318 matches
-
încheiat nici în 381, la moartea lui Melețiu, al cărui succesor, Flavian, a fost recunoscut de Alexandria și apoi de către occidentali abia la sfîrșitul secolului al IV-lea, și s-a sfîrșit abia în 413, deși un mic grup de schismatici inflexibili n-a cedat decît în 482). în 381, Acaciu a participat la conciliul de la Constantinopol. în 398, s-a dus la Constantinopol după numirea ca patriarh a lui Ioan Hrisostomul, al cărui prieten fusese, dar a considerat că a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau florilegii. Tratatele teologice ale lui Sever sînt toate polemice. Către 507-508, înainte de călătoria la Constantinopol, a scris două Discursuri către Nefalie (din primul au rămas doar fragmente). Nefalie, un călugăr din Alexandria, fusese întîi monofizit extremist, numărîndu-se printre liderii „schismaticilor (aposchiști)”; îl combătuse pe Petru Mongo pentru că era prea moderat și fusese unul dintre călugării care îi ceruseră împăratului Zenon o interpretare anticalcedoniană clară a Henotikon-ului. Mai tîrziu, trecuse în tabăra cealaltă și se mutase în Palestina, unde încercase să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încearcă să demonstreze ce implicații ar decurge din decizia sinodală. Astfel, trecând în revistă argumentele aduse de colegii săi de generație în problema pascală, referitoare la "inexistența științifică a deciziei sinodale"; la "caracterul ei anticanonic și potrivnic Predaniei"; la "caracterul schismatic", Vulcănescu vorbește despre "nulitatea de fapt și de drept a deciziei sinodale pentru Biserica lui Hristos"; de "căderea din treaptă a semnatarilor ei, adică de lipsirea ajutorului Sfântului Duh fără de care nu pot să desfacă nimic, până la o desăvârșită pocăință
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Integrala publicisticii religioase, p. 160: Vom dovedi aici, în zilele următoare, că punctual de vedere științific în așezarea Paștilor este o aberație condamnată în chip lămurit de Predanie; că hotărârea Sinodului este necanonică și că poartă toate stigmatele unui act schismatic, că ea închide o sumă de absurdități dogmatice și că numai motive extrabisericești au putut îndemna la un asemenea pas greșit". 8 Paul Sterian, Între isimerie și echinocțiu, în "Cuvântul", an V, nr. 1356, 30 ianuarie 1929, pp. 1-2. 9
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Nemulțumirile n-au întârziat să apară: bariera vamală de la Vama determina pe mulți catolici să nu mai vină la biserică (nu aveau biserică în Vama, doar la Câmpulung și Gura Humorului), “iar copiii lor lasă să fie botezați de preoții schismatici (ortodocși-n.a.) și sunt căsătoriți și înmormântați tot de aceștia” <footnote Ibidem, p. 246. footnote> La bariera vămii erau opriți numai călătorii străini, care plăteau pentru ei și pentru animale și mărfuri. Cei din localitatea unde funcționa vama internă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
și puternice instanțe escatologice sau, oricum, perspectiva unei noi societăți creștine, care nu mai era aceea din Imperiul Roman, caracterizat de o anumită ordine relativă în care se trăise până atunci; lupta pe care el a purtat-o împotriva donatiștilor schismatici a căpătat dimensiuni și aspecte care prevestesc Evul Mediu, iar cea dusă ulterior contra pelagienilor a adus în prim-plan problematici legate de mântuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covârșitoare asupra secolelor următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prietenie cu Aureliu, episcopul Cartaginei, pe care l-a determinat să citească opera lui Octatus din Milevi, Augustin a acționat încă de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în cadrul conciliului african din 403 de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând ortodoxia, aderau la schismă. Într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proste dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ce abandonaseră donatismul pentru a adera la catolicismul ortodox. Răspunsul oficial a fost o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive a fost luată și aceea de a restitui catolicilor orice proprietate ecleziastică aflată în posesia schismaticilor. Agustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar câteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți din tratatul Contra epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erau combătuți chiar donatiștii, care susțineau că ar putea să existe o „Biserică de Sfinți”, a lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una din cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în care examinează din nou funcția și gradul diferitelor taine și ale celor care le oficiază și unde afirmă iarăși că numai la sfârșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian autoritatea Apostolului Petru sau pe cea a Bibliei și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rătăcească apoi de la o localitate la alta. Mai târziu, Fulgențiu s-a gândit să plece în Egipt ca să se dedice în liniște anahorezei. Însă, ajuns la Siracuza, el a aflat de la episcopul Eulalie că monahii din Egipt erau eretici și schismatici (probabil că această informație atât de imprecisă va fi însemnat că în Egipt era răspândită erezia monofizită), de aceea Fulgențiu a renunțat la proiectul său și în anul 500 se duce la Roma și ajunge acolo o dată cu armatele lui Theodoric
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încheiat nici în 381, la moartea lui Melețiu, al cărui succesor, Flavian, a fost recunoscut de Alexandria și apoi de către occidentali abia la sfârșitul secolului al IV-lea, și s-a sfârșit abia în 413, deși un mic grup de schismatici inflexibili n-a cedat decât în 482). În 381, Acacius a participat la conciliul de la Constantinopol. În 398, s-a dus la Constantinopol după numirea ca patriarh a lui Ioan Hrisostomul al cărui admirator fusese, dar a considerat că a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
florilegii. Tratatele teologice ale lui Sever sunt toate polemice. Către 507-508, înainte de călătoria la Constantinopol, a scris două Discursuri către Nefalie (din primul au rămas doar fragmente). Nefalie, un călugăr din Alexandria, fusese întâi monofizit extremist, numărându-se printre liderii „schismaticilor (aposchiști)”: îl combătuse pe Petru Mongo pentru că era prea moderat și fusese unul dintre călugării care îi ceruseră împăratului Zenon o interpretare anticalcedoniană clară a Henotikon-ului. Apoi, trecuse în tabăra cealaltă și se mutase în Palestina unde încercase să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Politics of Identity" în European Journal of International Relations, 7:3, 2001, pp. 349-397. Mutimer, David, "Reconstituting Security? The Practices of Proliferation Control" în European Journal of International Relations, 4:1, 1998, pp. 99-129. Mutimer, David, "Critical Security Studies: A Schismatic History" în Collins, Alan, Contemporary Security Studies, Oxford University Press, 2007. Oren, Ido, "The Subjectivity of the "Democratic Peace": Changing US Perceptions of Imperial Germany" în International Security, 20:2, 1995, pp. 147-184. O'Hagan, Jacinta, "The Power and the
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Security Studies. An Introduction, Routledge, New York, 2008, p. 61. 418 Krause, Keith, "Critical Theory and Security Studies: The Research Programme of Critical Security Studies" în Cooperation and Conflict, 33/3, 1998, pp. 298-333, Apud. Mutimer, David, "Critical Security Studies: A Schismatic History" în Collins, Alan (ed.), Contemporary Security Studies, Oxford University Press, 2007, p. 66. 419 Booth, Ken, Op. cit., p. 96. 420 Ibidem, p. 106. 421 Williams, Michael, Culture and Security: Symbolic Power and the Politics of International Security, Routledge, London
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Ken (ed.), Critical Security Studies and World Politics, Lynne Rienner, Boulder, 2005, pp. 215-236. 452 Krause, Keith, and Michael Williams (eds.), Critical Security Studies. Concepts and Cases, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1997. 453 Mutimer, David, "Critical Security Studies: A Schismatic History" în Collins, Alan, Contemporary Security Studies, Oxford University Press, 2007, p. 57. 454 Wyn Jones, Richard, "Message in a Bottle? Theory and Praxis in Critical Security Studies", Contemporary Security Policy, 16:3, 1995, p. 309. 455 Roach, Steven (ed.
