186 matches
-
e fără de nici o îndoială, ne citează orașele Dionisopolis, Bisoi, Timum, Tirissa, Callatis, Stratonis, Tomis (locul de exil al lui Ovid), în fine Istriopolis, toate colonii grecești de negoț (Cf. Ravennatis anonymi cosmographia, IV. 6) iar Pliniu bătrânul citează ca orașe scitice Afrodiaias, Libistos, Zigere, Borcobe, Eumenia, Parthenopolis, Gerania. Pe itinerariul lui Antonin numărăm de la Silistra (Durostoro) până la Noviodunum (Tulcea) șase orașe mai însemnate; Transmarisca (Turtuoaia), Capidava, Carso, Cio, Beroe, Troimis; iar de la Novoiodunum (Tulcea) până la Callatis (Mangalia? ) două orașe: ad Salices
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cele mai avansate ale antichității greacă, romană, persană și altele" (1975, p. 27). Manualul care tratează "istoria antică a României" prelucrează teza programatică a influenței mutuale, arătând că "daco- geții au intrat de timpuriu în contact cu civilizațiile străine (persană, scitică, greacă, mai tîrziu celtică și romană), preluând de la ele o serie de elemente avansate, dar exercitînd, în același timp, o influență asupra lor" (Daicoviciu et al., 1984, p. 31). Este adăugată precizarea care lămurește egalitatea de statut civilizațional de pe care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
culturii aparținând unei populații germanice, inferioară celei getodacice, prezintă tortițe în formă de X, are culoare neagră și lucioasă, fiind găsită în punctele limitrofe comunei Țibana,sau mai spre S ca: Dealul Morii (Tungujei ), satele Cuza Vodă și Todirești; -armele scitice din satul Bâcu, com. Ipatele, care ar fi fost folosite în anumite conflicte militare . Atitudinea războinic-defensivă față ce migratorii sciți (populație iraniană care i-a alungat pe cimmerieni în sec. VII î.e.n.), este pusă în evidență de ridicarea în anii
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
climatic sau politic (presiunea altor populații), stadiul mai înapoiat de dezvoltare social-economică, politică și culturală sau atracția exercitată de aparența de bunăstare a civilizațiilor sedentare dezvoltate în zonele vizate, masele sarmatoalanice vor atinge treptat linia Nistrului, substituindu-se progresiv lumii scitice occidentale în regiunile nord-pontice. Diferitele triburi sarmatice avansează în direcția vestică în mai multe etape, ajungând pe linia Tyrasului la o dată neprecizată, fie în secolele II-I î.Hr., fie în secolele III-II î.Hr., ultima posibilitate părând să fie confirmată atât
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
care locuiseră același teritoriu. Încercări de separare a celor două categorii de antichități au făcut învățații ruși V.A.Gorodčov, D.J.Samosvasov, M.J.Rostovtzeff, B.N.Grakov, dar abia în 1929, arheologul Paul Rau a reușit să identifice în rândul monumentelor "scitice" un grup aparte, caracteristic numai regiunilor de la Volga și Uralul de Sud, pe care l-a legat de sauromații amintiți de izvoarele literare. Grație cercetărilor făcute de P.Rau, B.N.Grakov, P.Rykov, K.F.Smirnov, V.P.Šilov, I.V.Sinicyn ș.a.
