365 matches
-
pe lângă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemându-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi închipuit, văzându-mă cu tâmplele ușor albite, bărbat între două vârste, corect îmbrăcat, scorțos, cu nelipsita cravată burgheză la gât - adică de om al burgului, al orașului zice-se - că în urmă cu câteva decenii, tot tânăr ca ei, adolescent, m-am aflat pe aceeași bancă și că aici sub frunzișul aceluiași copac mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la întâlnirile periodice cu școala și cu dascălii care i au format. Trebuie să recunosc că nu mă număram printre profesorii buni, așa numiții profesori de comitet, cum erau numiți unii colegi în argou școlăresc. Eram plasat în categoria dascălilor scorțoși, a celor care le cereau elevilor să învețe și să aibă un comportament adecvat statutului lor. După absolvirea școlii și confruntarea cu exigențele profesiei, cu examenele pentru obținerea gradelor didactice, optica foștilor elevi asupra prestațiilor didactice ale subsemnatului s-au
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
rotea pe loc și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au luat-o din apartament împreună cu fiul ei și i-au dus la azil...) Erau și pensionari scorțoși, demni și aroganți, de o violență sugerând posibili foști torționari. Erau apoi copiii, ajutoare de nădejde - cu cât mai mulți, cu atât mai bine, fiecare putea să „prindă” ceva. Își cheltuiau de obicei energia jucându-se - pe grupuri - în jurul cozii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
publicului. O modalitate ar fi să acționăm sub forma unor Întâlniri periodice În care să ieșim În fața studenților cu anumite teme, pe care să le dezbatem deschis, pe baza unui referat de pornire. Problema este că dacă propunem o temă scorțoasă, atunci textul de Început va fi lung, abscons din start. Deci cred că trebuie să găsim teme pe care să le abordăm În așa fel Încât să spargem puțin tiparele. Oamenii sunt obișnuiți, atunci când ne văd la catedră, să avem
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
stabilit reputația (de care numai bunicul său se bucurase) de prinț charismatic, șarmant și charmeur, dezinvolt, capabil să improvizeze discursuri în orice moment și pentru toate ocaziile, foarte popular (în sensul bun al termenului), lipsit de ifose și morgă, deloc scorțos, pe scurt un megastar************************. Avea să păstreze toată viața aceste calități, rare la un prinț de sînge și încă și mai rare la un rege. George V a comis greșeala reginei Victoria de a-l ține departe pe prințul moștenitor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
după epuizarea și stressul înotului. Cât despre cățăratul în copaci, aici ambele biete animale abia de reușeau, într-un târziu, să se agațe, cu eforturi jalnice, pe câte un...trunchi doborât de furtună sau pe câte un ciot mai noduros, scorțos și scorburos. La sfârșitul instrucției, toamna târziu, premiant și ...”șef de promoție” a fost recunoscut în unanimitate singurul...destul de bun înotător, acceptabil cățărător și cât de cât alergător în același timp...puiul de șarpe, ajuns acum la maturitate (Lerner, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Participă la seratele muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă față de adevăr”. Pe Heidegger îl suspectează de „onanism intelectual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
obiectiv. * Pun punct la Gala ziariștilor precizând că am acordat premii și unora care ne-au tot înjurat și mă vor înjura pentru că rămân important subiect de presă (și de film, dar voi reveni la asta) și oricum de stejarul scorțos se scarpină măgarul răpănos. îmi pare bine pentru spiritul de competiț ie, îmi pare rău pentru niște competitori neclasificați. Oricâte discuții ar mai fi, GALA, ca ilustrare publică a unor valori în domeniu TREBUIE S| CONTINUE ! (MERIDIANUL, An IX, nr.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Răspund: toată orânduirea capitalistă nu mai recunoaște personalitățile, semn de pierdere a identității ființei naționale bazate pe respect și ... modele. Din deceniul dușmăniei și până azi, tot în competiție aprigă am rămas, așa că negarea meritelor, scărpinatul măgarului râios de stejarul scorțos, sabotajul prin omisiune, bârfa intens defavorabilă, activitatea 381 politică și... preocupare pentru ce am de făcut (ca manager) au dus la slaba prezență în restul presei județene și destul de puține mențiuni în cea națională și de specialitate. Nici măcar Grupul de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
