351 matches
-
republicii” a reușit ceea ce niciun francez nu putuse, dar când au văzut că se îngroașă gluma și „inamicul” le-a adus bani la buget, cineva s-a înduplecat și a cumpărat drepturile de traducere în melodioasa limbă franceză, a cărților „scorțosului britanic”, Peter Mayle. Mai ales ca poarta de intrare în Anglia prin Canalul subteran se numeste Waterloo, să nu uitați niciodată ca acolo au caștigat englezii! Restul e istorie! Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Peter Mayle: Un an în Provence. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339441_a_340770]
-
Bărbații par atât de nelalocul lor, că mă pufnește râsul. Le împărtășesc temerea că o să-și păteze coatele hainelor scumpe, de costum. Dau din mână și zâmbesc în contrapartidă, unul oarecum încurcat. Candidatul e nostim, reprezentantul de la centru ceva mai scorțos. - Vă ascult, le spun și renunț cu părere de rău la muzica de la radio. - Nu, eu vă ascult, îmi spune candidatul. - Domnule, simt că mă ia cu leșin, vă rog să fiți mai subtil, chestiile astea democratice, autentice, sunt greu
Când mi-au bătut în ușă, am crezut că sunt martorii lui Iehova. „Am dori să stăm puțin de vorbă, suntem de la Partidul Laburist...” () [Corola-blog/BlogPost/339677_a_341006]
-
dezlipesc de lângă ea. Praful pe care îl șterge de pe coperți mă face să strănut. Nu cunosc istoria fiecărui volum - cine l-a cumpărat, când, dacă a fost primit cadou sau dacă e moștenire. Tomurile legate în piele au un aer scorțos, așa că le evit. Cărțile cartonate mi se par mai binevoitoare. Îmi dau seama că nu sunt dispuse să lege prietenii, dar nici nu se cred mai mult decât au fost hărăzite să fie. Foiletoanele miros a mucegai, ceea ce înseamnă că
O FELINA OARECARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342446_a_343775]
-
serioasă. Vocea blajină și calmă a tatălui ei o liniștea întotdeauna. Îl sărută ușor pe frunte. - Papa., am auzit multe lucruri despre el, trebuie să aflăm ce este real și ce nu. După toate evaluările și zvonurile este un domn scorțos, singuratic, posesor a trei copii. Necăsătorit. - Ai de gând să te mariți cu el? se măriră ochii mamei. Era mereu în căutare de soț pentru fiica ei dar nu o sâcâia cu acest aspect. - Maman, probabil este un domn în
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
Ce mai râdeau copiii pe înfundate de numele învățătoarei! Îl asociau cu pata de pe mâini care este provocată de pecingine [Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărime. DEX]. Ba uneori îi mai spuneau și Sticla Pecinginica. Atât le trebuiau copiilor, să afle învățătoarea că râd de numele ei. Stica o iubea pe Mirela, fiind o fetiță isteață, silitoare, de-o inteligență care făcea imediat
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
din care lipsește deocamdată capodopera.” Margareta Labiș - „Piesa jucată are substrat adânc, tragic.” Mihai Antonescu - „Spirit polivalent, polivalența lui nedumirește, impresionează, înspăimântă.” Radu Voinescu - „Autor care știe să amuze, a citit foarte mult, bagajul uriaș de lecturi nu îl face scorțos, ci trece în partea agreabilă a umorului, semn de inteligență de netăgăduit; limbaj actual, neprăfuit, replici paradoxale și inteligente.” Dinu Grigorescu - „Operă de mare amploare, defectul stă în contemporani care nu știu să îl recepteze. Principalele teme ale creației lui
LANSARE DE CARTE – EMIL LUNGEANU „MOTORUL ÎN TREI TIMPI”, CENTRUL CULTURAL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381004_a_382333]
-
au părut și operele artiștilor spanioli, El Greco fiind de departe cel mai reprezentativ, Velázquez, Murillio, Ribeira, Goya ( maeștri în abordarea subiectelor religioase ). Sala picturii engleze mi s-a părut cam mohorâtă, asemeni climei din Regat și a temperamentului tipic britanic, scorțos. Exponatele africane, asiatice, sudamericane, realizate din lut, piatră sau lemn și reprezentând zeități specifice ( cel mai adesea curioase și specifice ) contrastează neplăcut cu restul. Arta orientală restabilește echilibrul, piatra aceea neagră, de aproape trei metri, Codul lui Hammurabi, pe care
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
Șuturile mă ajutau să înaintez. Uite-așa am ajuns în față, la câțiva pași de scenă, unde era o masă lungă, acoperită cu pânză roșie. Mare scofală efortul meu! Pentru asta primisem eu atâtea șuturi în fund? Unul, bățos și scorțos, cu un vraf de hârtii în mână, urla într-un microfon. Ceilalți stăteau la masă ca niște momâi. Ce-o fi urlat bățosul la microfon, Dumnezeu știe! Memoria mea n-a reținut nicio iotă. Și nici imaginile momâilor de la prezidiu
