181 matches
-
ciclice. Apoi, introducerea elementului timp în analiza economică implica o modificare fundamentală a ipotezelor walrasiee. De asemenea, căutarea relațiilor cauzale dintre elementele economiei era incompatibilă cu interdepen dența rigidă a modelelor economiștilor matematicieni. Hayek avea să califice metoda marginaliștilor drept "scientism" și-i conferă un caracter fictiv. Numeroși economiști (von Mises, F. Knight, O. Lange, L. Robbins ș.a.) mai apoi vor critica ipoteza "raționalității intrinseci" a neoclasicilor. Sterilitatea abordării matematice rigide a analizei economice se datorează, în parte, principiului conform căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
totul în univers lucrează, în ultimă, instanță pentru noi, mai puțin noi, care am inversat "marele lanț al Ființei" (Lovejoy), am înlocuit cunoașterea cu o sumă de cunoștințe, compasiunea cu mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar putea salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar putea salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă știință ci scientism, în timp ce și în partea cealaltă, mulți nu fac distincția între religie, abordată de multe ori fundamentalist, și spiritualitate, aceasta din urmă avînd o respirație mai largă pentru că se bazează pe experierea directă a dimensiunilor neobișnuite ale realității. Mai plastic o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
viței de aur”. Iar în acest demers de demolare a „absoluturilor pământești”, foarte eficiente, s-au dovedit a fi instrumentele conceptuale gândite în laboratorul epistemologico-hermeneutic. Karl Popper, de exemplu, a fost unul dintre cei care au dat o lovitură decisivă scientismului: teoriile științifice sunt și rămân falsificabile, mereu sub asediu; teoriile filosofice - care, fiind faptic nefalsificabile, nu sunt științifice - nu numai că nu sunt lipsite de sens, ci sunt raționale cu condiția să fie criticabile (adică în măsură să intre în
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
conduc cu succes la scopul voit». Și iarăși, calea care duce la acest scop este cea a experienței, întrucât «fără experiență nimic nu se poate cunoaște suficient [de bine]». 2. Pentru ca omul să nu fie dominat de barbaria tehnologică a scientismului Așadar cu Robert Grosseteste și cu Roger Bacone - nu sunt singurii, căci am mai putea aminti pe Albert cel Mare - treptat se naște și se dezvoltă un filon matematic și experimental în interiorul filosofiei scolastice. Asta nu înseamnă că dacă patrimoniul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Roger Bacon? De unde această insistență asupra trăsăturii empirico-științifice a gândirii lor? Aceasta este o insistență motivată astăzi, mai mult decât în trecut, de faptul că dacă cercetarea științifică rezolvă probleme, alții le creează continuu. Și, într-o lume în care scientismul orb alimentează convingerea că este licit să se facă tot ceea ce se poate face din punct de vedere tehnologic, oamenii de credință nu se pot dezinteresa de progresul științei, mai ales de cercetarea biomedicală, lăsând astfel persoana umană pradă valurilor
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
atunci a fost foarte eficientă, astăzi ea nu numai că și-a pierdut din utilitate, dar și poate fi interpretată ca un blocaj în ceea ce privește promovarea culturii liberale contemporane. Prin urmare, ar fi oportun să despletim firul liberalismului de cel al scientismului și să încercăm să facem credibilă cultural liberală prin alte mijloace persuasive decât cele oferite de rețeaua retorica a metafizicii, ba chiar să încercăm să construim metaforele și termenii specifici ei. Așa cum ne lasă să înțelegem în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
ei. 22 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 105, "...cultură liberală are nevoie mai degrabă de o de-scriere de sine îmbunătățită, decât de un set de fundamente. Ideea că se impune să aibă fundamente era un rezultat al scientismului luminismului, care era, la rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
