181 matches
-
prin eficiența economică, iar statul se dovedea în acest caz un factor economic capabil de reușite, exemplu care constituia o puternică lovitură pentru gîndirea liberală. În altă ordine de idei, forța lui Marx a constat poate cel mai mult în scientismul autoproclamat. Marx avea pretenția că ceea ce realizase el nu era o critică morală a sistemului capitalist (așa cum reiese din teoria valorii-muncă pe care și-a întemeiat demonstrația cu privire la exploatarea celor săraci de către cei bogați), ci că este vorba despre rezultatul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de important care se înscrie pe firul Revoluției franceze și al idealurilor sale: astfel conceput, socialismul apare mai întîi drept continuatorul și moștenitorul democrației burgheze ajunsă la un stadiu superior. Raționalismul, scientismul, credința într-un progres nedefinit și linear impregnează de o manieră mai mult sau mai puțin explicită, dar foarte puternic, socialismul Internaționalei a II-a: toate aceste noțiuni constituie de mai mult de un secol componentele gîndirii progresiste. Totuși, în timpul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Călinescu a apelat în realizarea istoriei literare la o iconografie variată (facsimil de coperte, fotografii, caricaturi, pagini de reviste, semnături), la citate expresive. Principiile și metoda sa istoric-literară au fost definite în unele lucrări. G. Călinescu s-a ridicat împotriva scientismului pozitivist și a conceput istoria literară ca pe un scenariu dramatic cu intrări și ieșiri, ca pe o epopee cu eroi și forme (Al. Piru). A fost o personalitate polivalentă: critic, istoric literar, estetician, prozator, poet, dramaturg. Interesat de specificul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană și contribuind decisiv la nașterea democrațiilor moderne, deci a majorității statelor europene. Ieșit victorios asupra spiritului Vechiu-lui Regim, iluminismul a deschis calea romantismului, a scientismului (Renan), a determinismului, în detrimentul religiei, al moralei, al metafizicii etc. Rațiunea a prins a se elibera de constrîngerile credinței, știința ca încarnare a rațiunii devenind ea însăși un obiect de cult, de credință. În L'Avenir de la science, Renan își
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
liberale ale individualismului, umanismului, nu pot fi repuse în chestiune. Ceea ce este posibil și necesar, este o temperare a exceselor liberale, o rearticulare sau rearmonizare a elementelor dominante și celor dominate. Pentru aceasta, trebuie găsite expresii noi valorilor holiste refulate. Scientismul a putut progresa cum spuneam grație înlocuirii religiei ca ghid de comportament. Locul liber (de ce liber?) trebuia într-adevăr să fie umplut, dar nu printr-o idolatrie a științei. Consensul democratic se fondează în jurul ma-rilor principii etice, care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ma-rilor principii etice, care trebuie să inspire și să controleze aplicațiile științei, ca și revărsările ideologice. Astfel, critica necesară a modernității se poate face în numele unui ideal care nu-i este străin și care nu implică respingerea sa radicală. Refuzînd scientismul, naționalismul, egocentrismul, nu se renunță la principiile care constituie idealul umanist și care sunt la baza ideii înseși de democrație. Statele existente actualmente, în grade diferite desigur, sunt încă departe de a reprezenta o încarnare perfectă a acestei generoase idei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
desprinse parcă dintr-un manual al clinicianului psihiatru și psihanalist. Domnul Șarl este un misionar neînfricat al efectului de piramidă, autor de notorietate al mai multor proiecte de perpetuum mobile, simpatizant al numerologiei. Personajul reprezintă ravagiile amestecului de fantasmagorii și scientism, face parte din tipologia mitomanului delirant, imun la insultele și măscările consoartei. Măști neretușate ale unei vieți de frustrări și oportunism utopic, ce nu vor pregeta să se alinieze și să servească noii puteri a realiștilor furioși. De care d1
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime de alte destine tragice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
absolut (interesul propriu) și la o unică dimensiune (funcția de producție sau funcția de consum). Excesului de pozitivism și formalizare din mainstream economics aplicarea indistinctă a metodelor științelor naturii la studiul fenomenelor și acțiunilor sociale pe care Hayek îl numea scientism sau pretenția de știențificitate îi sunt contrapuse reflecția logică și analiza critică din tradiția umanioarelor. Frag-mentării individului și compartimentării acțiunii economice din actualele științe sociale le sunt concurente completitudinea ființei umane și complexitatea acțiunilor sociale din vechile și profundele domenii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sa de a se integra cu rezultate superioare În lumea sa umană și/sau naturală. Formarea abilităților raționale, ale spiritului de sinteză, de analiză, ale celorlalte capacități intelective sunt, În bună parte, rezultatul acestei laturi educaționale. Numai că, excesul de scientism poate și, adesea, chiar conduce la o unidimensionalizare a personalității umane. Întradevăr, putem constata cu ușurință că, pentru marea majoritate a subiecților procesului instructiv-educativ actual, realizarea În plan științific sau tehnic reprezintă aspirația dominantă, desăvârșirea profesională și chiar speranța de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
