1,812 matches
-
Recomandări Chiar dacă soarele nu sclipește puternic în fiecare zi, calendaristic vorbind a venit vara! Vremea e capricioasă, știm cu toții, dar chiar și atunci când cerul e cenușiu, un coktail colorat cu gheață din abundență poate da culoare zilelor de vară. Gheața (și prietenii săi răcoritori) sunt
Wintop Ice – pentru o vară răcoroasă! [Corola-blog/BlogPost/98125_a_99417]
-
line, de o sensibilitate aparte, un mănunchi de versuri fine, care vorbesc de la sine” - spuneam, în Prefața semnată la primul volum, “Din petalele sufletului meu”. “Candoare, sinceritate, simplitate în enunț dar multă lumină și culoare în imaginile redate fac să sclipească și visele frumoase și dezamăgirile, și bucuriile și durerile pentru că - nu-i așa? - o tot repet, poeta este învingătoare și cuvântul ii este biruință” - spuneam, in Prefața celui de-al doilea volum, “Polen de cuvinte”. Încerc să vă demonstrez că
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
spre scaunele oamenilor ce le mulgeau , eu le mânam pe fiecare la strungă , pe acele ce nu voiau să intre prin strungă să fie mulse , până când eu le dădeam pe toate iar oamenii le mulgeau pe fiecare în parte , și sclipea laptele în găleți cu albul acela scump și atât de prețios . Dar, la staul venea și noaptea , când oile toate în staul erau , iar noi după ce serveam masa , în general în colibă , aprideam focul să ardă în întunericul nopții de
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
cu albul acela scump și atât de prețios . Dar, la staul venea și noaptea , când oile toate în staul erau , iar noi după ce serveam masa , în general în colibă , aprideam focul să ardă în întunericul nopții de vară , când stelele sclipesc în înălțimi . Ne aprovizionam cu lemne din bună vreme , și noaptea aveam din belșug să punem pe foc . Ardea flacăra , jucând pe aripile vântului ce adia ușor în nopțile senine , de se vedea până departe în întunericul nopții . Câinii ne
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Zâmbind din stele-policandre...~ Cristina P. Korys ~( may.2017)... II. URCÂND PE CULMI DE NEMURIRE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017. Am să-mi înalț spre cer brațele, Să culeg un buchet de vise, Sclipind în toate nuanțele, Din cufere-n stele închise... Cu flori dragi de "Nu mă uita", Voi împleti speranțe-n cununi, Pe care-n cer le voi înșira, Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi vii A zbura spre
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
spre infinit, Unde galaxii voi explora, Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri, Traversând universul magic, În care se-ascund stranii țărmuri, ... Citește mai mult Am să-mi înalț spre cer brațele,Să culeg un buchet de vise,Sclipind în toate nuanțele,Din cufere-n stele închise...Cu flori dragi de "Nu mă uita",Voi împleti speranțe-n cununi,Pe care-n cer le voi înșira,Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi viiA zbura spre nemărginire
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
o sărute. Acum, Silvica începe să se fandosească: -Știi când mă simt eu fericită, Gigi? -Când? -Atunci când ne plimbăm seara pe Faleză. Pun capul pe umărul tău, mă agăț de brațul tău și visez...Văd valurile Dunării argintii cum sclipesc printre sălciile cu frunze de aur. Atunci plutesc pe gânduri moi, de mătase și mă simt ca un fulg...ușoară...ușoară... -Prostii! Dunărea nu are valuri de argint.Valurile ei sunt de plumb, vineții, pline de zoaiele Europei. N-ai
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Poetule, fă-te-ncoa’ ! Ridicând privirea din colbul drumului, Poetul se clătină pe picioare în fața porții deschise, prin care se vedea un camion plin cu lemne, parcat la umbra viței de vie, condusă frumos deasupra terasei. Strugurii încă verzi își sclipeau ademenitor boabele lucioase în lumina care se strecura printre frunzele late. La cât de amețit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost. - Dă-mi o mână de ajutor la descărcat și
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
nopții) legănat pe brațe de fecioară --crăiasa, ca un înger apărut din vis--. Dar, zdrobit de vreme, ai plecat prin foșnetul frunzelor uscate, lăsând aici povestea unui geniu. Sunt departe de tine! Dar te-apropii prin vălul de ceață, să sclipești feeric, tu-- LUCEAFĂR-- de zi și de noapte văpaie. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI GENIU / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate
