499 matches
-
în chip cu totul necugetat, fără sistematizare, deoarece ea se află deasupra acesteia, în afara unității. Dincolo se găsește substanțialitatea intelectuală, dincoace avem apoi uscăciune și sărăcie. Particularul are astfel numai formă rigidă a raționării și a inferenței, ca și la scolastici. Dimpotrivă, în domeniul gîndirii, particularul își poate dobîndi dreptul său; el poate fi considerat ca moment al întregii organizații, poate fi înțeles conceptul. În filozofia índică, ideea n-a devenit obiectivă; deci exteriorul, obiectivul n-a fost înțeles potrivit ideii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
învecinate din pricina uneia sau a mai multor trăsături distincte, prezentînd o unitate bine determinată. ¶Beaugrande 1980; Brooks, Warren 1959. Vezi și SCOP, GRAMATICA POVESTIRII. eroare "după aceasta, deci, din cauza aceasta" [post hoc, ergo propter hoc fallacy]. O confuzie, denunțată de scolastici, între consecuție și consecvență. După Barthes (în linia lui Aristotel), izvorul NARATIVITĂȚII se leagă de exploatarea acestei confuzii, ceea-ce-vine-după-X într-o narațiune fiind procesat ca ceea-ce-este-cauzat-de-X: fie "A început să plouă, și Maria se lăsă copleșită de nostalgie"; nostalgia Mariei
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a pus bazele ei43, în timp ce alții consideră conceptul de lege naturală la fel de vechi ca și școala stoică 44. Doctrina a fost dezvoltată de juriștii romani, în special de Cicero, apoi a fost preluată de învățătura creștină, care prin patristică și scolastică, a încercat să o concilieze cu teologia. În epoca modernă, teoria a fost resuscitată și secularizată de Grotius și Pufendorf în secolul al XVII-lea și extinsă la relațiile internaționale. Idei ale dreptul natural pot fi regăsite și în doctrina
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
specifică a dreptului și uneori chiar au întrezărit distincția teoretică afirmând că Non omne quod licet honestum est (nu tot ceea ce este licit din punct de vedere juridic, este conform și moralei)149. În perioada creștină, sub influența patristicii și scolasticii a avut loc un fenomen invers celui din antichitatea grecească. Dacă la grecii antici dreptul apărea oarecum absorbit de morală, având forme și caractere morale, în perioada creștină morala dobândește o formă juridică. Dreptul este conceput ca regulă universală a
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
stă ca să fim morali și imorali"23. Pentru Schopenhauer, responsabilitatea presupune putere de acțiune, adică libertatea, astfel încât "conștiința responsabilității o cuprinde în ea și pe cea a libertății"24. Pentru a înțelege esența libertății, Schopenhauer reiterează o formulă concisă a scolasticilor, potrivit căreia operari seguitur esse, adică "acțiunea urmează existenței". Cu alte cuvinte, "fiecare lucru acționează în funcție de ceea ce este, în funcție de propria constituție, în care se află potențial toate manifestările; acestea însă nu se transformă în act decât atunci când sunt provocate de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu care lucrează C. Rădulescu-Motru poate cuprinde filosofii diferite din toate epocile istorice. De altminteri, aceasta este intenția autorului. El susține că și filosofii antici au lucrat cu un anume înțeles al persoanei, deși abia la stoici și îndeosebi la "scolasticii evului mediu" poate fi întâlnită o înțelegere a personalității apropiată de modelul ei modern. Leibniz este filosoful care a influențat viitorul personalismului prin monadologia sa. Dar abia Kant îi oferă deschiderea unui model filosofic veritabil, căci el își întemeiază întregul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de rolul apariției scrierii și alfabetului. El spune: "Civilizațiile care nu cunosc înscrisul au folosit paramoneda. Culturile alfabetizate au cunoscut moneda adevărată". Vezi și Victor Jinga, Moneda și problemele ei contemporane, Editura Dacia, Cluj, 1981, vol. I, p. 40. 347 Scolasticii medievali au definit banii drept RES FUNGIBILIS ET PRIMO USU CONSUMTIBILIS. "Prin natura lor reprezentau un lucru cu care se făceau schimburi pe piață și a căror primă folosință era aceea de a putea fi consumat". Vezi Jörg Guido Hülsmann
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
, indicând un stil artistic definit în opoziție cu cel clasic, are o dublă etimologie; în silogistica medievală scolastică, denumea o argumentație pedantă, sofisticată; în limbile portugheză și spaniolă, sub formele barroco și, respectiv, barrueco, denumea perlele cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a circulat până
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