conținut, ci de a-l ascunde, de a-l masca. Lectura și scriitura devin practici clandestine, ce nu se deschid nici comunicării și nici dialogului. Preferând să se considere scriptor, romancier al romanescului și nu al romanului, Roland Barthes refuză scientismul, discursul care se gândește pe sine ca știință, dar nu poate accepta să se gândească și ca discurs, afirmând că nu crede în discursul științific 275. Poate și din pricina acestei poziții, în întreaga sa operă nu vom găsi o modalitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
meserii vechi și industrie modernă" și altele. În 40 de capitole de mică întindere din cartea publicată în anul 1945 (15), Guénon a lansat o listă deschisă de contraste dintre civilizația modernă și civilizațiile tradiționale, din perspectivele cantitativului stimulat de scientismul și tehnicismul modernității și ale calitativului și descriptivului exprimat de tradiții. În capitolul al XV-lea, Guénon incrimina și "iluzia vieții obișnuite", care face din "bunul-simț" și "simțul comun" criterii ale înțelegerii reprezentărilor teoretice materialist-scientiste, "prin excluderea oricărui caracter sacru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
religioase fundamentaliste, feministe, socialist-colectiviste sau din partea reprezentanților unor minorități sexuale. Se pare că nici astăzi nu este ușor de văzut că opțiuni valorice nu pot fi întemeiate prin cercetarea științifică. Știința și oamenii de știință nu poartă responsabilitatea pentru acel scientism care sugerează contrariul. Dacă distincția clară dintre reprezentări despre realitate, care pot fi confirmate sau infirmate de fapte, și reprezentări ale comunităților omenești asupra a ceea ce este de dorit este importantă, aceasta nu înseamnă că cele două tipuri de reprezentări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ofi-ciindu-se în numele științei materialiste. Vede cum raționalitatea instrumentală se eliberează de finalitățile raționale și se pune în slujba nu a Umanismului, ci a vechii Barbarii a puterii, dominației și violenței. Noile forme de barbarie, care sînt tehnicismul mărginit, birocratismul anonim, scientismul orb, se pun în slujba vechilor barbarii pentru a crea o Barbarie civilizată a cărei forță tinde către infinit... Reevaluarea rațiunii europene Toate acestea aveau să antreneze o reconsiderare profundă, o regîndire a rațiunii europene. Însă pe timp de pace
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
viței de aur”. Iar în acest demers de demolare a „absoluturilor pământești”, foarte eficiente, s-au dovedit a fi instrumentele conceptuale gândite în laboratorul epistemologico-hermeneutic. Karl Popper, de exemplu, a fost unul dintre cei care au dat o lovitură decisivă scientismului: teoriile științifice sunt și rămân falsificabile, mereu sub asediu; teoriile filosofice - care, fiind faptic nefalsificabile, nu sunt științifice - nu numai că nu sunt lipsite de sens, ci sunt raționale cu condiția să fie criticabile (adică în măsură să intre în
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
conduc cu succes la scopul voit». Și iarăși, calea care duce la acest scop este cea a experienței, întrucât «fără experiență nimic nu se poate cunoaște suficient [de bine]». 2. Pentru ca omul să nu fie dominat de barbaria tehnologică a scientismului Așadar cu Robert Grosseteste și cu Roger Bacone - nu sunt singurii, căci am mai putea aminti pe Albert cel Mare - treptat se naște și se dezvoltă un filon matematic și experimental în interiorul filosofiei scolastice. Asta nu înseamnă că dacă patrimoniul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Roger Bacon? De unde această insistență asupra trăsăturii empirico-științifice a gândirii lor? Aceasta este o insistență motivată astăzi, mai mult decât în trecut, de faptul că dacă cercetarea științifică rezolvă probleme, alții le creează continuu. Și, într-o lume în care scientismul orb alimentează convingerea că este licit să se facă tot ceea ce se poate face din punct de vedere tehnologic, oamenii de credință nu se pot dezinteresa de progresul științei, mai ales de cercetarea biomedicală, lăsând astfel persoana umană pradă valurilor
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