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
păcii la Augustin, profesorul Milbank identifică o singură poziție inconsistentă: acceptarea, fie și condiționată, a coerciției. În contextul controversei donatiste, Augustin a fost tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului asupra comunităților „indisciplinate” ale schismaticilor 1. Episcopul Hipponei a imaginat această formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui dascăl care își mustră elevii. Dar „violența nu aduce nici beneficii dialectice, ci încurajează de la sine o altă violență”2. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc din sud care se confundă cu cel muntenesc. În Ardeal, al cărui pământ fusese cotropit de diverse puteri convertite la catolicism sau, mai târziu, protestantism, ortodoxia a avut statutul de religie tolerată. Considerați schismatici, românii au ajuns să fie persecutați pentru credința lor și au fost supuși unui proces de asimilare confesională sau unor măsuri ce au vizat preluarea controlului politic asupra lor. Să ne amintim de prozelitismul calvin, făcut sub patronajul principilor unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spunea În programul pașoptiștilor moldoveni - au găsit pururea un azil sigur În Moldova.” În aceste condiții, nu este de mirare, de pildă, că un abate iezuit de la 1768 se arăta nemulțumit de faptul că, alungați din țările Înconjurătoare, „ereticii” și „schismaticii” Își găseau locul În Transilvania : „Ei s-au retras În această provincie, unde, după expresia lui Tacit, toate păcătoșeniile se adună ca Într-o cloacă. În Transilvania sunt catolici, calvini, luterani, anabaptiști, evrei, quakeri, arieni, toleranți, greci uniți [= greco-catolici], greci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Își găseau locul În Transilvania : „Ei s-au retras În această provincie, unde, după expresia lui Tacit, toate păcătoșeniile se adună ca Într-o cloacă. În Transilvania sunt catolici, calvini, luterani, anabaptiști, evrei, quakeri, arieni, toleranți, greci uniți [= greco-catolici], greci schismatici [= creștini ortodocși] etc.” <endnote id="(333, p. 562)"/>. Reacții similare aveau misionarii catolici și cu privire la situația din Moldova și Țara Românească. Prin 1677, de exemplu, Urbano Cerri, un trimis al papei Inocențiu al XI-lea, nota nemulțumit că „la curtea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se află și luterani și calvini - cei mai mulți din Transilvania -, pe lângă evrei și turci” <endnote id="(627, p. 487)"/>. La rândul său, Antonio Angelini di Campi, un călugăr minorit În drum prin Moldova, scria În 1682 că la Iași trăiesc mulți schismatici, păgâni și eretici : „mare mulțime de turci, armeni, evrei, tătari, greci [= greco-orto- docși] ; seamănă cu un oraș din Pentapolis” <endnote id="(vezi nota 630)"/>. Percepând situația ca pe o babilonie etnică, lingvistică și, mai ales, confesională, călugărul minorit conchidea că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Alți străini iconocizi Protagonistul acestui tip de legendă a fost mai ales evreul, dar nu numai el. Locul lui putea fi luat și de un alt „străin”, de regulă tot necreștin (turc, tătar, arab) sau creștin neortodox. „Păgânii”, „ereticii” și „schismaticii” erau receptați ca fiind profanatori de fresce și icoane de biserici. Pisania lui Neagoe Basarab (1512-1521), așezată la intrarea În biserica Mănăstirii Argeș, se referă anume la acest aspect. Adresându-se „de dincolo de mormânt” succesorului său necunoscut, domnitorul muntean Îi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai mare devoțiune și era expus în public în zilele de sărbătoare. În scrisoarea amintită, catolicii din Cotnari cereau Sf. Congregații să prevadă pentru vreo zece locuri din Moldova unde nu erau preoți catolici, pentru a împiedica trecerea romano-catolicilor la schismatici. Aceste locuri erau: Iași, Bacău, Trotuș, Solonț, Huși, Bârlad, Galați, Suceava, Baia, Neamț, Roman. Auzind că a murit în Polonia Episcopul de Bacău, implorau Suveranul Pontif să nu le mai trimită episcopi polonezi pentru că nu stăteau in loco și nu
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]