570 matches
-
Ai putea să mă suni de îndată ce ai ocazia ca să mă anunți dacă ai progresat în ceea ce privește problema pe care am discutat-o? Abia aștept să aud vești de la tine. Uite că nu te cred, m-am gândit jucăuș. Abia reușisem să scobesc o bucată mare de înghețată când a sunat soneria. Trebuia să fie Tom care trecea pe acolo așa cum promisese. Am înghițit în sec. Nu aveam chef de companie. M-am dus până la ușă, dar nu am apucat să descui. —Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
MURIT Salut din nou. Mă aflu în sala Sfântului Andrei, a Marelui Palat din Kremlin, așa cum m-a surprins, într-o frescă, mai puțin cunoscutul pictor Oukhtomski. Nu sunt înfățișat într-una din cele mai frumoase ipostaze, de vreme ce tocmai mă scobeam în nas, dar, chiar și-așa, semăn, nu mă pot plânge. Artistul, care picta cu o frecvență de patruzeci de mii de pensule mici pe secundă, a așteptat îndelung acest moment, m-a văzut, clipă în care, datorită tehnicii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
e însă favorabil, clar, pentru că omul ăsta așteaptă un răspuns de la mine, așa că nu știu cum să fac să fiu cât mai teatral și mai penibil, să dau greutate uneia din rarele clipe când sunt important pentru cineva. Fără să vreau, mă scobesc din nou în nas, așa cum îmi este obiceiul. Ăsta e singurul mod în care reușesc să fiu interesant, iar eu încă nu mă obișnuiesc cu ideea asta. Tăcerea e însă prea grea, omul e într-o stare avansată de demență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care o examină aparent indiferent. Un pat de dulapi geluiți, lat de doi metri era rezemat pe câțiva pari înfipți în pământ, la nu mai mult de un metru înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale, de data aceasta mult mai puțin adânci, se întindeau de-a curmezișul. La baza șteampului, movilițe de pietre mărunte zăceau împrăștiate de o parte și de cealaltă. Nu se putea apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe o ridicătură. În față, cât vedeai cu ochii se întindea un făget tânăr amestecat cu mesteceni albi. Scoarța lor subțire se desprindea ca niște scame de pe trunchiurile zvelte. De pe platoul pe care stătea privea în vale printre copaci. Pârâul scobise în stânca de dedesubt un șanț adânc ce se bifurca în două brațe. Cursul de apă se despărțea în două șuvoaie ce se scurgeau năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și Mărăști a existat un cătun numit Buduioasa, înregistrat de recensământul din anul 1772-1773-1774. Deși se afla pe moșia Filipeni a răzeșilor, a fost trecut ca aparținând la satul Mărăști. Numele i-ar veni de la niște budăie pentru colectat apa, scobite în trunchiuri de copac și folosite la adăpatul vitelor. Pe locul unde a fost cătunul Buduioasa s-au găsit resturi ceramice, cărămizi, vetre de foc, dovezi certe a unei locuiri vechi. Nu știm nimic de soarta acestor oameni, ce soartă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde era și bodega, unde servea Petrică Cojocaru, funcționa un gater la care a lucrat și unchiul meu, Mircea Ignătescu. Existența morilor de apă și de focă nu a dusă la dispariția râșnițelor, cunoscute din preistorie: pe o piatră dură scobită concav se puneau boabele care erau zdrobite cu alta, acționată cu mâna. Asemenea râșnițe erau la fiecare casă și, pentru creșterea rentabilității, râșnițele s-au perfecționat, fiind mori acționate de forța omului. Cele care au fost folosite pânăă prin anii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei au grijile lor. Asta e, viața e grea, sunt alături de mine, mă ajută, nu pot să am pretenția să se gândească numai și numai la mine. Amăgit de acest gând, domnul Popa își ridică poalele cămășii de noapte și, scobindu-se în buric, aprinse televizorul. - Doamnelor și domnilor, domnișoarelor, asistăm la... e incredibil ce se întâmplă, absolut incredibil! Din direct de la fața locului... no comment! Statuia Libertății arăta așa cum o știa Popa din filme. N-o lovise nici un avion, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de venirea tramvaiului. Nu, asta era cealaltă Contesă. Cel puțin murise fericită, în mijlocul unui orgasm multiplu. Mânia lui Dumnezeu, cum spunea Ovidiu, pocăit și proaspăt martor al lui Iehova. Cel puțin a făcut din mine un om, își spuse Popa, scobindu-se în buric pentru ca doamna Popa să nu observe că el suferea încă. Se întinse în pat, sub portretul de nuntă și halterele care fuseseră repatriate odată cu rămășițele lui Mișu și probabil a încă zece americani. Doamna Popa gătea varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
