308 matches
-
are loc și aici la umbra unui „paltin sfânt”. Dar acesta nu mai este arborele primordial, de „început de lume”, ci un substitut al acestuia, un arbore consacrat, căutat îndelung, cu o grijă rituală parcă : El a pribegit Și el scobora Pe munte de criș De Criș, de Măcriș, Prin verde brădiș, Mărunt aluniș Și ei poposea La paltin galben, La fântână lină, Mulți voinici s-adună (34, p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Caraș- Severin și cuprinzând aceleași motive bine cunoscute : „mortul să nu ia calea stângă unde joacă tâlhari, ci dreapta, să poposească la fântâna de sub paltin, unde Sf. Maria [în pat sau la o masă de piatră] scrie morții. Doi îngeri scoboară scara, și mortul e suit la Cristos, unde e udat cu vin alb și uită lumea albă” (32, p. 520). Evident, în cântecele funerare supuse atenției, centrul de greutate al imaginii este acel „paltin mare/ Cu vârfuri pe ceri/ Cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai înalt grad. Unele dintre prerogativele sale magice par a fi generate de aceeași mentalitate care a dat naștere tradiției referitoare la solomonari în spațiul carpato-dună- rean. Medeea se deplasează prin văzduh purtată de balauri : Un car lângă ea se scoborâse din ceruri. Urcă în el și-ale șerpilor gâturi sub frâie supune Și cum din mâini ușurele hățuri smucește, îndată E-n sus purtată [...] Nouă zile și nopți colindat-a Toate ogoarele pe carul tras de balauri cu aripi (Ovidiu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el narcotizat sau pur și simplu îmbătat pentru a uita „lumea albă” pe care o părăsește, pentru a nu tânji după ea și pentru a nu reveni ca strigoi : „Cu vin îl uda,/ Lumea alb’ uita” (146) ; sau : „Doi îngeri scoboară scara și mortul e suit la Cristos unde e udat cu vin alb și uită lumea albă” (140, p. 520) ; sau : „Sufletu’ din el ieșea,/ Da’ mumă-sa sărmana/ Lua spirtu’ de-l spirtuia” (219). Când oamenii beau la masă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mine m-ai văduvit! Dragii mamii copilași De tata sunteți rămași! Draga mea, miluca mea! Da să te scoli dumneata Copii a-ți rândui Pe lume cât or trăi! Că-copii cei rămași Mult mănâncă Și mult strică...” La un bărbat „Scobori, Doamne, pe pământ Să vezi moartea ce-o făcut, C-o luat frunza din fagi Și-o despărțit pe cei dragi. M-o despărțit și pe mine Cu care am trăit mai bine...” La un bărbat „Zbiară oile-n perdele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în cale Își zic: Hristos a înviat! Și râdeatâta sărbătoare De chipul lor cel ars de soare. Și-un vânt de-abia clătinitor Șoptește din văzduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburării lor! Și pomii frunțile-și scoboară Că Duhul Sfânt prin aer zboară. E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe până-n văi străbate - Și clopotele cântă rar: Ah, Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag și plâng a jale! Biserica, pe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de liliac îmbătător; pomii se trezesc din somnul iernii; pomii au flori zâmbitoare și frunze ca smaraldul; mănunchiuri de raze calde; mândrețea plaiurilor înverzite proaspăt; se trezește la viață pământul somnoros; dansul fluturilor multicolori; pe o scară de lumină se scoboară mândra primăvară; lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde; cocostârcul tainic în lume călător, al primăverii dulci, iubit prevestitor; în aer ciocârlia, pe casă rândunele, pe crengile pădurii un soi de păsărele; pătrundeau ca niște sulițe de aur, prin
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
și 1930. Director: Const. Calmuschi, secretar de redacție: Grigore Vêja. Începând cu anul al doilea de apariție, sub direcțiunea lui I. Gherincea, subtitlul devine „Revista Universității Populare din Galați”. Principalul deziderat exprimat în Programul nostru ar fi acesta: „să ne scoborâm în masele căutătoare de cultură”, chiar dacă aria acoperită va fi limitată: „vom fi fericiți dacă - fără vreun gând de regionalism [...] - vom putea produce roade în această parte a Dunărei de Jos, în Dobrogea nordică și în înstrăinata Bucovină”. Ca publicație
MOLDOVA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288213_a_289542]
-
să rămână în afara partidelor politice. 9. D-l Berceanu - Înscrierea femeilor în partide politice ar fi prematură, femeile trebuind să introducă o notă nouă constructivă de obiectivitate și pregătire temeinică. Să se ferească deci de ațâțarea sentimentelor anticreștinești care le scoboară prestigiul lor în societate și familie. 10. D-l Alex. N. Gane, prim președinte al consiliului legislativ - Înscrierea femeilor în partidele politice fără de a putea exercita drepturile politice n-are nici un rost. Crede că la comună ele vor face o