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
amintit de Cassius Dio. Orizonturi mai târzii, databile spre sfârșitul secolului I d.Hr. și începutul secolului al II-lea d.Hr., caracterizează necropolele de la Seliște, Bocani, Cuconeștii Vechi I și II, Taraclia II ș.a., etapă care corespunde anihilării ultimelor enclave scitice târzii de către noi afluxuri sarmatice estice, care împing elementele vestice înspre Pannonia. Apariția unei grupe de monumente, incluzând piese de harnașament sofisticate, cu catarame de argint pe care erau dispuse plăci policrome, încrustate cu email, care sunt depuse în morminte
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Genghis-Han, dar acesta nu mai pune problema împrumutului legendei în maniera lui V., ci o privește ca pe o plăsmuire originală, în care uciderea bourului este interpretată drept act ritual, de sorginte iraniană, pătruns în cultura populară românească prin filieră scitică. SCRIERI: Muzeul Etnografic al Ardealului, București, 1928; Problema continuității românilor în Dacia. Patru conferințe la Universitatea Radio (în colaborare cu Constantin Daicoviciu), Sibiu, 1943; Satul românesc din Transilvania și Banat. Studiu antropogeografic și etnografic - Le Village roumain de Transylvanie et
VUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
cele mai avansate ale antichității - greacă, romană, persană și altele" (1975, p. 27). Manualul care tratează "istoria antică a României" prelucrează teza programatică a influenței mutuale, arătând că "daco- geții au intrat de timpuriu în contact cu civilizațiile străine (persană, scitică, greacă, mai tîrziu celtică și romană), preluând de la ele o serie de elemente avansate, dar exercitînd, în același timp, o influență asupra lor" (Daicoviciu et al., 1984, p. 31). Este adăugată precizarea care lămurește egalitatea de statut civilizațional de pe care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rafinament și civilizație care, cu siguranță, nu e nelalocul ei la Tomis, veche cetate grecească devenită, datorită schimburilor ei cosmopolite, un punct de întâlnire al mai multor culturi. Greaca e limba cea mai răspândită, în mijlocul altor graiuri curente: latin, get, scitic. Există și un dialect local, tomitese, limba afacerilor și a politicii, care cuprinde cuvinte din toate limbile și e ușor de învățat. Se vociferează liber în piețe împotriva lui Augustus și a dictaturii lui, în ciuda prezenței aici a două legiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întemeiată pe revelația armoniei ființei, al cărei simbol, viu și înflorit, era pentru inițiați rosa. Cucerirea acesteia era problema pusă de inițierea științei, în timp ce religia lucra la pregătirea trimfului universal al crucii. La origine, crucea este un simbol protoistoric, esoteric scitic, egiptean, spartan, cretan, al dioscurilor, al zeilor acvini din India, înainte de a fi semnul lui Cristos sau Krishna. A îmbina Rosa și Crucea reprezintă cea mai înaltă inițiere, de care filozofia ocultă trebuie să țină cont în sinteza universală cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și nu au putut influență noi cercetări pe această temă. În 1686 lingvistul german Andreas Jäger a publicat De Lingua Vetustissima Europae, în care crede că o limbă scito-celtică provenită, probabil, din Caucaz stă la baza limbilor latină, greacă, slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
300, 312 santali 192, 300, 325 sarda 105, 147, 154, 155, 228, 300, 301, 326 satem 120, 153, 164, 241, 310 schimbare lingvistică 32, 35, 36, 38, 49, 64, 65, 69, 70, 137, 147, 355 scita 135, ~o-celtică 136 scitica 136 scots (scots leid) 301 scoțiana (gaidhlig) 146, 161, 258, 301, 331, 333, ~ de Ulster 326 scriere 13, 18, 19, 21, 43, 46, 148, 168, 174, 237-315 passim, ~ abugida 239, 243, 244, ~ alfabeto unificado 241, ~ alfasilabarică 239, 243, 245, 246
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în care este nevoit să își petreacă viața. „Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului Și să despic cu nava marea scitică. Supunându-mă poruncii am venit pe țărmurile urâte ale Euxinului. Ținutul acesta se află sub polul cel înghețat. Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă Și pământul veșnic ars din pricina gerului alb, Nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
țara noastră este Vrancea, amplasată la curbura Carpaților. Originea cutremurelor din această zonă este de natură tectonică, cutremurele fiind provocate de coliziunea celor trei mari plăci tectonice ce vin În contact În această zonă: Placa EstEuropeană, Placa Moesică și Placa Scitică, ce se interpune Între aceste două plăci mari. Cele mai cunoscute cutremure cu epicentrul În această zonă s-au produs la 10. 11. 1940 (7,4 grade Richter) și 4.03. 1977 (7,2 grade Richter), octombrie 2004, etc. Aceste
Prelegeri academice by Prof. dr. LEONARD OLARU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92353]
-
revelație privind nimicirea Ierusalimului s-a adeverit așa cum este scrisă în textul esen, pe care lumea l-a cunoscut după anul 1930. Ivriții nu au reușit să pună flacăra răscoalei - deși au încercat - în Samaria cu populația ei majoritar aramaică/scitică ce practica o religie diferită de mozaism. Trebuie menționată povestea cetății Skithopolis(orașul sciților sau Beth Skean în ebraică) din sudul Galileei care a fost atacată de mai multe ori de către fanaticii iu-dei fără a reuși să o cucerească și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