religioase fundamentaliste, feministe, socialist-colectiviste sau din partea reprezentanților unor minorități sexuale. Se pare că nici astăzi nu este ușor de văzut că opțiuni valorice nu pot fi întemeiate prin cercetarea științifică. Știința și oamenii de știință nu poartă responsabilitatea pentru acel scientism care sugerează contrariul. Dacă distincția clară dintre reprezentări despre realitate, care pot fi confirmate sau infirmate de fapte, și reprezentări ale comunităților omenești asupra a ceea ce este de dorit este importantă, aceasta nu înseamnă că cele două tipuri de reprezentări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Himmler, de pildă, și cel al lui Lenin, dincolo de toate modificările de accent sau nuanță. Falsificarea binelui în comunism se face, sugerează Besançon, cu sprijinul unei mai elaborate pedagogii a minciunii, care speculează mai puțin un jargon misionarist cît un scientism care echivalează spiritul de distrugere cu acela de creație. Există, de asemenea, un fel de universalism morbid și definitiv claustrant al comunismului, în măsura în care acesta vede în oricine un posibil reformat, un viitor adept de îndată ce va fi fost purificat și reeducat
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
nu este nici un simplu atribut, o însușire umană. Se schimbă, evoluează în timp și spațiu, nu se manifestă doar la nivel individual, ci și la nivel macrosocial." De la abordările androcentrice ale unui Auguste Comte, Emile Durkheim sau Max Weber, până la scientismul sexist al adepților sociobiologiei, de la viziunea funcționalistă, având în prim-plan teoria rolurilor de gen (gender roles), până la teoriile conflictualiste (critice) de extracție marxistă și weberiană, cartea trece în revistă diferitele avataruri ale categoriei de gen în discursul sociologic. Subcapitolul
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
poveste. Iar dacă balanța se înclină spre o explicație științifică, se ajunge și mai direct la un sentiment al normalității. Atunci cand narațiunea este legată de stilul de viata comunist, scriitorul tinde să accentueze caracterul miraculos al întâmplărilor, în replică la scientismul demagogic și ateismul vulgar practicate de autorități. Așa se petrec lucrurile și în cartea lui Mihail Gălătanu. Cititorul rămâne la sfarsit cu convingerea că i s-au relatat fapte supranaturale și că, prin urmare, ceea ce a citit a fost o
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
nu oricum, ci pe un ton tranșant, sigur de sine, adică exact pe tonul oracular la care intelectualii sfîrșesc atunci cînd își uită jurisdicția limitată a specialității și încep să emită judecăți largi, cuprinzătoare cît universul. Atunci cad în culpa scientismului și fac figura unor diletanți pufăind apoftegme prețioase într-un domeniu pe care nu-l cunosc: filosofia. Ce au în comun cei șase sunt cîteva însușiri generice: 1) nu cred în Dumnezeu și se declară, dacă nu atei, atunci agnostici
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
facă filosofie atunci cînd ating problemele fundamentale ale existenței. Sensul universului și originea vieții nu sunt teme apte a fi cercetate de știință, și orice cercetător care sare din condiția competenței stricte spre a face speculații gratuite cade în culpa scientismului. Potrivit lui Karl Gibertson și Mariano Artigas, tentația scientismului își are sursa în două pîrghii psihice: decepția pe care intelectualii o resimt față de religiile contemporane și entuziasmul pe care li-l inspiră o știință care promite să rezolve totul. Din păcate
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
existenței. Sensul universului și originea vieții nu sunt teme apte a fi cercetate de știință, și orice cercetător care sare din condiția competenței stricte spre a face speculații gratuite cade în culpa scientismului. Potrivit lui Karl Gibertson și Mariano Artigas, tentația scientismului își are sursa în două pîrghii psihice: decepția pe care intelectualii o resimt față de religiile contemporane și entuziasmul pe care li-l inspiră o știință care promite să rezolve totul. Din păcate, entuziasmul acesta obscur îi împinge pe intelectuali să
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
căci în ea se localizau simptomele. Pentru a se alătura celorlalte științe ale vremii (ne aflăm la sfîrșit de secol XVIII și început de secol XIX), psihanaliza, de pildă, avea nevoie de un inventar de metode științifice. La vremea respectivă, scientismul era asimilat în mod fundamental statisticilor și experimentului, susține Roșe. Ori pentru a face experimente și a măsura concret psihicul uman, atît de inefabil și greu de delimitat, psihanalistul apelează la un corespondent mai concret, măi lesne de inventariat, clasificat
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