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Făgăraș “În liniștea serii, când și stelele îl împodobesc oglindind în apă scântei sclipitoare, zgomotul cascadei prin care-și varsă prea plinul până-n Olt devine o muzică tainică venită din nevăzutul adâncului de munți, cuprins de amurg. După ce te-ai scoborât din înălțimile înviorătoare, stând pe băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ceaiul aromat. Râs, vorbă și-un vals molatic se desprinde de pe clapele pianului, sub degetele subțiri și albe ale cântăreței. Ce mâini frumoase! Iar la degetul cel mic o piatră prețioasă, un diamant, parcă atrăgea raza; din înalt ea se scoboară, și-n clipa aceea degetul fetei pare ca fulgerat de focuri. Uimită, mândră, cântăreața se oprește, frânge cântecul și se uită cu îngâmfare împrejur: Uitați-vă la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furișează, și ochii tuturor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Nicolae Labiș a fost atât de impresionat când a citit în volum povestirea, încât a scris în replică poemul Moartea căprioarei. Înecatultc "Înecatul" Aveam în lunca de sălcii și plopi de dincolo de apă niște vite. Din când în când, mă scoboram din sat de la Barboși, trecând Siretul și mă duceam să le văd. Umblam pe cărările umede, printre ramurile împletite, stârnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fâlfâiau cârcâind spăriate. Sunetul moale al tălăngilor răzbătea din vreme în vreme ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Etel... Ar fi bine... trebuie să mergeți și dumneavoastră... că-i de legea dumneavoastră... nu trebuie să se zbată așa... poate să moară... Dumnezeu știe... Și porniră toate spre casa unde gemea fata lui Ion Rusu. Ca o noapte se scoborî în simțurile și-n sufletul bolnavei; blăstăma gemând, scrâșnind, țipând cu înfiorare; apoi într-un târziu nu-și mai aduse aminte de nimic; văzu ca prin vis pe moașa Etel cum îi râdea în doi dinți și-i întindea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile și se întorceau aducând raze veștede. Erau plăcute aceste vestigii ale petrecerilor de la Prelunci și prin evocarea siluetei delicate a acelei femei tinere care acuma nu mai era. În cele două zile cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acela, lângă vasul scund 20 de porțelan plin de roze proaspete, acel surâs fu singurul motiv luminos al Jiall-ulul. Așa fel încît privirea întîmplătoare a lui Nory, întîlnind acea lumină neobicinuită, sprâncenele ei subțiri desenară o mirare circumflexă. Mini se scoborâse în ea însăși. Distrată de vreun gând plăcut, Mini nu-și amintea acum de doctorul Rim, pentru a-1 chema la socoteli, de care nu era în stare sa dea gestiune. Nu-1 întreba cum se formează din undele mute ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory. . . - Nu-i nimic! Mini, nervoasă, consultă ceasul. Nu e nimic! repetă. Noroc că am plecat din timp. Credeam să mă pot odihni vreun ceas înainte. Ne lasă departe. Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai bun! Mini era gata să aprobe, dar avu deslușit o senzație de povârnire, de mers în jos, drept răspuns întrebărei despre Mika-Le. Tăcu, sigură acum că fata italianului, împotriva aparențelor, pentru a-și găsi locul ei adevărat, s-a scoborât, nu s-a urcat. Se uimi atunci iarăși de acel aparat de prevedere, ele la care luase - printr-o senzație deslușită ca și materială - această cunoaștere de scoborâre. Ideea urcărei lui Mika-Le rămânea o noțiune stearpă, primită din afară . . . Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu funcțiile spirituale respective, pentru a le putea apoi în voie asocia și disocia? Atunci va ști Mini unde se petrecea în ființa ei, ca și a fiecăruia, acea mișcare precisă de aplecare, care-i spusese că Mika-Le s-a scoborât și de acolo, de jos. ca și atâția alții, comanda vieței josnice. în suflet sunt văi și dealuri. Se opriră la vitrinele de modă numeroase de lângă Terasă. - Cine s-a schimbat în bino - zise Nory - e Elena!. Bine era ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și nu a purtat numele ca și firea neamului Hallipa ... Și Drăgănescu e încîntat! ... Ai văzut-o? Arătă un auto elegant, care trecuse pe lângă ele și acum se oprise la "Hotel Boulevard". Două plastroane albe, aparținând la două fracuri negre, scoborau. - Da! . . . parcă! . . . zise Mini. în adevăr, silueta înaltă și încovoiată a unuia semăna cu Greg! - E ziua stafiilor, Mini, cu adevărat! Încă un banchet! Ce 62 elegantă și cum îi plac petecuțele! . . . Bărbații! . . . Bravo, Mika-Le! E un prețios auxiliar al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca pe o cingătoare, o simțea acolo în jur. O cingătoare așa de apropiată și de scumpă 79 încît părea făcută din înseși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai găsi nici un interes vestibulului. Era desfigurat. 99 O lumină mare și egală intra prin ușile scoase din rame
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de-a lungul bulevardului pe două rânduri, subt ochii ei de locatară instabilă, se consola la ideea palatului aceluia pe care îl purta în ea. Cum gândurile au densitate, i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în adevăr impunătoare, a Drăgăneștilor. Lăsă pe Nory să treacă înainte, până când o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alături, camera de primire, unde se aflau, și o alta, cuprinsă de întunericul total al obloanelor lăsate și al perdelelor grele. Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică. Elena Drăgănescu scoborî cu grabă scara de la pimul etaj, venind spre ele. Ca și feciorul, era încă de la ora aceea în toaletă. O rochie simplă de crepe de Cliine negru, cu guleraș, făcea mai serioasă frumusețea ei cu linii prea accentuate. Avea ceva
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să fi fost pentru Elena o decepție, fiindcă era destinat să fie un Hallipa. Elena îl însumase numelui și tradiției ei familiale. Mini băgă atunci de seamă că nu s-a vorbit încă nimic de Doru și Lenora. Când se scoborâră, Elena, mișcând un resort, ridică obloanele camerei tainice. Apăru o sală de formă prelungă, neplafonată, comunicând cu tavanul hall-ului, pentru acustică. Era camera de muzică. Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]