nou ciclu de viață și câmpurile înverzesc. Viața lor e scurtă, căci scurtă e și primăvara. Repede, soarele începe să ardă și, în iunie, sub arșiță, câmpurile încep să se închidă la culoare, devenind roșcate, cenușii. Plantele care rezistă sunt scorțoase, înzestrate cu ghimpi și tot felul de mijloace de rezistență la secetă, dar și împotriva animalelor ierbivore. Valurile aurii ale cerealelor și câmpurile întinse de floarea-soarelui și de legume au luat locul ierburilor de altă dată. Unele au rezistat totuși
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
complicate sarcini birocratice care ne rup din munca directă cu cel ce se așteaptă să fie modelat, schimbat, învățat în interacțiune cu tine. Începi să fii prins între viața școlară, dinamică, fluidă, vie, chiar dacă uneori tristă, și cultura organizațională, pretențioasă, scorțoasă, amorțită dar sforăitoare. Lumea modernă iubește textul, mai ales cel sub formă de proiect sau sub formă de raport. Raportul începe să fie un mod de existență care poate compensa existența însăși. Șeful ierarhic controlează documente. Să fi devenit mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și teoria stringurilor ș.a. Astfel, vine "ziua cînd omul va descoperi prin cunoaștere științifică și experiență și manifestare pămîntească ceea ce spiritele au știut din-totdeauna prin Dumnezeu și ceea ce inimile noastre au știut prin dorul lor" (Khalil Gibran). Trecerea de la știința "scorțoasă" la gnoză nu are nimic arbitrar, ci face parte din datul lumii, este o acțiune înzestrată cu sens, o desfășurare ce implică inclusiv haosul și hazardul, întru Ființă. Limbajul noii gnoze este limbajul dinainte de Babel, Cuvîntul, pe care nu noi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
copil, educatorul trebuie să știe cum să-i devină un partener de joacă plăcut și priceput. Ce e de făcut? Fii amuzant și amuză-te din tot sufletul, fără teama de ridicol. În ochii unui copil, ridicol este un adult scorțos care se ia prea tare în serios și are impresia că le știe pe toate cel mai bine. Lasă-l pe copil să te conducă în lumea lui, să aibă inițiativă. ÎȚi va spune când s-a săturat de un
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
cu Elmer (ce va ceda vocației sale etilice), cu celelalte rude, spre a se dedica iubitului mort, în al cărui cult își va trăi adevarata viață (predestinare secretă), incompatibilă cu stilul lumii concrete, brutale, golite de orice iluzie sau vis, scorțoase și ipocrite. Îndrăgind-o de mică pe Jeanne d'Arc, Mary Louise devine un fel de preoteasă a iubirii imposibile, un fel de Isolda și pelerină la cimitirul idealului său spiritualist. Continuând să audă vocea lui Robert citindu-l pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în orașul reședință unde erau cazați (pe banii statului român!) în stabilimente aflate în proprietatea primăriei sau (în cele mai dese cazuri) în hoteluri sau hanuri particulare. Totul pe leii românești După un examen medical sumar, solicitantul se prezenta în fața scorțoșilor ofițerași ruși unde i se dădea un formular ce se prezenta sub forma unei declarații pe propria răspundere. Acest document, în care fiecare cetățean își amaneta viitorul în funcție de alegerea făcută, avea următoarele întrebări la care trebuia să răspundă: numele, prenumele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Franceză au rămas ca o amintire extrem de plăcută în memoria mea, chiar dacă condițiile de viață erau grele, a contat foarte mult atmosfera extrem de plăcută de acolo, care făcea mai mult decât unele evenimente cu pretenții, dar care erau mult mai „scorțoase”, și unde nu mă simțeam în largul meu. Sala DALLES - U.C.S.B. București 1989 Pentru a scrie cum am ajuns să expun la sala Dalles UCSB din București, trebuie să pomenesc aici despre o persoană care m-a ajutat foarte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
