311 matches
-
Bucovina sunt 55 de familii israelite care trăiesc exclusiv din agri cultură. Ele nu sunt grupate Într-un singur loc, ci trăiesc În diferite sate, răspândite printre țărani, cu care trăiesc Într-o armonie desăvârșită. Unele dintre aceste familii se scoboară din evreii care au umblat cu coarnele plugului Încă sub marele Împărat Iosif al II-lea, când acesta Încurajase pe evrei la agricultură. Ele se mai bucură, până acuma, de multe privilegii ; binecuvântarea și prosperitatea Încoronează munca mâinilor lor” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
își răspundea sie și cititorilor cu argumente istorice: „Țara Șipenițului a fost creată pe la începutul secolului al XIVlea. Istoricul Diugosz, care a trăit în Polonia, un secol mai târziu, , ne-o spune: au fost românii.” „Din Țara Sepenicului s-a scoborât Petru Mușat pentru a clădi cetatea Sucevei, și din castelul Sucevei, incomparabilul Ștefan cu mână puternică și dibace stăpânea Țara Moldovei, ferind-o de dușmani și asigurându-i prin sforțări supraomenești independența politică” - scrie profesorul. Și tot dânsul vorbește de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1869; întregul ciclu Heliade ar fi vrut să-l intituleze Album al României, mai târziu optând pentru titlul Pythonida (cf. I. Heliade-Rădulescu, Opere, vol. I, ediție critică de Vladimir Drimba, Ed. pentru Literatură, București, 1967, note, pp. 571-575). Dacă Heliade scobora, către zenit se înălța steaua lui Hasdeu. Hasdeu criticul, Hasdeu istoricul, Hasdeu filologul, Hasdeu literatorul, Hasdeu autorul dramatic era puternicul scriitor și polemist în toată plenitudinea darurilor sale creatoare atunci. Bogdan Petriceicu Hasdeu lupta pe două fronturi: lupta, pe de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care era instalată aceeași instituție.103 Grand Hotel nu era clădit, dar exista Hotel de France, o mică clădire cu un etaj vopsit în coloare galbenă.104 Sus era hotelul compus din câteva camere, și jos cafeneaua în care intrai scoborând câteva trepte în subsol. bucureștiul în 1871 113 99. Bacalbașa va descrie principalele clădiri aflate pe la 1870 pe Calea Mogoșoaiei (Calea Victoriei), cea mai importantă arteră a orașului în secolul al XIX lea și la începutul secolului al XX-lea; Podul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era în subsol o cafenea cu biliard. Liceenii și studenții o frecventau mult atrași fiind de către cele două frumoase blonde, fiicele antreprenorului. În seara în care am fost adus pentru întâia oară în acest local, am fost îngrozit. De cum am scoborât treptele acestei taverne, văd o mare aglomerațiune de oameni în jurul unuia care sta întins pe scânduri cu fața în sus. Mi s-a părut că este mort. Mă apropii și cunosc pe mort, era un coleg al meu din clasa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
contactul său cu vreo școală de medicină. Cazul d-rului Drasch este caracteristic, este documentar, este ilustrația stării de incultură în care se găsea societatea românească acum aproape un secol. Doctorul Drasch a venit în România așa întocmai după cum un explorator scoboară într-un continent sălbatic. După cum călătorii aduc sălbaticilor oglinzi și tot felul de tinichele poleite pe cari le preschimbă împotriva dinților de elefant și altor lucruri de preț, tot la fel și d-rul Drasch și-a putut impune lipsa lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pe vremea aceea lipsea acel public al manifestațiilor de stradă care astăzi iese, nu știi de unde, de prin toate găurile și-ți dă un spectacol impunător: la 1875 șapte oameni hotărâți a înfrunta urgia polițienească nu era lucru puțin. Macedonski scoboară din vagon, având la spate un polițist, și noi îl înconjurăm. Poetul, care era destul de vanitos, se aștepta la mai mult, se aștepta la o manifestație impunătoare, ceva care să semene cu „Capitala în picioare“, aclamându-l! Macedonski sconta această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se sparse și se scufundă repede. Dar „Xenia“, voind să se retragă spre a nu fi atrasă în viitoare, se aplecă pe o parte și primi apă la mașină. Era primejdie de înecare. Atunci maiorul Murgescu, cu prețul vieții, se scoborî în compartimentul mașinii și o puse din nou în stare de a funcționa. A doua zi seara, ofițerii ruși aflați în Brăila dedură un mare banchet spre a sărbători pe eroicii ofițeri. Când intră în sală maiorul Murgescu, toată sala