lui Ion I. Cantacuzino, prodigios adaptate noului palier, erau însă adevăratul vector al primelor două volume (din cele șase preconizate) - "cea mai închegată dintre lucrările noastre istoriografice" (cum am numit-o în Istoria critică a filmului românesc contemporan), în care "scientismul branșei atinge maximum de amplitudine și luxurianță, cu un aparat auxiliar exhaustiv", "fără a uita să vizeze, cu aceeași instrumentație detaliată, "raporturile dintre creația autohtonă și evoluția mondială a cinematografului"". Grea ștafetă de purtat pentru secundul B. T. Rîpeanu, după
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
Dana Pîrvan-Jenaru Scientismul pozitivist, ce a dominat întregul secol al XIX-lea, a provocat în spațiul esteticii și al criticii literare puternice polemici ce au vizat surprinderea unui principiu unic, aplicabil unui număr cât mai mare de opere și, prin urmare, o abordare
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
ajuns cu toții să trăim cu picioarele pe pămînt. Aproape că am ajuns să ne tîrîm la propriu, din lipsa unor resorturi aducătoare de compensații psihologice. În fața acestei cruciade științifice ce pare de nestăvilit există două posibilități de protest. Prima e scientismul, a doua e știința voodoo. Invocarea scientismului e tactica prin care se încearcă îmblînzirea științei prin dezvăluirea limitelor ei. O combați arătîndu-i excesele și punîndu-i în lumină slăbiciunile. Potrivit acestei optici, știința nu poate explica chiar tot și toate, iar
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
pămînt. Aproape că am ajuns să ne tîrîm la propriu, din lipsa unor resorturi aducătoare de compensații psihologice. În fața acestei cruciade științifice ce pare de nestăvilit există două posibilități de protest. Prima e scientismul, a doua e știința voodoo. Invocarea scientismului e tactica prin care se încearcă îmblînzirea științei prin dezvăluirea limitelor ei. O combați arătîndu-i excesele și punîndu-i în lumină slăbiciunile. Potrivit acestei optici, știința nu poate explica chiar tot și toate, iar cine totuși crede asta se face vinovat
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
fizicianului Robert L. Park. Simplu spus, știința voodoo e încercarea de a folosi știința pentru a susține tocmai superstițiile de care știința a reușit să se dezbare pînă acum. Cu alte cuvinte, nu mai combați direct știința, ca în cazul scientismului, ci te servești de ea împotriva ei, susținînd idei ce-i sînt contrare sau dînd naștere unor interpretări de care știința nu are habar. știința voodoo e revanșa pe care religiile, reduse la tăcere și preschimbate în vestigii neputincioase, și-
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
realistă, curajoasă și frumoasă“ și de aceea își încredințează cititorii că „puteți fi niște atei fericiți, echilibrați, morali și împliniți din punct de vedere intelectual.” (p. 5) Tonul e de broșură de propagandă religioasă, atîta doar că servește cauzei opuse: scientismul ateist exprimat în fraze de felul „chestiunea privitoare la existența lui Dumnezeu nu reprezintă, din principiu și pentru totdeauna, un teren interzis științei“ (p. 68), ceea ce înseamnă că într-o zi oamenii de știință vor lămuri și problema afurisitului de
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
socoteau romanticii, ci al unei experiențe fundamentale, apte a dezvălui structura metafizică a producătorului său. Sau în cuvintele lui H.R. Jauss: Imaginea omului se schimbă încă o dată. În locul omului raționalizat al clasicismului, în locul omului ca produs natural și istoric al scientismului modern, apare omul ca structură metafizică, luminînd dintr-o anumită perspectivă înțelesul total al lumii". Îndată după al doilea război mondial, se manifestă, în mediile franceze, existențialismul, ecou al căutărilor filosofice husserliene și heideggeriene din anii interbelici. Circumstanța că gînditorii
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
cea materială sau psihică - referențială, se prezintă din capul locului în ruptură față de aceasta din urmă. Prin urmare, nu-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar fi existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci nu poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
universitar. Vrea să arate cât știe și introduce în spațiul unei recenzii considerații savante, interpretând în exces și trecând dintr-o subtilitate în alta. Cititorul avizat surâde: treptat, criticul își va limpezi expresia și își va lărgi orizontul, renunțând la scientisme și la tonul dogmatic al începătorului, pentru a înregistra nuanțele literaturii. Unghiul ascuțit al unei metode sau, mai larg, al unei concepții asupra literaturii se modifică în timp, pentru ca susținătorul lui să nu rămână obtuz: operele pe care le citește
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]