324 matches
-
mă iau în primire ca un om de schimb în echipa de paznici Eu sunt cel care dă alarma paznicilor Mă înțeapă toate peste tot Moartea nu-i decât un tip de mașină mini Și eu sunt cel mai mare schilod în mișcare care există Toate au loc Locul meu cel care se tânguie Și de aceea am supraviețuit Că în cer pute mai tare ca în biata gaură a fundului meu Astea toate sunt ogorul meu Căci eu trebuie Să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe Zola de Balzac, căci naratorul nu caută să se ascundă în spatele poveștii. Astfel, în celebra descriere a pensiunii Vauquer: Ca să arăți cât este de vechi acest mobilier, cât este de hârbuit și putregăit, mâncat de vreme, olog, chior și schilod, clătinându-se la fiecare mișcare și gata să își dea duhul în orice clipă, ar trebui o descriere care ar lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu ne-ar ierta-o. Dușumeaua roșie a fost de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să se miște. Sau dacă se mișcă, o face convulsiv, trepidant, ca și cum ar fi pe arcuri. Toate gesturile sunt disperant de senzuale. Sunt gesturile unor infirmi care iubesc exploziv și care își devorează până la os neputințele, sfidând orice handicap. Acești schilozi cu abces cicatrizat pe inimă fură vieții clipe de intimitate, trișându-și boala 361. Spectacolul lui Radu Afrim surprinde cuvintele pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se consumă, trupurile îndrăgostiților devin ,,rămășițe", urme a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Feltin Sasu. Am văzut-o la Mânăstirea Neamțului, iubite domnule de Marenne. - Nu cumva iubita domniei tale e călugăriță? Atunci ai dușman pe însuși Dumnezeu. - Nu, e fecioară de domn și-i logodită fără voia ei, c-un om schilod pe care nu l poate suferi. E vorba de Ștef an, feciorul lui Radu-Vodă - pe care aș dori să-l știu mort ori nebun cu desăvârșire. Am văzut-o, prin urmare, la Mânăstirea Neamțul. Acolo se dusese cu maică sa
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
conștiința râsului ca mască a decăderii, în Cruciada întreruptă (1982): „Se îndepărtau toate de mine, așa cum lumea inconștientă și/disperată întoarce spatele celui căzut/între roțile tramvaiului/sperând să nu vadă -/un vapor care lasă în urmă țărmul infirm, cheiul schilod, pământul/scufundându-se încet sub așteptarea mea greoaie/sub ploaia de confetti, spirale multicolore și alămuri - /pachebot și arcă târâtă prin deșertul de aer/vâslind cu coastele printr-o Atlantidă erotică și bănuită// În cădere mi s-a năruit alcătuirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
utilizându-se metode adecvate, sunt obținute enunțuri empirice cu valoare de adevăr. Inițiatorul empirismului și senzualismului modern care susține că prelucrarea rațională a datelor senzoriale conduce la știința adevărată, filosoful englez Francis Bacon, arăta foarte plastic rolul metodei în cunoaștere: Schilodul care șchiopăta pe un drum bun poate între ce trăpașul care aleargă pe un drum greșit. Mai mult, cu cât trăpașul care a greșit drumul aleargă mai repede, cu atât schilodul îl lasă mai în urmă. Alte alternative la cunoașterea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Francis Bacon, arăta foarte plastic rolul metodei în cunoaștere: Schilodul care șchiopăta pe un drum bun poate între ce trăpașul care aleargă pe un drum greșit. Mai mult, cu cât trăpașul care a greșit drumul aleargă mai repede, cu atât schilodul îl lasă mai în urmă. Alte alternative la cunoașterea științifică ar fi: a. Autoritatea - acceptăm opiniile cuiva a fi valide, numai pentru că se află într-o poziție de autoritate față de noi. Dacă noi nu cunoaștem cum respectiva sursă a ajuns
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
mai multe simțuri) nu sunt noi. Și sentimentul de compasiune și ajutorare vine de demult. În mitologie, cunoaștem zei specializați în ocrotirea anumitor bolnavi și deficienți, în religie au fost adorați sfinți care puteau readuce speranțele orbilor, ale surdomuților, ale schilozilor etc., iar numeroase ordine monahale, precum și călugări acționând în mod individual, și-au dedicat viața unor asemenea misiuni. Aceleași preocupări apar și în scrierile unor autori din antichitate (cum ar fi Aristotel cu De Sensu et Sensibilibus Despre simțuri și