religie diferită de mozaism. Trebuie menționată povestea cetății Skithopolis(orașul sciților sau Beth Skean în ebraică) din sudul Galileei care a fost atacată de mai multe ori de către fanaticii iu-dei fără a reuși să o cucerească și să aducă Neamurile scitice, arimine și elene din ea, cu sabia la sînul lui Iahwe Romanilor nu le venea a crede că primeau asemenea recunoștință din partea ivriților ce se bucurau de atîtea privilegii față de celelalte popoare ale imperiului. Împăratul Nero îl numește pe Vespasian
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
geților și sciților amintes pe Arian Flavius(95-175) din Nicomedia care a scris lucrarea Arta tacticii militare cam în aceeași vreme cu Iustin Martirul și spune despre armata romană că are în componență ,,diferite steaguri nu numai romane dar și scitice... Steagurile scitice le alcătuiesc niște balauri de mărime proporțională cu prăjinile de care sînt ei legați. Se fac din bucăți de pînză de felurite culori, cusute .laolaltă. Balaurii aceștia au capul și întregul trup pînă la coadă ca al șerpilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sciților amintes pe Arian Flavius(95-175) din Nicomedia care a scris lucrarea Arta tacticii militare cam în aceeași vreme cu Iustin Martirul și spune despre armata romană că are în componență ,,diferite steaguri nu numai romane dar și scitice... Steagurile scitice le alcătuiesc niște balauri de mărime proporțională cu prăjinile de care sînt ei legați. Se fac din bucăți de pînză de felurite culori, cusute .laolaltă. Balaurii aceștia au capul și întregul trup pînă la coadă ca al șerpilor”. ,,Steagurile scitice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scitice le alcătuiesc niște balauri de mărime proporțională cu prăjinile de care sînt ei legați. Se fac din bucăți de pînză de felurite culori, cusute .laolaltă. Balaurii aceștia au capul și întregul trup pînă la coadă ca al șerpilor”. ,,Steagurile scitice” descrise de autorul roman sînt steagurile geților de pe columna lui Traian și care făceau parte din legiunile romane pe la anii 160, pentru că romanii ocupaseră în anul 106 partea de vest a imperiului get. Iudeo-creștinul Eusebiu spune în Istoria bisericească la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ajunse trupele lui Eminek de către moldoveni și nici dacă au mai fost și alte incursiuni ulterioare, cu care moldovenii să fi angajat dueluri. Fapt cert este că, în luptele care au avut loc în deșertul sarmatic sau, poate în cel scitic, cavaleria moldovenească a urmărit cetele prădalnice până în marginile Crimeii, unde a fost prins viu însuși Eminek Mârza, de a cărui soartă nu știu nimic massarii și consulii din Caffa, în acest an. Abia în 7 noiembrie 1472, au aflat genovezii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
școli scandinave, daneză și suedeză, racordată la această mișcare de amploare europeană, dar și moștenitoare a unor precise, nu mai puțin controversate tradiții literare scandinave, relativ contemporane cu tentativele lui Leibniz de asumare științifică a mitului Babel prin postularea originii „scitice” a limbilor, anume tradițiile reprezentate de Olof Rudbeck sau Jacob Brucker, în ale căror scrieri Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației geto-dace, elementele iraniene (scitice), dar mai ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor balcanici”4. De fapt, acest operator istoric rămâne constant secundar, întrucât interesul principal
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
critică față de sursele cercetate, la fantastica ipoteză a originii iraniene a lui Zalmoxis: „Mai găsesc în Vico și singurul autor care înțelege, ca mine, că Zamolxis trebuie pus în relație cu Zaratustra șsic!ț, nu cu filosofii greci. Conspectul lui «scitic» pleacă de la Zaratustra șsic!ț, trece prin Maris, Anacharsis și ceilalți sciți și termină cu Zamolxis. În fond e Iranul și crestele Caucazului. Nu puteam găsiantecedent mai excelent pentru teoria mea...” - cf. Al. Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții. Jurnal (1924-1957
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Arten Tatarischer Völker Sprachenund einem Kalmuckischen Vocabulario, Stockholm, 1730. Ca și Daniel Gottlieb Messerschmidt, Nicolas Witsen sau Dimitrie Cantemir, Strahlenberg aparține mediului academic dependent de curtea lui Petru cel Mare, modelat parțial de intuițiile și obsesiile lui Leibniz privind originea scitică a limbilor europene și interesul său pentru specimenele de limbi „tartarice”. Vezi Véronique Schiltz, La redécouverte de l’or des Scythes. Histoire de kourganes, Gallimard, Paris, 2001; René Létolle, „Les expéditions de Bekovitch-Tcherkassy en Turkestan (1714-1717) et le début de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Pungești, Toporăști dovedind ocupația populației cu agricultura și creșterea vitelor. în prima epocă a fierului, populația de pe Valea Racovei, organizase apărarea teritoriului, prin construirea unor puternice cetăți de pământ, cu șanțuri și valuri de apărare. Sunt demne de semnalat elementele scitice de la Armășoaia. Continuitatea de locuire este dovedită și în a doua epocă a fierului. Astfel vasul folosit drept urnă așezată pe mormânt, cu strachină pusă drept capac, își găsește analogii în ceramica geto-dacă, pe Valea Racovei, de la Trohan până la Oprișița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]