uitându-mă al fața ei pentru a aștepta vreo nouă poruncă. Dar n-a venit. Bunica avea în mâna dreaptă un lanț; s-a așezat în genunchi în fața prispei unde era Haiduc și i-a petrecut lanțul după gâtul descărnat, scorțos și urât mirositor. Operațiunea a necesitat oarecare timp, deoarece câinele se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei, de-amu ne-om plimba șî noi oleacî. Hai! Bunica mergea înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei era pusă într-o situație limită. Avea venele picioarelor pline de varice urâte, boboșcate, de mărimea unui cărăbuș prin care sângele bătrân și obosit refuza să mai circule prin canalele care-și pierduseră tinerețea, prospețimea și elasticitatea, devenind rigide scorțoase și dureroase, părând a fi intrat sine die într-o grevă sanguină cu revendicări de natură terapeutică mirobolante... Doamne, Dumnezeule, ce viață a mai dus și bunica mea???!! Asemenea picioare meritau cu prisosință sărutate cu pietate și venerație, ca ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cerut să-i numesc (sau să-i înaintez) o rudă sau o cunoștință. A trebuit să-l refuz, arătându-i că nu pot proceda decât legal, dar el s-a supărat și m-a pârât tuturor colegilor că am devenit „scorțos”; acum doi ani, când ne-am mai întâlnit odată, mi-a reproșat din nou refuzul meu! Un fost coleg de universitate, Gh. Coman , astăzi profesor titular la Facultatea de Teologie, dar pe atunci numai asistent, a venit să-mi ceară
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
au devenit cei mai buni prieteni, altfel m-ar fi atacat fără vreo remușcare. Geanta îmi atârnă greu pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi, de geaca albastră și scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cărții. Privit în linii mari, volumul lui H.-R. Patapievici este deopotrivă exigent și accesibil. Exigent, întrucât nu se rezumă la importul de clișee negativiste, ci reia pe cont propriu gândirea temeiurilor modernității. Accesibil, întrucât renunță din start la pedanteria scorțoasă a tomurilor academice. Într-un slalom impresionant printre temele vaste ale gândirii europene, autorul oferă spectacolul reconfortant al unei inteligențe lipsite de complexe. În mod admirabil, H.-R. Patapievici și-a asumat riscul de a ataca subiecte aproape tabu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bunătate, și Împărăția mi-o va da!”. Străin de orice spaimă paralizantă, fără să vorbească mai mult din cărți decât din experiență, părintele Teofil devine el însuși, pentru cei tineri sau vârstnici, un exigent model de viețuire. Detașat de clișeele scorțoase ori prăfuite ale atâtor pravoslavnici, reticent la orice soi de integrism religios, părintele Teofil este absolvent al facultății echilibrului și bunului-simț. Cred că părintele Teofil s-a născut și a crescut printre noi pentru a întări înțelepciunea Bisericii drept-măritoare. Infinitului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iar de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea încoace, dintre cei ce frecventau cunoscutele saloane. Ne interesează însă altceva: momentul cînd se produce o polarizare, o bifurcare a orientărilor intelectuale: una care se întemeiază pe ceea ce Morin numește, cu formule ușor scorțoase, supradeterminarea conformității, alta pe supradeterminarea devianței, aceasta din urmă constituind în fapt forța bulversantă a societății. Între yes-men și omul revoltat Riguros vorbind, conformismul și devianța au fost cele două fețe ala unui Ianus bifrons, ecuație în absența căreia ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prezenți în actul ritual. La ora 11.00, pelerinajul de la Curtea de Argeș atinge maxima lui desfășurare. Sunt prezenți foarte mulți pelerini locali, din satele din jur, îmbrăcați ca bunicii mei din fotografiile din anii 1960-1970 : haine de piele mirosind a naftalină, scorțoase, tari, căciuli de blană, uneori și „alendeloane” îmbătrânite, la fel ca și oamenii. Mai pot fi văzuți și țăranii din zona montană înaltă, care poartă ciorapi de lână colorați (femeile), înalți, sau căciuli de blană de oaie negre, așezate într-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]