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
este a doua proză, articulată pe scenariul unei tragedii și în care moromețianul Picu figurează ca personaj. Într-un sat intrat în letargie odată cu izbucnirea războiului și ocupat de o patrulă germană, o stranie poveste de iubire între Suzana și schilodul Samuilă e curmată de uciderea femeii de către nemți. SCRIERI: Oul, București, 1968; Antrenorul și zeul, București, 1969; Soarele neterminat, București, 1970; Lucrări și zile din viața lui Nick, București, 1972; Botează-mă cu pământ, București, 1974; De-ar fi pușca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
Eu cred că muream dacă nu intervenea cucoana aceea care lucra la Prolacta, Pantea Ana. Bărbatul ei era mare comunist. Mie trebuia să-mi taie piciorul, dar mama s-a opus zicând că mai bine să mor decât să rămân schilod. Și dacă nu intervenea doamna aceea pe la medici să mi se dea trimitere cred că muream. Și mi-au rezolvat cum trebuie problema: nu m-a mai durut, nu mi-a mai anchilozat piciorul, mi-au făcut sutură cum trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lor. El era un fin observator al lumii, îndrăzneț, inteligent, dovedind curaj, abilitate, stăpânire de sine în situații-limită (întâlnirea cu Duca-Vodă). Deși Alecu Ruset și Catrina se iubeau, Domnitorul voia să-și mărite fata cu Ștefan-beizade, fiul lui Radu-Vodă, "un schilod pe care fata nu-l putea suferi". Îndrăgostiții se întâlneau pe ascuns, cu complicitatea Măgdălinei, dădaca țigancă. Duca-Vodă voia să pună la cale căsătoria cu Ștefan-beizade, din rațiuni politice, urmărind tronul Țării Românești pentru fiul său. Față de tânărul îndrăgostit, abatele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cumpărase locul un om din Belfast și zidise case pe el - nu ca ale lor, mici și negricioase, ci case luminoase, de cărămidă, cu acoperișurile sclipitoare (7). Toți copiii uliței se jucau pe maidanul acela - Davinii, Waterii, Dunnii, micul Keogh, schilodul, ea, frații și surorile ei (8). În principal, există două argumente pentru a nu considera acest material ca esențial pentru evoluția istoriei: primul constă în prezentarea evenimentelor ca fiind banale - impresia se accentuează în următoarea propoziție: Taică-său avea obicei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista unui prostănac care se puse a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă marfa. Sub privirea lui, javrele turbate îl sfâșiau pe nătângul care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
urechile, nasul, după ce și-a clătit gura și s-a chinuit să se spele pe dinți, pentru că avea mai toate gingiile sparte, s-a așezat în cadă și a dat drumul la apă, lăsând-o să curgă pe trupul său schilod și chircit. A închis ochii și a ațipit cam o jumătate de oră, timp în care apa îl spăla de păcate, de probleme, de griji și mai ales de dureri. A fumat o țigară, privind tavanul în gol, fără să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lui „Mutulică“, rezemându-mă de piatra cu imaginea unei „ancore încâlcite“. De acolo puteam vedea, peste creștetele copacilor, acoperișurile bungalovurilor, printre care se găsea și ultimul, reședința domnului și doamnei Fitch. Un reprezentant comercial infirm. Ce-o fi având? Un schilod? Știam că va trebui foarte curând să mă duc să văd cum arată domnul Fitch. De ce oare fusese Hartley atât de reținută, de ce nu-mi spusese: „Da, vino să ne vizitezi“ sau „Ne-ar face plăcere să venim să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