alb care răspundea la numele de David Încuviință cu un zâmbet și apoi dispăru În spatele restaurantului. Am urcat scările cu răsuflarea Întretăiată. Erau niște scări de lemn care-mi aduceau aminte de școala generală din orașul meu natal, cu treptele scobite pe mijloc de la atâția pași care trecuseră peste ele. Și eu, și Yazaki ne-am oprit de mai multe ori, sprijinindu-ne cu mâinile de pereți ca să ne recăpătăm suflul. La etajul al doilea era un culoar lung, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
anchetă. S-ar putea ca asta să nu fie suficient pentru instanță, dar pe mine mă va satisface. Eu n-am ce face cu ucigași în echipa mea. Korsch își scărpină gânditor nasul, evitând cu greu tentația de a se scobi în el. — Bănuiesc că nu ai nici cea mai mică idee unde se află inspectorul Deubel, nu-i așa? — Mă caută cineva? Deubel pătrunse degajat pe ușa deschisă. Duhoarea de bere care îl însoțea era suficientă pentru a explica unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
meu ca să nu-mi fac griji. Oricum, mi-am scos Walterul de la brâu, i l-am arătat și apoi l-am așezat lângă mine pe scaun. — O să stai mai confortabil așa, i-am zis. Dar să îndrăznești numai să te scobești în nas și o să te alegi cu ăsta. Am pornit mașina și am plecat mai departe. — Care-i graba? zise Kindermann pe un ton exasperat. Nu reușesc să înțeleg de ce faci asta. Ai putea la fel de ușor să îți regizezi spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
grijă colecția de monștri sperând să găsesc o fărâmă nefolosită au năvălit aerele strânse de gât pe-o respirație plecările alungate de pași ahtierile sătule de foame s-au întrupat în pernă puturoase atacuri sacrificări încurcături murdăriri numere ce se scobeau de suflete mii orbită am aruncat ochii prin fereastră și-am văzut niciunde privirea în stradă Bătea apa-n piuă Referință Bibliografică: AȘ PUTEA SA IAU TOTUL ÎN SERIOS! / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1054, Anul
AŞ PUTEA SA IAU TOTUL ÎN SERIOS! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362478_a_363807]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai plecat Pentru Lina Acuma ai plecat definitiv Și cioburi am să strâng din clipe ne-mplinite Te plămădesc din vis retroactiv Și din chemări rămase neîmpărtășite Iluzia-i doar o cană spartă Din piept căzând scobi lung și-adânc o rană grea Visam că m-aștepți mereu la poartă Să vin să îmi iau lumină din făptura ta Prea crud, nu știam să trec de vamă Inițiat nicicum în tainele nuntirii Azi privesc lucid această dramă
AI PLECAT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368440_a_369769]
-
Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Tărâna-i pântecele-n care Cel bob de viață, în mirare, Așteaptă rând să crească mare, Cu darul coborât din soare. * Tărâna-i stampa care poartă, Precum simbolurile-n hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. * Deci nu pășiți cu tălpi murdare
ŢĂRÂNA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368482_a_369811]
-
poate realiza mult mai ușor comportându-te absolut normal. De exemplu, într-o zi am ieșit pe strada, am intrat la un supermarket și m-am adresat unui domn simpatic care stătea la coadă la una din casse și se scobea pașnic cu un chibrit între măsele. - Fiica mea a ieșit premiantă în clasa patra, i-am spus. - Felicitările mele... Stai la coadă. Exact ca pe feisbuc. M-am instalat în spatele lui și imediat a venit o femeie grasă în urma mea
SCHIŢE UMORISTICE (31) – FEISBUC ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367980_a_369309]
-
sâcâit, Zii snoava copăcească, Și cât stau colea tolănit S-adorm, să îmi priască.... - Ba, vei ciuli urechile Și somnul va să-ți treacă De auzi-vei vechile Povești, numai oleacă, Legende-aduse-n crengi de vânt... Le-am pus la rădăcină, Scobind o groapă în pământ, Comoara lor să țină... La ăste vorbe mai cu tâlc, Dă inima-mi să sară... Roșii pe loc și tăcui mâlc, Mirat cale-afară. Și glasu-am înmuiat pe loc, Copacului zicându-i: - Mă iartă, dar m-ai
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