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iluminații. Nemaifiind armată activă în București, onorurile au fost date de Garda Națională care era înșiruită pe strade. Ajuns la Palat, țarul întreabă ce este această nouă armată? I s-a răspuns că este Garda Națională. Atunci, țarul îmbrăcă mantaua, scoborî în curtea Palatului, trecu în revistă Corpul de gardă și îl salută de trei ori. În București, împăratul a fost primit de Doamnă, fiindcă domnitorul era în Bulgaria.167 La 10 decembrie a murit Nicolae Golescu, fost locotenent domnesc, mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în umbrelă și nu mai era nici un pericol ca să facă zgomot. Când deschizătura fu destul de mare ca să poată trece un om, Pantazescu trase umbrela sus, legă o frânghie de piciorul uneia din mesele cele grele, apoi, fiind un tare gimnastic, scoborî în Muzău. După ce luă toate piesele Cloștii, se urcă din nou cu puterea brațelor, introduse piesele în ambii pantaloni, pe care îi legă jos, iar a doua zi, dis-de-dimineață, ieși din Palat. Lucrurile furate le-a dus acasă la dânsul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pretendent -pe calea știută, matrimonialăla același palat). Chiar și în varianta naivă a aspirației (justificată prin dezinteres personal), doctorul Răut pune o preseverență familiară cititorului, în trepte: Își aplică tratamentul mai intensiv, transformă încă mai mult apartamentul în laborator. Adesea, scoborînd scara de marmoră, făcea planuri de amenajare a întregului palat, se lăsa tîrît spre anticipări. Nu i se părea exclus ca frumoasa casă Razu să devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii îl supărau." Subtilitatea sfîrșitului frazei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intuiție sinistră asupra boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel în subteranele conștiinței, (Rim) găsise gîndul mîntuitor de a se sluji de minciună." Obsesia arhitecturală își urmează cursul. Nu este de mirare, așadar, să o regăsim în formula specifică, (semi)explicită, intens conotată evaluativ, în desemnarea unor personaje conduse
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
găsim [...] la Eminescu, în Luceafărul". Pentru ca, în final, când Hyperion "urcat singur pe acel piedestal", "se resemnează, devenind, în consecință îngăduitor, însă nu din mărinimie (subl. aut.) ci din faptul că simțindu-și distanța modificată în favoarea lui, nu se mai scoboară până acolo ca să se răzbune [...]. Un piedestal... un fel de a se înșela pe sine./ Un piedestal... un fel de "atunci nu voiai tu, acum nu vreau eu"". Fără îndoială, e posibilă și o asemenea interpretare a poemului dar, vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
u (mut) la finalul unor cuvinte: dibaciu; - omiterea grafică a diftongului ie: eftin, femee, trăesc, băețandri, șueră, vuet, bae, greere, creerul etc. - cazurile de hipercorectitudine lingvistică: duminecă, împiedecă ș. a. - formele incorecte, dar caracteristice vremii: jicnim, gungurit, evazie, afecție, să aibi, scoborai, creindu mi, obicinuite ș. a. - grafiile de influență franceză ale unor cuvinte: biurou, coafeur, mondanități, crisanteme, passă, maneuvra, loyal, marron, gris ș. a. - grafiile de influență engleză: chelnăr, volley, rummy ș. a. - termenii derivați ad hoc din franceză: acablantă (copleșitoare), a braia (a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă obicinuiesc să trăiesc, așa, singură. De ieri s’a potolit vântul, apele s’au potolit, s’a început iar pescuitul; la nouă merg la Muedin, unde începe și aici să se găsească tot mai greu, la 9½ mă scobor pe plajă, mă urc în barca mare și nouă a lui Riza, stau singură înnodând tăcere de tăcere până la unu când vin la duș, la masă, la cafenea - de 2 zile la Curti (Muedin nu mai are nici cafea, nici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei aurit. Cum vorbeam cu ea, m’au chemat în vestiar, unde mă aștepta Costaiche, băiatul Dochiții de la Fălticeni, protejatul tatei, acum șofeur la un ministru și care ducea acasă pe Sorana, care având furunculoză, localizată la picior, nu putea scoborî și nici urca. Și în vreme ce Maria aștepta sus, eu, în mașină la Sorana, vorbeam de tine. Apoi au venit amândoi copiii Curti; am mâncat împreună și acum dorm, Iani în sufragerie, Chirana în patul meu... Unde ești, Monica? Am închis