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
și locotenentului Schmidt, dacă era vorba, nu putea să nege asta. Atâta le-a trebuit celorlalți din echipaj, eram vreo șase cu toții, că i-au și sărit în cap lui Schmidt, acum s-a găsit să facă și el pe scorțosul, ziceau, să se dea mare și tare, s-a sculat cu fundu’ în sus în dimineața aceea sau ce dracu’, că lor a și început să le lase gura apă de pofta cireșelor acelora. O jumătate de oră mai târziu
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DANIEL IONIȚĂ - DEZMĂȚ LA MUZEU (POEME) Autor: Daniel Ioniță Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului MONA LISA Dă-mi mâna din sufletul tău Mona Lisă Și hai să fugim din muzee scorțoase Căci lumea-i afară, în carne și oase Cu soare, și ploaie, și flori de caisă. De sute de ani agațată-n perete În van așteptând leonarzi să sosească Te mângâi cînd proștii, și toți gură-cască Ticsiți ca orbeții, îți zvârl
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
țin să explice, Dar ce rost au vorbe - distinse, mojice... Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită? Te-aștept până-n seară, la crâșma din drum Ce plină-i de lume în carne și oase Desprinde-te astăzi din luvre scorțoase, Și mâine ne-om pierde în zarea de fum. TABLOU CU FURTUNĂ Spre moarte îi mână stihia, și-n noapte, cărările apelor zguduie cerul. Căzând copleșiți, disperați, într-o barcă, o mână de oameni dezleagă misterul... Că-n ceasul din
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
risc. Chiar și ceilalți, oricât de știutori, de competenți și meșteri în ale expunerii, erau, în comparație cu el, reci și abstracți. Chiar și Nicolae Iorga se dovedea că este mai ales artist și mare povestitor. Nici umbră de academism și profesorat scorțos (ori și bonom) la Nae Ionescu. Ci numai flacără și patimă, îngrijorare, nemilostenie, tehnică detectoare. Era crud și usturător cu sine, cu auditoriul, cu doctrinele"(19). În anii interbelici, ai libertății depline, Nae Ionescu pare a descoperi rețeta educației „întru
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
ALUNECÂND Mă simt copac alunecând pe o margine de stâncă, dar mă ține-o rădăcină, bine-nfiptă și adâncă. Mă mai trag în spate tare, să nu mă prăvălesc în jos, doi vlăstari ce-s rupti din mine, din copacul cel scorțos. Am iar frunzele-nverzite, pe-ale mele ramuri scurte, Ce contează dacă-i iarnă, Sau de-s vremile trecute? Eu mă simt copacul care, pe o margine de stâncă, are-o rădăcină lungă, bine-nfiptă și adâncă. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică
MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375856_a_377185]
-
Sibiuri, câți locuitori și vizitatori ocazionali. De la caz la caz, în funcție de starea vremii și de genul de problemă pe care o ai de rezolvat, poți da peste Sibiul politicos, galant, prietenos și eficient sau peste Sibiul mohorât, în renovare, scump, scorțos. Lucrurile se complică și mai tare dacă-l mai supunem și flexiunii. Căci, deși e nume propriu, s-au găsit destui ghiduși dornici să-l treacă prin diateze, forțând nota, îndoindu-l în moduri, la timpi, pe persoane și prin
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
trecătorilor, o femeie (mama ei? sora ei?) a venit să o caute și, fără să explice nimic, a luat-o cu ea. Charlotte a ajuns-o din urmă la marginea mahalalei și i-a întins fetiței păpușa mare cu obrajii scorțoși cu care se juca țigăncușa în serile lungi de iarnă... Păpușa aceea venise odinioară de la Paris și, împreună cu ziarele din „cufărul siberian”, era unul dintre ultimele vestigii ale vieții lor de altădată. Adevărata foame, Albertine o știa prea bine, avea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
după epuizarea și stressul înotului. Cât despre cățăratul în copaci, aici ambele biete animale abia de reușeau, într-un târziu, să se agațe, cu eforturi jalnice, pe câte un...trunchi doborât de furtună sau pe câte un ciot mai noduros, scorțos și scorburos. La sfârșitul instrucției, toamna târziu, premiant și ...”șef de promoție” a fost recunoscut în unanimitate singurul...destul de bun înotător, acceptabil cățărător și cât de cât alergător în același timp...puiul de șarpe, ajuns acum la maturitate (Lerner, 1997
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
