132 matches
-
personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind bătrânul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spre creștet, cu o față parcă fără vârstă, sau poate impresia aceasta o dădea datorită ochilor vii și luminoși, umerii lăsați, cu haina sa veche îmbrăcată direct pe piele, lăsând să se vadă o parte din pieptul său mic și scofâlcit. Pantalonii strânși pe piciorul său slab se înfundau într-o pereche de cizme negre, aproape noi, pe care se așezase un strat gros de praf. Neînțeles rămase pentru noi gestul său de a-și scoate de la buzunarul de sus al
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
continente, mări și oceane, și nu în ultimul rând, mai mult ca sigură, existența vieții și în alte sisteme solare învecinate sau chiar galaxii. Există păreri preconcepute despre cei ce citesc mult. Aceștia ne apar ca niște ființe cu obrajii scofâlciți, glas pițigăiat, puțin aduși din spate și sunt porecliți, pe nedrept, "șoareci de bibliotecă". Concepție total falsă și lipsită de orice temei. Acest, așa-zis, rozător de cărți era un tip curajos, puternic, cu o forță musculară pe măsură. O
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care clocotea viață reală, nu scoase din poveștile culese de Petre Ispirescu cum ar putea să creadă unii cârcotași! Dintr-un pocal de cristal, le-ar fi sorbit pe toate picătură cu picătură și nu s-ar fi săturat. Zece scofâlcite anemice, cu țigara în colțul gurii, păhărelul de coniac în mână, partenerul de sex în față și început de gheb în spate, nu fac cât una singură cu schiuri sau patine. Oare aceste ființe rebegite vor mai putea face copii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
său). Un final sentimentalist prezintă cuplul de altădată, într-o viziune romantică: doamna Popescu maică "bătrână, oacheșă, înaltă (...) și cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit și bolborosind viceversa! în haosul Bucureștilor". Scriitor cu viziune modernă, I.L. Caragiale oferă un final melodramatic, facil, pentru cititorul amator de happy-end, dar și un final suspendat pentru un cititor mai pretențios. Caracterizarea lui Lefter Popescu Personajul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ianuarie 1952, regele îi însoțește pe Elisabeta și pe soțul ei, prințul Philip***, la aeroport cu ocazia plecării lor într-o vizită oficială în Kenya. Filmul făcut cu acest prilej ni-l arată ca pe un suferind grav, palid și scofîlcit, în faza terminală a cancerului pulmonar care îl rodea de mai mult timp. În ziua de 6 februarie, toate cotidianele britanice aduc teribila veste care va face ocolul lumii: King George VI dies peacefully in his sleep at Sandringham. În
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
următor? Parchez mașina, îmi iau geanta de pe scaun și mă îndrept spre spital. Italia se ivește pe neașteptate, brusc este foarte aproape de mine. Îmi atinge brațul, îmi caută carnea prin stofa hainei. Mai înainte de a mă surprinde, mă sperie. Este scofâlcită, nemachiată. Nici măcar nu și-a tras părul pe frunte. Are o frunte mare și apăsătoare, îi strivește ochii. Mă uit în jur și, între timp știu că mă apăr de ea, de greutatea pe care o duce în dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece. Nu era la prânz. Nu era la șase după-masa. Unde era? Să facă curățenie în vreun birou, să golească vreo hazna. Mergea pe străzile orașului ștergând zidurile cu chipul acela scofâlcit pe care i l-am văzut ultima oară în cafenea, când aspectul ei dezagreabil mi se păruse de nesuportat, umilitor pentru ea și pentru mine. Umilința poveștilor care se îndreaptă spre gunoi. Când amanții ies din silueta lor și pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
maiorul Mentz a crescut numai până la vârsta de treisprezece ani. Totuși pare prea bătrân pentru cei cincizeci și cinci pe care îi recunoaște. E mereu bolnav. Numai ochii negri și adânci i se țin proaspeți și vii, luminându-i obrajii scofâlciți și palizi. În ziua cununiei se îmbrăcase în uniformă de campanie. Purta o sabie prea lungă pentru statura lui. Pe piept, între doi nasturi de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se proțăpi În spatele Paulei, uitîndu-se sumbru la cheile din mîna mea; În penumbra de culoarea cimentului, obrajii lui pămîntii păreau Încă și mai scofîlciți. — Paula... unde-i Frank? — Nu-i aici. (Mă privi În ochi. Părea calmă.) Trebuie să vorbim cu tine. — Atunci, unde e? În apartamentul lui? Și Cabrera unde-i? — Nu sînt aici. Frank e Închis la Zarzuella, așteaptă procesul de mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute. Zece