neorganizat, este totdeauna mai organic și mai organizat decît s-ar crede, dependent de o societate sau de o contrasocietate, fiecare mînuindu-l ca o intersocietate, loc închis și spațiu al interlecturilor și interacțiunilor. În spatele formei "controversă" există colegiul medieval, baza scolasticii; în spatele formei "polemică" există ziarele și revistele de opinie, suporturi ale gîndirii critice. În spatele formei "masă rotundă" există grupurile-țintă și platoul televiziunii, matricele schimbului de astăzi. Învățatul este al mînăstirii, universității, cenaclului, statului, școlii, partidului; el este al întreprinderii și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care creștinătatea îl recopiază, îl iluminează și îl comentează de zece secole: Biblia. Apoi? Tradiționalele Artes moriendi și Vita Christi. Sentențele lui Pierre Lombard. Scot, Sfîntul Toma, Boethius, Părinții Bisericii. Pe scurt, toată literatura medievală, cu cele două principii obturante: scolastica și devoțiunea. Pentru început fiindcă trebuie epuizate stocurile și fiindcă aceste manuscrise sînt în așteptare, disponibile și verificate. Apoi fiindcă cititorii sînt clerici și fiindcă acestea sînt gusturile clientelei. Dintre toate scrierile, Sfînta Scriptură este și va rămîne (pînă la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
normă a viitorului, răzbunare postumă a arhivei asupra invenției. Didactismul, spiritul lîncezit, discursul apretat și corvoada moralizatoare reprezintă școala întoarsă împotriva ideii și spatele chircit sub nuia. Simplismul necioplit, stereotipul, limba de lemn sînt forma manualului devenită conținut al învățării. Scolastica marxizantă, pe scurt, reprezintă răsturnarea mesajului prin medium, a spiritului de către literă sau a dovezii de către noul mediologic. Efect pervers cu atît mai patetic cu cît mesajul materialist anunță exact contrariul, fie primatul realului asupra categoriei, fie a muncitorului asupra
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dar a o confunda pe aceasta din urmă cu misticismul inițiatic al epocii Luminilor înseamnă a lua un iluminist drept un iluminat. Chiar dacă universul stalinist era ezoteric și chiar inițiatic, cu cercurile lui conducătoare, informațiile zgîrcite și cuvintele de ordine, scolastica marxistă, care se stinge sub ochii noștri, era rodul interpretării, comentariilor, și nu al gnozei sau Cabalei. * Partidele noastre și-au pierdut cuvîntul și noblețea. Acești intelectuali de grup cu origini în secolul al XVIII-lea ca societăți de gîndire
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin „cheltuielile în bani Și muncă” făcute de producător Și de negustor pentru a aduce bunul respectiv la piață. Comentând aceste opinii, Schumpeter, Swedberg (1991) consideră că nu poate fi vorba aici de un element obiectiv în explicarea prețului de scolastici, ci de aprecierea subiectivă a acestuia de vânzător, care ia în considerare Și riscul pe care îl implică această operațiune. Spre deosebire de gânditorii antici Și medievali (scolasticii) care vorbeau despre „prețul just” Și implicit „prețul injust” sau „fraudulos” practicat de unii
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
că nu poate fi vorba aici de un element obiectiv în explicarea prețului de scolastici, ci de aprecierea subiectivă a acestuia de vânzător, care ia în considerare Și riscul pe care îl implică această operațiune. Spre deosebire de gânditorii antici Și medievali (scolasticii) care vorbeau despre „prețul just” Și implicit „prețul injust” sau „fraudulos” practicat de unii negustori, Petty distinge trei feluri de prețuri: prețul natural (sau valoarea), prețul politic (expresia în bani a celei dintâi) Și prețul curent al pieței (mișcarea de la
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
sfârșit la cel al psihologiei și fiziologiei individuale. Această idee care va fi dezvoltată mai târziu de Platon în Timaios ajunge una de o majoră importanță în gândirea europeană ulterioară, în special la Philon din Alexandria, în neoplatonism și în scolastică. Nerespectând acest nume „geometric”, paznicii vor uni mirese și miri care nu sunt potriviți și astfel se vor naște „copii lipsiți de o natură bună și de o soartă bună” care, ajungând mai târziu la puterea cetății, vor începe să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a dus o viață sobră, austeră, dar îi condamnă concepția lui imanentă despre lume. Toți creștinii simt că, odată cu filosoful Grădinii, combat o gândire care pune efectiv în pericol viziunea lor despre lume, și deci puterea lor asupra lumii. în ciuda scolasticii medievale creștine și a iubirii curtenitoare inspirate de cultul material, tradiția epicuriană persistă și pe un teren mai puțin doct, mai puțin literar și filosofic dar mai popular: de exemplu, în cele două sute treizeci și opt de poeme din culegerea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în absența autorității magistrului, singur deținător al cheii interpretării. Forma nouă permite un raport direct cu textul, nemijlocit, deci fără distorsiuni intelectuale ori constrângeri ideologice. Schimbarea formei dar și schimbare a fondului. întrebările sterile, tehnice, stridente, la limita ridicolului, dragi