care le flexa cu greutate, îi rămăseseră la soare, dincolo de limita umbrei protectoare a streșinii sub care ședeam. Una din glezne îi era vizibil tumefiată. Mi-am scrântit-o, îmi explicase, mișcând-o anevoie, am călcat strâmb într-o groapă scobită în nisip de dracii ăștia de copii. Că părinții îi lasă de capul lor!... Ce nu mi-a mai spus atunci Lolita mea! Nu te uiți pe unde calci, caști ochii după fetișcane, Istrate, ai? La vârsta ta! ... Să-ți
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
legătură probabilă cu cuvântul grec “ησυχατηριον”, care înseamnă loc de pace, de liniște și care a dat în românește “sihăstrie” . Peste tot, în apropierea marilor mănăstiri, au existat unul sau mai mulți “sihaștri” care locuiau, în majoritatea cazurilor, în adăposturi scobite în piatra muntelui sau în mici colibe în pădure. Numele de sihastru este valorizant și foarte folosit în tradiția ortodoxă română, având o mare întrebuințare, de asemenea, azi mai ales pentru a desemna pe aceia dintre călugării îmbunătățiți. Dar felul
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
m-am gândit. Și m-am repezit la casier. - La coadă! Treci la coadă! m-au apostrofat cetățenii... M-am uitat disperat în jur. Toți funcționarii erau ocupați. La un singur ghișeu nu era nimeni și tipul de acolo se scobea în dinți cu pixul. M-am repezit la el. - Ajută-mă, te rog, i-am spus dintr-o suflare. Am nevoie... - Ia loc, m-a invitat el. Se face. Numai cu puțintică răbdare. Cum te chemă? I-am spus. - Ai
SCHIŢE UMORISTICE (98) – DĂ-MI REPEDE RESTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367061_a_368390]
-
2209 din 17 ianuarie 2017. Ai plecat Pentru Lina Acuma ai plecat definitiv Și cioburi am să strâng din clipe ne-mplinite Te plămădesc din vis retroactiv Și din chemări rămase neîmpărtășite Iluzia-i doar o cană spartă Din piept căzând scobi lung și-adânc o rană grea Visam că m-aștepți mereu la poartă Să vin să îmi iau lumină din făptura ta Prea crud, nu știam să trec de vamă Inițiat nicicum în tainele nuntirii Azi privesc lucid această dramă
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
un destin sortit doar amăgirii 13.01.17 ... Citește mai mult Ai plecatPentru LinaAcuma ai plecat definitivși cioburi am să strâng din clipe ne-mpliniteTe plămădesc din vis retroactivși din chemări rămase neîmpărtășiteIluzia-i doar o cană spartăDin piept căzând scobi lung și-adânc o rană greaVisam că m-aștepți mereu la poartăSă vin să îmi iau lumină din făptura taPrea crud, nu știam să trec de vamăInițiat nicicum în tainele nuntiriiAzi privesc lucid această dramăCa și pe un destin sortit
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
gazdelor cu gesturile unui sacerdot care oficiază în săptămâna mare, darurile pământului natal, atât de prețuit de toți cei de față. Buna Hilde luă pachetul legat cu sfoară și dispăru! Heimlch se trânti într-un fotoliu și începu să se scobească în nas, o chestie ce părea mult mai importantă decât iarna nucleară. Veronel se așeză timid pe colțul unui alt fotoliu și deschise o discuție extrem de interesantă despre fosfați, transpirând și el abundent, însă plin de speranță că în curând
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
și făceam schimb de cărți de aventuri ferfenițite. Iarna grea din '54 mi-a rămas proaspătă în amintire. Într-o dimineață a încercat tatamare să deschidă ușa și a constatat că zăpada era mai sus de acoperiș. A trebuit să scobească un tunel ca să răzbată până la magazia unde ținea lopata de lemn pentru zăpadă. De altfel câteva săptămâni, între stradă și cărarea de pe trotuar se înălțau munți de omăt străbătuți de tuneluri din loc în loc. Pentru copii era fericirea de pe lume
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
maro-verde, alb-verde-negru etc. Avram Roșca Bălăceanu din jud. Suceava, cioplitor în lemn, realizează din lemn de cireș, nuc, prun, obiecte utilitare: linguroaie pentru stână, vase, căuce (căni de băut apă), după o tehnică specială: lemnul se cioplește cu barda, se scobește în interior cu tesla, se finisează cu scoaba (o daltă), se fac înflorituri cu gaifus (daltă de lemn, în formă de V). Culoarea se dă cu ulei vegetal, de floarea-soarelui, presat la rece și afumat pentru a rezista la carii
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]