printre tramvaie și camioane, dar dacă e același bețiv sau altul e greu de spus. „Uite pe cine-l apără Dumnezeu - exclamă cu ciudă o gospodină, care trage după ea un cărucior -, dar dacă eu mă bag printre mașini, ies schiloadă.“ Când s-a strâns oare atâta popor? Unii s-au bulucit în stradă și toată circulația e dată peste cap. Și e normal să fie așa, când până și polițistul din intersecție se uită ca boul, cu fluieru-n gură la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Americi o atribuie ecoului în miturile lor. Acesta apare sub forma unui duh rău ce-i scoate din sărite pe cei care îi pun întrebări, repetîndu-le cu obstinație. Cînd interlocutorul se supără, Ecoul îl snopește în bătaie și-l lasă schilod ori îl leagă fedeleș cu mațe de om, din care are coșuri pline. Alte tradiții îi atribuie bătrînei pe nume Ecou puterea de a pricinui crampe, ceea ce este de asemenea o modalitate de a-și paraliza victimele. Este adevărat că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de război începea să-și lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența oamenilor importanți de odinioară. Departe de a eclipsa vechile personalități, nou apăruții se înregimentau într-o atmosferă anticulturală în care nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe rochie și pestelcă, pe față... Câinele era la pământ, dar încă nu murise: gemea și sufla pe gură valuri de sânge spumos. Încă o lovitură. Încă una și încă una, până când în fața noastră nu se mai găsea decât trupul schilod, zdrobit și însângerat, al celui care fusese cândva superbul carpatin-mioritic. Dacă a avut mustrări de conștiință? Dacă a avut, așa, o tresărire cât de mică de regret pentru fapta înspăimântătoare pe care o comisese cu atâta sânge rece? Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este uitarea, marele păcat al omului, care face inutilă experiența istorică. De aceea, preocuparea esențială a poetului ar trebui să fie întreținerea memoriei, fixată în forma ei cea mai sesizantă - arta, chiar dacă uneori aceasta nu produce decât o înșirare de „schiloade stanțe”: „Singurul meu bun e memoria, / o memorie de optsprezece carate, / [...] N-am să uit niciodată nimic...” Reamintindu-și secvențe aspre și dureroase din adolescența sa și a prietenilor săi, vârstă așezată sub semnul privațiunilor, se închipuie martor și „crunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
și vieți omenești. Ceea ce din toate acestea nu se poate recupera sunt viețile acelora care au rămas pe câmpurile de bătaie. Și Dumnezeu știe dacă au la cap o cruce. De asemenea, sacrificați sunt cei care au rămas mutilați și schilozi pentru tot restul vieții lor. Pentru aceștia, viața este un chin și un calvar, mai ales în țările cu regim comunist, unde faptul de a fi invalid de război și dacă această invaliditate este consecința războiului din Răsărit este o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-o vadă tot timpul. În fața motoretei era un camion imens, care staționa și el. Cum de ai reușit? îl întreabă admirativ amicul. Raul, fratele meu, m-a făcut om. Dar ce, fără motoretă nu erai om? Ba da, dar schilod. Camionul pornește motorul. O fumăraie groasă acoperă motoreta. Apoi pornește... înapoi. Carlos a paralizat. Camionul izbește motoreta, apoi accelerează și se urcă pe ea și o face tablă laminată. Carlos pune mîna la inimă și se lasă moale, întinzîndu-se pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu aia. Altfel, n-are criterii. Tot ce mișcă. Râul, ramul, relație libidinală cu întregul univers. Mai ales cu doamna Aduța, căreia i-ar recomanda să-și ia niște chiloți cu pulă să stea mereu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ieșit primele două părți, dar mai am de bătut la mașină "Tratatul de eretică" (o secțiune a cărții acum, și un text "Cîinele literaturii", care, însă, nu-mi iese cum vreau. Mi-a mîncat zilele cartea aceasta! Ce eram eu schilod, acum sînt sfrijit peste măsură! Luna aceasta am avut de vopsit (în crem) și tabla de pe casă, în fiecare seară mă duc patru kilometri pentru a privi meciurile de la C.M., așa că mă culc numai după 12,30, în zori urmînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și nu ar mai exista nici o teamă că bunăvoința voastră s-ar micșora. Doar voi toți căutați să aveți comori pe pămînt, vă încuiați averile în cufere, în vreme ce Biserica trebuie să cheltuiască bani pentru văduve, fecioare, călători, captivi, infirmi și schilozi și pentru alte persoane aflate în nevoie. Deci cum ar putea să acționeze altfel Biserica?"315 158. Acum, cine nu va deplînge această schimbare survenită în secolele de ruinări și de barbarii pe care le-a suferit Biserica, iar Clerul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]