POVESTEA UNUI GENIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380240_a_381569]
-
pe Pământ.... XXVI. HAIKU, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016. Haiku fereastră plină - muscate ofilite pe pervazul ei cerul limpede - broască sare pe pietre în gârla mică verde de smarald - prin iarbă licuricii sclipesc în noapte cerul plin de nori - femei acoperite în câmp cu paturi liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer muzică verii - printre zece degete privesc azi cerul ... Citește mai mult Haikufereastră plină -muscate ofilitepe pervazul eicerul limpede -broască
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
cu paturi liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer muzică verii - printre zece degete privesc azi cerul ... Citește mai mult Haikufereastră plină -muscate ofilitepe pervazul eicerul limpede -broască sare pe pietreîn gârla micăverde de smarald -prin iarbă licuricii sclipesc în noaptecerul plin de nori -femei acoperiteîn câmp cu păturililiac înflorit -deasupra cocorii tragbrazde noi pe cermuzica verii -printre zece degeteprivesc azi cerul... XXVII. MIREASĂ, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016. Mireasă De-
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
de albastru. Atunci, fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume necunoscută, într-o țară îndepărtată, unde să fie numai cer senin, iarbă cu flori, copaci minunați ridicându-și coroanele spre cer, iar apele nemărginite să sclipească cu luciri de argint, brăzdând întinderile orizontului! Dar alte noi și minunate bucurii aveau să apară în sufletul și în inima tânărului Hans. De curând, cunoscuse o comoară pentru suflet, niște oameni cărora le va fi recunoscător pentru totdeauna, care
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
Eu caut iubirea piedută-n pustie Și poate-n deșertul golirii de noi. De-acuma nu judec prieteni, se știe Când văd că nu-mi iese nimic ca și voi. Renaște un soare din colb de țărână Îl văd doară calmă, sclipind mlădios. Pornesc la o treabă ce nu mi-e străină Să-mi caut un altul cu mult mai frumos. Nu vrei să-nțelegi că viața expiră La un momen’ dat frumusețea din chip. Rămâne doar suflet bogat ce respiră Doar
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
Absolut, Ed. Dacia, Buc., 1990, pp. 385-386, afirmă, cu referire directă la Eminescu: „Fiecare gnostic repeta în sine, în limitele posibilităților sale de înțelegere, experiența unui Zoroastru, a unui Buddha, a lui Christos: momente ale unei revelații ce se arătă, sclipindu-și lumină, în mintea opaca și întunecată a oamenilor, cărora adevărul li se comunică într-o tradiție discontinua, ce cunoaște întreruperi, eclipse. Acești deșteptători, acesti revelatori ai unui adevăr pe care ei îl încredințează unei lumi impermeabile la lumină lor
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
lacrimi de soare, Pe verdele, firavul trup. Cu rugă profundă le-adună, În pocale de suflet curat, Ascetul cu inima bună, Gândul pur și așezat. Din amintiri tristă-l privește, Un chip senin, cu ochi profunzi, Zâmbetul pe buze-i sclipește, Blânzii obraji îi sunt uzi. Se-nchină-n taină la icoane, Rugându-se și pentru ea, Pioasă înălțare, broboane, Lucesc firav pe fruntea sa. Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
verde în jur, când soarele lumina atât de candid din bolta înaltă cerească. Păsări mii străbăteau văzduhul, livezile și câmpurile, bucuroase să-și dreagă cuiburile. Florile de multe feluri umplură câmpurile pentru semănături, dar și pajiștile de munte. Apele râurilor sclipeau în drumul lor spre mare, acea mare cu valurile ei legănate, ce se vedea maiestuoasă în zare. Dincolo de golf - stâncile de granit alb, apoi cerurile, alte ceruri albastre acoperind întinsa Mediterana. Ca o încununare a acestui Sabat minunat, cei din
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
-n casa cu aromă rară, Te voi încălzi cu ceai fierbinte, Cozonac și vin cu scorțișoară. La sania iubirii pune zurgălăi, Patina să lunece ca un arcuș In desagă să ai calde sărutări Topind și gheața de pe derdeluș. Când zăpada sclipește de ger Și-n sobă ard vreascuri uscate, La tine mă gândesc și te aștept Cu sărutari și doruri nesecate. Referință Bibliografică: Iarnă / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor
IARNĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377242_a_378571]
-
așteptat în luna toamnei Când palidă era, ca soarele-mpărat. Prin frunze colorate și secate Din crengile cu desfrunzit uscat. Te-am așteptat prin ploaia albăstrie, Te-am așteptat sub cerul necuprins - Știind sub el ce se petrece În urma pașilor sclipind. Te-am așteptat din seară-n zori, În camera mea albă-argintie Sperând ca ochii tăi să fie, Răpuși de-aceiași nostalgie ! Referință Bibliografică: Te-am așteptat / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie
TE-AM AȘTEPTAT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382142_a_383471]
-
cap afirmativ, Moș Crăciun continuă să verifice toate modalitățile pe care vărul său le folosea la adormit. Timpul se scurgea normal în ceasul magic pe care Moș Ene îl purta la brâu, iar praful de lună pentru presărat pe pleoape sclipea ca de obicei, semn că păstra încă magia somnului în el. Ia, dă-mi fluierul tău! Moș Ene scoase de la piept fluierul de argint cu care împrăștia muzica viselor și privi cum vărul său îi cercetează fiecare orificiu. - Aha, strigă
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
candele, glasul Poporului liber răsune de-a pururi MIHAl BĂRBULESCU Crizanteme în mitraliere Uluitor spectacol. În mîinile celor ce trebuiau să tragă, să ucidă, în mîinile fiilor țării aflați sub drapel, al copiilor noștri, puși să ucidă părinții și frați, sclipeau în soarele de primăvară al acestui decembrie crizanteme. Mici, galbene, firave, crizantema de om obidit, cu grija zilei de mîine, cu teama în suflet, mai ales, pentru această zi. Și iată, din nou, soarele a răsărit la București! Fiii țării
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
dar și de martirii tăi. Iartă-ne Doamne și tu Românie! Dezamăgiți și intimidați de dușmanii tăi, ai noștri de altfel (din exterior și interior) Ne-am cam pierdut reperele și ne-am lăsat datinile și obiceiurile. Strălucește tu Românie! Sclipește tu! Bucură-te, tu Românie! Ai cu ce și cu cine... La mulți ani soră și frate român! Profesorul Constantin Simion a spus: Atunci cănd rostim Bucovina „colț de rai, ne vine in minte Mihai Eminescu , poetul nepereche al romănilor
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
veche, ceea ce nu accepta totdeauna. Nu-i plăcea să se repete. Mai ușor începea o povestire nouă decît una dintre cele vechi. Dacă-l grăbea careva, zicea "Stai, bă, să-mi aduc aminte!" Tăcea un minut, două. Începeau să-i sclipească ochii, își pregătea vocea și dădea drumul povestirii. Dacă-l întrerupea careva, să-i reamintească vreun amănunt pe care-l pierduse, îl invita să zică el mai departe, dacă o știe mai bine. De ce povestea? Trăgeau oamenii ăștia de el
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
din o sută sunt chiar reușite, precum acest profil nr. 41, care începe astfel: El era un bărbat cu dinți mici și zimțați. Avea ochi veseli și un glas ca un fir de sânge", și se încheie așa: "Pielea lui sclipea lăptos. Avea mâini de băiețel dolofan, care trage cu praștia după pisici și vrăbii. Îmi plăceau dințișorii lui de animal acvatic, dar refuzam să îl gândesc altfel decât ca pe o himeră umedă și rece." (p. 162). E prea puțin
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
a se scobi între dinți după o cină copioasă, din care nu lipsiseră peștele roșu, pulpa de porc, berea de butoi nefiltrată și multe altele foarte apetisante. Strada Tverskaia, ducând până în Piața Triumfalnaia, unde se află monumentul lui Maiakovski și sclipesc luminile restaurantului "Pekin", își trăia viața obișnuită. Câtă amărăciune mai există încă dincolo de fiecare gemuleț rus luminat", oftă literatul. Uliana Vladimirovna Lifantieva-Gorceakova, anul nașterii 1964, persoană fină, exilată vremelnic de către soț în afara orașului, la vilă, pentru că se pusese iar pe
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Deseori îi anunța Zarifopol câte un concert important la Leipzig - atunci tata pornea cu primul tren ca să ajungă să-l asculte. Când auzea muzica pe gustul lui, se schimba la față și fericirea se arăta în ochii lui, în care sclipeau adesea lacrămile. Acestea sînt amintirile care le am păstrat despre preocupările muzicale ale tatălui meu și cred că sînt prin ele înșile grăitoare pentru conturarea laturei muzicale în personalitatea lui I.L. Caragiale. Ecaterina Logadi P.S. Deși am încheiat aceste rânduri
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]