185 matches
-
cele mai deosebite pot semăna la moravuri; apoi o asemănare a fenomenelor vieții morale la Traci și la Sciți s-ar explica chiar prea bine prin comunitatea originii lor în marele trunchiu al Arilor. Mai trebuie amintită încă și legenda scitică care făcea ca cele trei popoare principale ale Sciției să se tragă din trei frați: Agatirsos, Gelon și Scites» (Herod. IV, 9, 10). Prima pătură de popoare care istoricește se adeverește a fi existat prin Dacia sunt niște neamuri da
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aclimatată în părțile nordice ale Istrului, ar fi introdus-o ei din sud. Îmbelșugarea vinului la popoarele tracice explică viciul lor național, beția. Autorii vechi ne spun chiar despre Geți că la ei bărbați și femei beau vinul după moda scitică, neamestecat cu apă, slujindu-se în loc de pahare, de cornuri mari de cerb și de bou, care se treceau din mână în mână.» Atheneu și Platon adaugă că au obiceiul de a bea până la deplină îmbătare.Corneliu Nepos asigură că Tracii
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Genghis-Han, dar acesta nu mai pune problema împrumutului legendei în maniera lui V., ci o privește ca pe o plăsmuire originală, în care uciderea bourului este interpretată drept act ritual, de sorginte iraniană, pătruns în cultura populară românească prin filieră scitică. SCRIERI: Muzeul Etnografic al Ardealului, București, 1928; Problema continuității românilor în Dacia. Patru conferințe la Universitatea Radio (în colaborare cu Constantin Daicoviciu), Sibiu, 1943; Satul românesc din Transilvania și Banat. Studiu antropogeografic și etnografic - Le Village roumain de Transylvanie et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
întemeiată pe revelația armoniei ființei, al cărei simbol, viu și înflorit, era pentru inițiați rosa. Cucerirea acesteia era problema pusă de inițierea științei, în timp ce religia lucra la pregătirea trimfului universal al crucii. La origine, crucea este un simbol protoistoric, esoteric scitic, egiptean, spartan, cretan, al dioscurilor, al zeilor acvini din India, înainte de a fi semnul lui Cristos sau Krishna. A îmbina Rosa și Crucea reprezintă cea mai înaltă inițiere, de care filozofia ocultă trebuie să țină cont în sinteza universală cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
versuri în „Tânărul scriitor” (1954), iar editorial - cu volumul Fără popas (1961). Primele volume - versificația de circumstanță, sub imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia serilor” și poezia halucinantă stârnită de „fata morgana”. La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. Cu timpul, muncile aspre ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
legătura cu înaintașii, năzuind însă, în aceeași vreme, să devină embleme ale unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o cantitate mută. G. CĂLINESCU Temele literaturii sadoveniene? Natura, țăranul, provincia, trecutul istoric. Dar ce ne spun ele? Constituie ele „lumea” despre care scrie Sadoveanu? Sadoveanu nu scrie despre o lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din aburul sămănătorist (vădit în Exod), își propune mize înalte („eternitatea”, „desăvârșirea” ș.a.). Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
culturii aparținând unei populații germanice, inferioară celei getodacice, prezintă tortițe în formă de X, are culoare neagră și lucioasă, fiind găsită în punctele limitrofe comunei Țibana,sau mai spre S ca: Dealul Morii (Tungujei ), satele Cuza Vodă și Todirești; -armele scitice din satul Bâcu, com. Ipatele, care ar fi fost folosite în anumite conflicte militare . Atitudinea războinic-defensivă față ce migratorii sciți (populație iraniană care i-a alungat pe cimmerieni în sec. VII î.e.n.), este pusă în evidență de ridicarea în anii
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