minute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ingratitudine inexorabilă pe fața imobilă, așteptând, nepăsător, să îl acopere altcineva și făcându-i, parcă, în ciudă, prin fixitatea privirii. Ca un mai înțelept ce era, Vladimir cedă primul, acoperindu-l cu un colț de plapumă peste pieptul rece și scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-și apere poeții va fi învinsă sau va supraviețui lamentabil la coada altor națiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri și îl face nepieritor. Sudoarea, deocamdată, era tot ceea ce vedeam cum curge din pieptul lui scofâlcit... îl ștergeam, îl întorceam pe o parte și pe alta, în timp ce el ținea țigarea în gură și ne înjura. Eram toți doboriți de munca dură din mine ca să mai tresărim la spusele lui. Într-o seară totuși ne uimi, ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
CFR sumă de subsisteme, avantaj că fiecare participă, inclusiv doi cîini ieșiți în mișcare, gara Tutova în cărămidă smălțuită, laolaltă cu trenul care se urnește din loc, țeapăn din gît, îndoit în spinare, umbra de biciclist cu geaca lucioasă, față scofîlcită, zîmbește, atîtea chinuri peste toate cu libertatea învîrtirii la picioare în cerc! Bîrlad liniile pustii, afară de vagoanele de cereale pe lîngă "Comcereal", turnul siloz, se grăbesc să intre, anomalia de masă narativă din mediul feroviar și din oricare mediu ordonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bine. Trotuarele neîngrijite au și rolul de paturi pe timp de noapte pentru cei care trăiesc la limita umanului. Cei care găsesc un carton, care devine canapea pentru o noapte, pot fi fericiți. Ceilalți nu se mai obosesc și asfaltul scofîlcit poate fi o saltea odihnitoare. O odihnă care să le permită să mai rabde încă o zi de foame. Preocuparea principală este găsirea unei bucăți de pîine. Toți vînd ceva, de la naive brățări din sîrmă de cupru și pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă gândesc. “Are merțan, mânca-ț-aș. Merțan! Io dă ce n-am dacă trag toată noaptea?” “Pentru că nu ești doctor!”, i-o taie Argeș. “Ce vorbești, bre, da munca mea nu se pune?” Și Zubar pleacă iar. Un Hristos scofâlcit Intră o infirmieră și ne anunță tăios: “Masa!”. Merg după bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de inițiativă, energici și gata de fapte deosebite; Frunte rotundă, convexă - demonstrează blândețe, tărie de a îndura orice; Adâncită la mijloc - egoism, porniri greu de înfrânat; Plană și plată - inteligență și imaginație mediocre; Turtită, noduroasă - dezvăluie porniri paranoice, criminale; Frunte scofâlcită, chinuită- ins care se împacă, vrând-nevrând, cu destinul; Perpendiculară - inteligență recunoscută, dar și infatuare, orgoliu nemăsurat; Străbătută de o venă - capacitate intelectuală, fire ambițioasă. Ce semnifică ridurile de pe frunte? Lipsa ridurilor - fire rece, ipocrită, insensibilă, lață; Cu riduri orizontale - moliciune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de inițiativă, energici și gata de fapte deosebite; Frunte rotundă, convexă - demonstrează blândețe, tărie de a îndura orice; Adâncită la mijloc - egoism, porniri greu de înfrânat; Plană și plată - inteligență și imaginație mediocre; Turtită, noduroasă - dezvăluie porniri paranoice, criminale; Frunte scofâlcită, chinuită- ins care se împacă, vrând-nevrând, cu destinul; Perpendiculară - inteligență recunoscută, dar și infatuare, orgoliu nemăsurat; Străbătută de o venă - capacitate intelectuală, fire ambițioasă. Ce semnifică ridurile de pe frunte? Lipsa ridurilor - fire rece, ipocrită, insensibilă, lață; Cu riduri orizontale - moliciune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
nu se năpusteau asupra vinovatului; dresajul lor nu avusese în vedere oameni în pielea goală. Acum, spectacolul era grandios: zeci de trupuri dezgolite, burți lipite de șira spinării, coaste ieșite în afară, fese descărnate, brațe și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri, și copii cu rucsacuri. Nu mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vieții pământești, [limită] care, foarte adesea, prin alte părți, nu Înseamnă decât o etapă spre alte realizări ale maturităților depline? Dar o să-mi spuneți că Mihail Smolsky, semnând În literatură Sorbul, nu este chiar al nației noastre, cu fața lui scofâlcită, părul și țăcălia blond-roșcate, mersul legănat și nesigur de om călare, când pe un picior, când pe altul, tocându-și averea cu o nepăsare slavă, În petreceri și echipaje cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]