publicului. O modalitate ar fi să acționăm sub forma unor Întâlniri periodice În care să ieșim În fața studenților cu anumite teme, pe care să le dezbatem deschis, pe baza unui referat de pornire. Problema este că dacă propunem o temă scorțoasă, atunci textul de Început va fi lung, abscons din start. Deci cred că trebuie să găsim teme pe care să le abordăm În așa fel Încât să spargem puțin tiparele. Oamenii sunt obișnuiți, atunci când ne văd la catedră, să avem
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de paradigme ce dezvăluie o înclinație spre teoretic. Sugestiile împrumutate din critica franceză, îndeosebi, deschid promițătoare piste interpretării, dar creează întrucâtva și un raport de dependență ce poate stânjeni libertatea de mișcare. Un atu este spiritul polemic, intratabil, un pic scorțos, care îi înlesnește autorului accesul spre teme controversabile, susținându-l în emiterea unui punct de vedere propriu, scos în relief de formulări bine gândite. Refuzând dezinvoltura spectaculoasă a eseisticii, analistul își desfășoară demonstrațiile ambițioase într-o manieră echilibrată, cu o
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
Participă la seratele muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă față de adevăr”. Pe Heidegger îl suspectează de „onanism intelectual
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
rotea pe loc și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au luat-o din apartament împreună cu fiul ei și i-au dus la azil...) Erau și pensionari scorțoși, demni și aroganți, de o violență sugerând posibili foști torționari. Erau apoi copiii, ajutoare de nădejde - cu cât mai mulți, cu atât mai bine, fiecare putea să „prindă” ceva. Își cheltuiau de obicei energia jucându-se - pe grupuri - în jurul cozii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cărții. Privit în linii mari, volumul lui H.-R. Patapievici este deopotrivă exigent și accesibil. Exigent, întrucât nu se rezumă la importul de clișee negativiste, ci reia pe cont propriu gândirea temeiurilor modernității. Accesibil, întrucât renunță din start la pedanteria scorțoasă a tomurilor academice. Într-un slalom impresionant printre temele vaste ale gândirii europene, autorul oferă spectacolul reconfortant al unei inteligențe lipsite de complexe. În mod admirabil, H.-R. Patapievici și-a asumat riscul de a ataca subiecte aproape tabu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bunătate, și Împărăția mi-o va da!”. Străin de orice spaimă paralizantă, fără să vorbească mai mult din cărți decât din experiență, părintele Teofil devine el însuși, pentru cei tineri sau vârstnici, un exigent model de viețuire. Detașat de clișeele scorțoase ori prăfuite ale atâtor pravoslavnici, reticent la orice soi de integrism religios, părintele Teofil este absolvent al facultății echilibrului și bunului-simț. Cred că părintele Teofil s-a născut și a crescut printre noi pentru a întări înțelepciunea Bisericii drept-măritoare. Infinitului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dorinței „Și dacă aș îndrăzni?”, ne întrebăm atunci când ne simțim rigizi și am dori să avem o relație mai călduroasă. Rigiditatea spiritului se traduce printr-o rigiditate semnificativă a trupului. În fața acestei rigidități afective brațele noastre se contractă. Suntem țepeni, scorțoși, „pognés*”, cum zic foarte inspirat locuitorii din Québec. Ca să ne „alunge scorțoșenia”, creierul lansează articulațiilor comanda de a ne da suplețea necesară pentru fluidizarea raportului interuman în care suntem implicați în acel moment. Coatele și încheieturile mâinilor sunt cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
unică lentilă stilistică și imaginară viziunea sumbră a „cadavrelor în vid” și protestul la adresa absurdului totalitar, conferind astfel scrisului lui B. o dimensiune nebănuită în anii ‘50 ai secolului trecut. Baconsky credea în superioritatea artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
spus niciodată vreo vorbă, Îl iubeam pe chaplinescul meu papou. Muțenia lui părea să-i dea o notă de rafinament. Se potrivea cu hainele lui elegante, cu pantofii cu fețe Împletite, cu strălucirea părului său. Și totuși nu era deloc scorțos, ci jucăuș, chiar comic. Când mă ducea la plimbare cu mașina, Lefty se prefăcea adesea că adoarme la volan. I se Închideau ochii dintr-o dată și se lăsa Într-o parte. Mașina mergea Înainte de una singură, apropiindu-se de bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]