teoriei sociale, cât și ambiția acesteia de a dezvolta o abordare din care să rezulte că orice cunoaștere este determinată social, depinzând, cu alte cuvinte, de contextul în care se plasează subiectul-cunoscător. Într-o primă instanță, Popper denunță "(...) naturalismul sau scientismul eronat și confuz din punct de vedere metodologic, care cere ca științele sociale să învețe în sfârșit de la științele naturii ce este o metodă științifică. Acest naturalism greșit exprimă exigențe precum: să începi cu date de observație și măsurători; asta
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
putea fi construit decât pe un teren uman viran. Stalinismul a renăscut și mitul unității, care justifica distrugerea sferei private pentru ca societatea să nu mai fie dezbinată, ci uniformă. Un alt păgubos mit stalinist a fost cel al cognoscibilității lumii, scientismul idolatru și materialismul istoric care vizau eliminarea neprevăzutului și a angoasei aferente, încercând să "programeze viitorul", generând o "isterie a controlului total" care nu se sfiia să rescrie istoria pentru a justifica autoritatea supremă. Istoria a fost ridicată la rang
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
conflictele dintre specia umană și alte specii ale naturii)" ibidem, p. 22. 131 Ibid., p. 7. Mircea Eliade deduce că noțiunea de mit în sens de fabulație opusă realității, de falsitate, viziune care triumfă în Iluminism și mai ales în scientismul secolului al XIX-lea, își are originea în duelurile doctrinare ale creștinismului cu lumea păgână, clișeele antimitice având aceeași structură ca argumentele care consideră că orice nu are justificare directă în textele testamentare este lipsit de fundament. Dar lumea modernă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
major, trebuie să trăiască pe propriile-i speze. Păstrarea originalelor ar fi expus-o unor confruntări impertinente. Critica s-ar fi simțit tentată să o judece după mai marea sau mai mica sa fidelitate. Și am fi căzut În simplul scientism. Iar domnia ta știi că eu Îi neg operei mele orice valoare științifică. M-am grăbit să-l Îmbărbătez: — Desigur, desigur. Nord-Nord-vest e o creație estetică. — Altă eroare, a decretat Bonavena. Îi neg operei mele orice valoare estetică. Ea are, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după fire, ca prelungire a energiilor divine, în sensul apropierii de lumina Treimii. Numai în acest sens progresul se relaționează cu mântuirea omului, la modul hristocentric, iar nu "antropocentric", "eurocentric" sau "occidentalocentric", cum a avut tendința să se manifeste în scientismul modern. Când spun hristocentric, nu elimin celelalte religii ale lumii, căci cuvântul este folosit în accepție transmodernistă, deci și transreligioasă. Doamna Annick de Souzenelle mărturisea că, apropiindu-se de ortodoxie, s-a apropiat mai mult de Hristos, deși îl avea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sub semnul Antihristului. "Progresul" adus de Antihrist este extrem de ispititor, dar nu mai are nici o legătură cu mântuirea creștină, el fiind, în realitate, regres sub faldurile unor beneficii trecătoare ale învingătorilor. Acesta este "progresul" spre nimic, operă a diavolului, a scientismului și a politicianismului rupte de lumina hristocentrică. Trebuie să admitem existența progresului în lume, deși el poate fi echivoc. De altfel, și postmoderniștii se văd nevoiți să renunțe la utopia sfârșitului istoriei. Un asemenea sfârșit nu poate fi decis de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin filosofia lui Nietzsche, a lui Wittgenstein sau Dewey. El găsește trei răspunsuri la modul cum să ne raportăm la filosofia occidentală tradițională: husserlian ("scientist"), heideggerian ("poetic") și pragmatist ("politic"). Evident că preferă ultima soluție, dar într-o coabitare cu scientismul 166. Neopragmatismul lui Rorty preia linia kantiană a fenomenologiei, trecută prin pozitivism și pragmatism. Adevărul ființei, ca și la Heidegger, e identificabil în Dasein, căci Sein înseamnă antiteza adevărului. Rorty preferă adevărul literal și respinge pe cel metaforic, predominant la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
culturali" transmoderniști, transformarea având loc "sub ochii noștri". Semnele prăbușirii erei moderniste ar fi următoarele: 1)sfârșitul familiei ca mod de conviețuire socială, prăbușirea mitului marelui oraș, moartea industriei grele, a birocrației, apusul patriotismului statelor-națiuni; 2)sfârșitul cunoașterii moderne, al scientismului, al pozitivismului, al materialismului filosofic, al romantismului și al umanismului secular; 3)abolirea sistemelor politico-economice: socialism, comunism, capitalism; 4)sfârșitul formelor artistice moderne. Cu siguranță, unele dintre aceste "sfârșituri" aparțin postmodernismului, acelui sfârșit al istoriei prorocit de Francis Fukuyama, care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]