rafinament și civilizație care, cu siguranță, nu e nelalocul ei la Tomis, veche cetate grecească devenită, datorită schimburilor ei cosmopolite, un punct de întâlnire al mai multor culturi. Greaca e limba cea mai răspândită, în mijlocul altor graiuri curente: latin, get, scitic. Există și un dialect local, tomitese, limba afacerilor și a politicii, care cuprinde cuvinte din toate limbile și e ușor de învățat. Se vociferează liber în piețe împotriva lui Augustus și a dictaturii lui, în ciuda prezenței aici a două legiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Pungești, Toporăști dovedind ocupația populației cu agricultura și creșterea vitelor. în prima epocă a fierului, populația de pe Valea Racovei, organizase apărarea teritoriului, prin construirea unor puternice cetăți de pământ, cu șanțuri și valuri de apărare. Sunt demne de semnalat elementele scitice de la Armășoaia. Continuitatea de locuire este dovedită și în a doua epocă a fierului. Astfel vasul folosit drept urnă așezată pe mormânt, cu strachină pusă drept capac, își găsește analogii în ceramica geto-dacă, pe Valea Racovei, de la Trohan până la Oprișița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cuvântului ungari. Despre ei se spune, ca și despre huni, că au întemeiat în secolul al VI-lea statul care stă la baza monarhiei austro-ungare (Brückner). Din acest secol ei sunt atestați în scrierile latine ca Avares și Abares „popor scitic”. A se compara cu germ. Ober „șef, superior”. Documentele slave îi atestă ca obre, sg. rs. obrin, sloven obăr „uriaș”, însă ei au dezvoltat pentru sensul de „mare” în titulatura țării și a domniei formele vel(ik) și bol(earin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alți latini din păturile lucrătoare, cărora li se atribuie romanizarea Daciei, și 2) faptul că limba română este, grosso modo, atât latină stricată cât și dacă stricată. Și fiindcă istoricii poloni considerau că slava, respectiv polona, are același substrat sarmatic (= scitic, tracic, dacic) cu româna, Cantemir îl acuză pe Sarnicki că „a dorit ca românii să fie de neamul său, adică de-o limbă cu dacii cei vechi, prea cutezant stricând tradițiunile vechilor autori, pe care le întoarce după gustul său
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ajunse trupele lui Eminek de către moldoveni și nici dacă au mai fost și alte incursiuni ulterioare, cu care moldovenii să fi angajat dueluri. Fapt cert este că, în luptele care au avut loc în deșertul sarmatic sau, poate în cel scitic, cavaleria moldovenească a urmărit cetele prădalnice până în marginile Crimeii, unde a fost prins viu însuși Eminek Mârza, de a cărui soartă nu știu nimic massarii și consulii din Caffa, în acest an. Abia în 7 noiembrie 1472, au aflat genovezii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
perioadă a epocii metalelor, epoca fierului, care cuprinde perioada numită Hallstatt (800 - 450 î.Hr.) și a doua, numită La Tène (450 - sec I î.Hr.) corespunde separării și consolidării în teritoriile traco-getice nord-dunărene care se întrepătrund cultural cu elemente ale culturilor scitică, celtică și greacă. Epoca fierului este mai puțin studiată în zona Colinelor Tutovei, în schimb perioada corespunzătoare provinciei romane Dacia (sec. II-III d.Hr.), suficient de bine reprezentată prin monede, tezaure, resturi de cultură romană în numeroase așezări denotă un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
model pentru tineretul școlar. Colaborează cu versuri Elena Farago, Sabina Paulian, cu proză e prezent Ion Dongorozi, iar articole semnează Gh. Tomescu (Sărbătorirea d-lui N. Iorga, 2/1931), T. Păunescu-Ulmu (Poezia lui Eminescu, 6/1931), C.S. Nicolăescu-Plopșor (Un monument scitic, Suhastru, Dolj, 3/1932), Radu Rosetti (Câteva amintiri despre regele Ferdinand, 1-3/1934). Numărul 1-3/1934 este închinat centenarului Colegiului Național „Carol I”, între colaboratori figurând D. Gusti, Gh. Țițeica ș.a. Numărul 1-2/1939 este dedicat semicentenarului morții lui Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287575_a_288904]
-
șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre o origine comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor europene. Leibniz era influnețat de un anume Jans Van Gorp, medic din Anvers dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
de a fi rezistență pasivă, prefăcîndu-se în reacțiune organizată". Evident, toată această concepție, denumită sofianica, este "acel sentiment difuz, dar fundamental al omului ortodox", desi tot specialiștii în ale folclorului, inclusiv Blaga, au relevat în Miorița straturi preromânesti, punice și scitice, adică neortodoxe și păgîne. Blaga a acceptat faptul că trecînd de la etapa de început la cea a statalității independente a României (deci foarte tîrziu), "satul românesc, conchilia, putea desigur, și fără descîntec, să-și emită substanță și să iasă în
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
scris Descriptio Moldaviae... tot astfel cum acest Antioh, feciorul Cărturarului, avea să devină, tot la ruși, primul poet cult al lor, de vază... Direcția noastră, nefericită, de totdeauna, a fost să fie Vestul; deși bătuți, veșnic, și troieniți de viscolul scitic.