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Joi, nici nu știu ce-am mai făcut: piața, roșii și vinete, coafat; după masă ședința partidului soc[ialist] dem[ocrat]. care nu s’a mai ținut; am vizitat expoziția partidului care a fost la Royal (fosta cafenea pe unde scoborai la Color Studio). Vineri dimineața, deși aveam ore, a trebuit să renunț la ele și să merg la Circonscripția noastră, unde am avut de descurcat unele încurcături. Totul s’a terminat cu bine. Sunt acum cu sufletul mai ușurat, după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de rău că nu am avut energia să înfrunt frigul și oboseala care mă anihilaseră. Acum, dimineața, cum ora întâia sunt liberă, am rămas în pat și scriu, [și] de aceea, nu de bătrânețe, scrisul e inegal și rândurile se scoboară sau se curbează cu intenții de boltă. Eri dimineață deci: gospodărie; am scris pagina anexată scrisoarei lui Georges, am dus scrisoarea la poșta centrală, am mers la școală o oră să aranjez chestiunea jurnalului de perete pentru prietenia sovieto-română și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poem“ în proză: Scrisoare Americei. (Capitalistă, ațâțătoare a războiului, responsabilă de el, învinsă înainte de a începe lupta etc.) Răspunsul lui Ad[erca], dojenitor: „Fericit de încadrarea lui B[onciu] în ambianța socialistă, marxistă, dar în Sb[urătorul] nu s’a scoborât nivelul lit[erar] și nu s’au citit articole de ziar. Deci, poeme literare în caracterul articolului vor fi primite cu entuziasm“. Apoi, precaut, [mi-a cerut] să menționez în relatarea ședințelor cele ce a spus. J’en ai m
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în oraș cu pantofii uzi. Acum mi s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-un cazan cu smoală, grijile mari, spaima că s’ar putea să nu ne mai vedem niciodată, dacă evenimentele ne-ar scoborî o perdea de fierîntre noi. Atunci, iubita mea, nu știu ce aș face; poate m’aș prăbuși; poate ce mai e viu, rezistent și oltenesc în mine ar găsi o soluție între viață și moarte, o luptă pe viață și moarte, ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în mare favoare, invitate de ea; de covoarele persane, de șalurile venețiene, de argintăria masivă și vesèla de un gust rafinat; de cupeul ce venea să ne ia de la școală și de aerul de domnițe autentice pe care îl aveam, scoborând din caretă: Tem pus edax rerum... (Timpul care distruge totul). Am vorbit numai despre tine, despre iubirea și înțelegerea noastră adâncă; în cameră plutea, pe când vorbea, un aer de grație vetustă; se lămurea estompat, prăfuit, o viață, o altă viață
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții de fugă; a venit, a zguduit și frânt gratiile, a scoborât pe fata de boer cu ochii adânci și cu sufletul furtunos, a scoborât-o din închisoarea zilelor reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui și s-a dus înnainte, tot înnainte spre ani de necunoscută soartă, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții de fugă; a venit, a zguduit și frânt gratiile, a scoborât pe fata de boer cu ochii adânci și cu sufletul furtunos, a scoborât-o din închisoarea zilelor reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui și s-a dus înnainte, tot înnainte spre ani de necunoscută soartă, spre câteva clipe de viforoasă fericire câteva clipe care prețuiau cât zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la raison, elle ne tarde pas à se faire sentir. Franklin. Ce sont les canons de la pensée! strigă Abd-el-Kader, contemplând mașinile Secolului, care imprimau 800 exemplare pe ceas. Tantem animis coelestibus irae. Atâta mînie în sufletele cerești. D.X. ciocoi, scoboară din casă nobilă, cum ar zice Rochefort, pe scara de serviciu. Voi aveți dreptul forței, eu am forța dreptului. Nulla est causa homini philosophari, nisi beatus sit. Sf. Augustin. Filosofii germani de la Leibnitz la Hegel sunt foarte obscuri; de aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lovit peste fălci Moise proorocul cu cârja sa făcătoare de minuni. Domnia sa este un om foarte cumsecade, dar de cum a început a ținea discursuri și toasturi, a devenit un animal foarte periculos. Condus de viteji comandanți, regimentul urcă dealuri ca să scoboare văi. Dorobanții umplu din când în când tufele, căprarii înjură înnăbușit, domnul maior Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]