scolasticii fac loc unor interogații mai puțin preocupate de cer decât de pământ. Sunt reînviate morala, etica și politica, umaniștii se ocupă mai puțin de Dumnezeu și mai mult de oameni. Amănuntelor despre viața îngerilor, a lui Dumnezeu, a demonilor, despre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-se din Despre plăcere - De voluptate - decât un singur text din trei. Or, primul este stoic, al doilea epicurian iar al treilea creștin. Totul în spiritul evolutiv și progresiv al unei dialectici marcate de trinitate, de ritmul ternar obișnuit în scolastica și în retorica clasice. Valla se manifestă în momentul al treilea, cel de-al doilea propune doar un timp necesar dar nu și suficient. Voi reveni în detaliu. Considerându-se, fără dovezi, că Antonio Beccaldi - un personaj care a existat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Etica nicomahică dar n-o utilizează de fel. Deși asupra prieteniei sau a moderației, a justei măsuri, ar fi găsit ceva pentru propria-i miere, dar totuși, nu... Umbra Stagiritului îi displace, el văzând în Aristotel - pe drept cuvânt - autoritatea scolasticii, acesta fiind motivul real pentru care nu-l îndrăgește... 14. Diogene et Cie. Preferința lui pentru un Socrate disociat de caricatura sa platoniciană îl face să îndrăgească figurile lui Diogene și Aristip, preocupați în mod esențial de înțelepciunea practică, aici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care trece de cealaltă parte și nu a unui suflet care-și ia zborul și, liber, se alătură altora în cerul creștinilor. Condiționat de trup fiind, el crede în cauzalitățile mecanice. Atacurile contra medicinii nu lipsesc din dictările sale: șarlatani, scolastici, retori guralivi recurgând la artificii de limbaj pentru a-și ascunde incompetența, personaje inutile, incapabile să pună niște diagnostice coerente. Ei „fac sănătatea bolnavă”, zice el... Populațiile care ignoră existența acestei categorii afurisite o duc cât se poate de bine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fratelui victima unui accident de pelotă, zecile de mii de victime ale ciumei în ținutul său - toate acestea sunt arhisuficiente pentru a nu respecta o profesie care i se pare a fi inutilă! Medicul hipocratic - un fel de profesionist al scolasticii, în concepția sa - nu întrunește sufragiile lui Montaigne. Spune în schimb o mulțime de lucruri bune despre chirurgi: aceștia sunt adepți ai materialismului, sunt mecaniciști, raționaliști și nu se pot juca cu cuvintele. Tăcuți, ei operează, amputează, taie, extirpă răul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îndoiască, cel puțin, de faptul că există. în Turn și lângă Sobă, se edifică două subiectivități preocupate doar de simpla lor prezență materială în lume. în franceză, la persoana întâi, cei doi gânditori abordează în mod identic filosofia întorcând spatele scolasticii, categoriilor aristoteliciene, tradiției și deci teologiei ca matrice a oricărui adevăr, puțin preocupați să obțină favorurile profesioniștilor disciplinei sau dreptul de tipar din partea oficialilor gândirii, ei nu vor să fie asimilați cu tradiția. Și unul și celălalt filosofează bătându-și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ei vor prelua ideea că nu zeifici în mod prioritar ceea ce nu înțelegi, sau critica paradisului musulmanilor; în altă parte, ei citesc că zeii au fost creați de oameni pentru ei; ici scot în evidență critica lui Aristotel și a scolasticii, admit localizarea sufletului în creier sau inexistența dovezilor nemuririi; o dată, rețin transformarea în eroare a adevărului de ieri, altă dată - relativitatea istorică și geografică a certitudinilor de moment; cum să nu se bucure de existența unui filosof care susține că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale rugului nu numai vrăjitoarele ci și filosofii care-și practică meseria în altă parte decât la adăpostul bisericilor... Odată cu Montaigne și cu Charron transformați în mine libertine, gândirea capătă un avânt considerabil: emanciparea definitivă de sub dominația teologiei și a scolasticii, celebrarea puterii și a forței rațiunii iar, mai apoi, ale deducției și ale altor operații ale reflecției, preocupare prioritară a laicității, voința de a institui o etică și o politică făcută de oameni pentru oameni și nu sub privirile lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu se poate spune că acesta din urmă nu i-ar fi fost propice, de vreme ce ea figurează printre cele trei care constituiau așa-numitul trivium al artelor liberale, împreună cu dialectica și gramatica. De altminteri, nesfârșitele controverse teologice și filosofice ale scolasticii, care aveau loc în special la Paris față de auditorii numeroase, presupuneau o artă consumată a argumentației orale. Nu mai puțin, de altfel, modul de argumentare era în fond sofistic sau, în tot cazul, și sofistic, chiar dacă termenul însuși nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]