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
aveam lumânarea cu miros de lămâie pentru bunicul exilat, mort și îngropat de 21 de ani, pe care-l amușinam ca un șacal cu limba pustie. Mai întâi în Santa Maria del Popolo am zis o rugăciune scurtă, cu dicție scitică și cu sonoritate măruntă, apoi am tras o ocheadă către întunecatul Caravaggio care-mi luase mințile încă de când aveam 18 ani, în blugi și tricou, cu brățară de furculiță și cu vreo douăzeci de codițe-mpletite care-mi frământau inima de
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
de ceramică pictată, vase și care, mese și plăci votive, capac prosopomorfic din lut, cu chip de pisică, securi de piatră, securi de bronz, model de casă și ca o creastă de cocoș, străchini și cupe, căldări de bronz, cratiță scitică, securi de piatră, securi de lut, urnă etajată, Idolul de Vârșeț (cap pătrat cu ochi de bufniță, cu aripi în loc de brațe), aplice de bronz pentru cingători. Pe Voica o dăduse muma peste nouă țări și nouă ape, iar fratele mai
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
tu mi-ai aduce tot pe Voichița, că mi-a rupt inima." Dălți, tesle, fierăstraie, ciocane, cazmale de miner, zăbale de frâu, undițe, săgeți, pinteni de os, diademă din fir de aur, de tip ungaro-român, necropole și perle celtice, harnașamente scitice, brâu avar pieptene dacic, fibulă Pelta sarmată, statuete romane de bronz (Mercur și Fortuna), idolul plat de Vatin, paloșul de fier Akinakes, de-acum șapte milenii. ,Dumnezeu că vrea, pământul crăpa, Sfetil se-ntrupa. Dumnezeu că vrea, tronul lui în
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
arate mai indulgenți, fie să analizeze extrem de nuanțat. Cum citim poezia contemporană basarabeană rămâne însă o problemă, deocamdată, nerezolvată. Nicolae Popa, licențiat în jurnalism și redactor-șef al revistei Basarabia, a primit pentru al treilea volum de poezie, Lunaticul nopții scitice (Cartier, 1995), pe lângă Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și pe cel al USR. Iar Păsări mergând pe jos. Povestiri de nepovestit (Arc, 2001), alt volum premiat acolo, de data aceasta de proză scurtă, a avut și la noi o bună
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre o origine comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor europene. Leibniz era influențat de un anume Jans Van Gorp, medic din Anvers, dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
straniu contemplația. A inculca lărgime, neașteptat, povestirii, de cîte ori se abate înspre Nord, dincolo de țărmurii Marii Inospitaliere, fusese de altminteri o tentație conștient resimțită încă demult, de bătrînul Herodot, cînd se aventura pe urmele lui Darius, în inexorabilul întinderilor scitice; cînd își despletea explorarea, ca să i se alăture monarhului trufaș, pe căile unei hybris dezlănțuite - căci Regele Regilor a ajuns, se pare, pînă la Yaros, pe Volga, cam unde aveau să se opreasă și alți invadatori, cîndva: la punctul de
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]