă scrisoare de dragoste: „iubito, de departe-ți scriu/ cu mâna mea schiloadă/ nu-i niciodată prea târziu,/ încarcă-ți carabina// pe-aici e totul excelent/ femeile sunt zvelte/ din rude mari împărătești/ a mai rămas pădurea// închide ochii când îți cânt/ e zgomot prin tăcere/ iar calul doarme în genunchi/ pun punct
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
umbrele aninate în dud. S-a topit căldura-n răcoare și paște din perlele vii semănate-n suiș, visele noastre se-mpletesc în visele florilor cu gura zdrobită pribegind printr-al lumii desiș. Un înger își fâlfâie inocentele aripi, mesteceni schilozi se apleacă cu fruntea-n pământ, liniștea bea din tâmplele mele-argintate; nici nu mai știu unde sunt...dacă sunt. Leonid IACOB Referință Bibliografică: de noapte / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 471, Anul II, 15 aprilie 2012. Drepturi
DE NOAPTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359034_a_360363]
-
ia eclerul, Le cam știe inginerul, Să ajungi miliardar Ai ne voie de țipțari, Fanfarlo și gigolo Îți aduc un bordero, Movieplex, move, move, move , move, Toți avem câte-u șurub. P4- Bellezza Gravitate, bunătate, Două kile jumătate, Gatsby a ajuns schilod, A căzut din baie-n pod, La bellezza, draga mea, Nu se capătă așa. Need for speed, eu înțeleg, Dar de ce tre” să alerg? Dragostea e doar chimie, Ori o ști ori cazi în vrie, Te-ntâlnești cu Peabody, Alias
CREAŢIA POEMULUI EPIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360272_a_361601]
-
Publicat în: Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului eu n-am știut ce e iubirea și nici acum cred că nu știu, căci domnul nu mi-a dat vederea, a vrut un orb mereu să fiu. schilod și hâd, direct în viață, am fost zvârlit ca un rebut, ca să stârnesc la lume greață, mai bine nu m-aș fi născut!... și vise multe, dar umile mă țin în noapte-ncătușat în căruciorul cu rotile în care-am fost
EU NU ŞTIU CE E IUBIREA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359263_a_360592]
-
teologie aprofundată, cu caracter ezoteric. *** NADIA URIAN A absolvit Liceul Pedagogic din orașul lui Rebreanu și... nimic nu e întâmplător. Din nou o poveste scurtă, intitulată, sugestiv: Omul și câinele. Erou principal e, ați ghicit, Lăbuș. Eroi secundari sunt Șoarecu, „schilodul satului”, care este stăpânul bietului patruped, mereu flămând, și prietenul lui Șoarecu, pe nume Ghițucă, „un alcoolist murat, care nu are nici măcar o coajă de pâine uscată” pentru Lăbuș, dar are, în schimb, „timp mai mult să-l îmbrățișeze, să
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
umane nu sunt indivizi și atât, nu sunt membri anonimi ai unei umanități abstracte, ci, în virtutea unei identități multifactoriale, se grupează în comunități naționale și culturale. Națiunile sunt diferite între ele, asemenea indivizilor. Există giganți și pitici, tineri și vârstnici, schilozi și oameni bine-făcuți; unii sunt superstițioși, prostănaci, leneși, neinstruiți, barbari; alții sunt luminați la minte, activi, descurcăreți și civilizați. Statul este expresia supremă a colectivității naționale; statul nu vede în clase indivizi deosebiți, ci un complex de organe sociale, un
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
aruncată-ntre tampoane. Mânca fugind pământ de sub picioare Și era convins că-n veci va fi în alergare, Dar o petală de amurg i-a răsărit în cale Și mersul lui s-a dus încet la vale Pân-a rămas schilod de-a vremii boală Și răsuflând pe nări durere și-ntristare. Elena Trifan Referință Bibliografică: TRENUL VIEȚII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile
TRENUL VIEŢII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341863_a_343192]
-
Sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult, Nu-mi cere să-nțeleg, sunt surd și mut, Plutește-n aer teama de a pierde Ce-a fost și ce va fi, precum din verde Un codru-ntreg devine brun, schilod, Nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod, Doar vântul rău, albastru, fără glas, Vuiește, hohotește, „Bun rămas”, Dar soarele învinge, ai răspuns, Nemulțumirea iernii s-a ascuns. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 140 Lui R. Se spune că sunt rău
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
grădini cuminți... * viscol de flori trezește-n zori stea și Voivod pentru-un norod abia scăpat din scăpătat mistice veri verzi primăveri și constelații magìi de grații: meniți în șoapte focuri de noapte pentru-un norod scos din năvod acum schilod: Crist-Voievod schimbă-umilinți în limbi de sfinți și-atâtea patimi și-atâtea lacrimi le ia-ntre palme blestem să darme și le descântă pentru o nuntă pentru o rimă de stea sublimă -ntre Crai și Știmă le scoate-n vază focuri
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
să nu crezi în nicio Floare! sibarit sodomit iar minciuna-ți - demâncare!” otravă pe tavă: tot sfințim măscărici și vindem cuvinte pe doi firfirici... „ascultă exultă când geme Golgòta! giuvaier canțonier să-ți fie cocòta!” ...ferește-ne Doamne de profeții schilozi - sfințește iar gura cu mir de rapsozi! VIS NEROD să mergi pe păduri - peste munți - până-n lună să faci a răzbate în aștri - iar - strună: cavalèrii de jar - amânând cavalcada ne-or ierta - i-om jeli - sfârșindu-se sfada poieni
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
lacrima iubirii, Zbor din ea și moartea cuceresc... Am avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, când urcam, Că mă vor uita și cei, care, --n simțire, Alt fel de a ști, că sunt, nu îl mai au. Schilozi de ura unor seci reptile, Ne re-trezim, când ornicul ne vrea- Pietre cu lumini de vară -n ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea. Noaptea-i ultima monadă, care vine, N-aș visa la ea, dar mă pândește
NOAPTEA-I ULTIMA MONADĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381368_a_382697]