860 matches
-
reușit amândoi să ajungă sus unde era, spre mirarea lui, un loc nespus de frumos, o pajiște plină cu iarbă și copaci, cu multe păsări și iarba plină cu flori într-o gamă variată de culori. După ce umblă într-o scorbură a unui copac, omul lepros scoase de acolo o cheie mare pe care i-o dădu lui Norocel, zicându-i: -Ai grijă de această cheie, să n-o pierzi, apoi nu uita că este grea, să nu-ți cadă cumva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zonele mai întunecoase, nu aș fi schimbat-o cu alta, în iluzia că ar putea să fie mai bună. Lumea fabuloasă din care veneai mi s-a arătat prin emoțiile transmise de poeziile primei tale cărți Pasărea tăiată, Puii din scorburi, Sturionii. Cînd te-a dat de gol propria ta sensbiitattB? Ai simțit, copil fiind, că ești altfel? Povestești undeva despre jocurile cu copiii de vîrsta ta, cu sora mai mane și cu cele mai mici. Ai avut momente în care
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
Istoria... Dînsul s-a nimerit spre finalul celei de-a treia internări, deja mă simțeam bine... Mă plimbam prin livada de cireși în fiecare dimineață, trimeteam mesaje pe mobil lui Lucian Dan Teodorovici privind situația melcilor, cărărilor în rouă, a scorburilor descoperite... Deseori mă întîlneam în livadă cu medicul meu curant, Radu Andrei; devenise tot mai îngîndurat, mai mîhnit... Avea simțul umorului cu ghiotura. Să-ți povestesc o întîmplare reală sută la sută... Bolnavii nu aveau voie să părăsească, pe la poartă
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
și fiecare obiect este proiectat într-o umbră amenințătoare de aprinderea unui chibrit, episodul are ceva de desen animat aproape, iar regizorul se joacă puțin cu clișeul terifiantului produs de o imaginație infantilă dilatată enorm. Fetița se ascunde într-o scorbură și după momentul de agitație și suspans apare luna, iar peisajul se schimbă, avem o feerie nocturnă, o clipă de magie. Animalele pășesc nestigherite, învăluite în haina nopții, dar deconspirate fascinant de lumina lunii: bursuci, jderi, mistreți, hârciogi, un cerb
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
nestigherite, învăluite în haina nopții, dar deconspirate fascinant de lumina lunii: bursuci, jderi, mistreți, hârciogi, un cerb. Terorii i-a luat locul fascinul, bucuria unui moment unic în care fetița se află în centrul acestei lumi, acceptată și protejată în scorbura ei de forfota vieții din jur. În momentul în care se trezește, vulpea se află alături de ea, dar tot acel decor fabulos a dispărut și putem realiza cu ușurință că recuzita nocturnă, probabil, nici n-a existat. Văd acest episod
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
cerbul și ursul ne "erau" frați pe care-i înțelegeam. în toate sărbătorile vechi, animalele joacă un rol esențial, participă la marea taină care unește toate creaturile aceluiași Creator. Ieșiți din clipa magică, decorul a sărăcit, nu avem decât o scorbură într-un copac ciumpăvit în mijlocul unei poiene și atât. În final, fetița înțelege că prietenia s-a sfârșit, vulpea își revine, dar granița este acum retrasată, iar copilul nu vrea s-o mai forțeze. Într-un fel, forțarea graniței survine
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
6280 A198 Chlidonias leucopterus Chirighiţă cu aripi albe VU (B) X Specie prioritară deoarece este încadrată într-o categorie de periclitare în lista roșie națională. 6657 A206-X Columba livia f. domestica Porumbel domestic NA 6680 A207 Columba oenas Porumbel de scorbură LC (B) 6700 A687 Columba palumbus Porumbel gulerat LC (B) 20 Euring Cod N2000 Specia (den. științifică) Specia (den. populară) Categorie finală LR Priorit. Resp. Justificare prioritate și responsabilitate 6840 A209 Streptopelia decaocto Guguştiuc LC (B) Deși populația din România
LISTA din 26 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258555]
-
-ntr-alta./ Ea intră-n domă ... stelele-o urmează./ Și noaptea sântă plină de-ntuneric/ Pe râul sânt ce curge-n valea mare/ Care-i grădina cea din codri vechi/ A lui Miradoniz. - Insule sfinte/ Se nalță-n el ca scorburi de tămâie,/ Ca flori de aur, de smarald - cu stânce/ De smirnă risipită și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în floare scutură zăpada/ Trandafirie
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină,/ Și trimite fruct prin țară/ Zei iar apei să răsară./ Lasă, Doamne, să se vadă/ Ochiui tînăr de cascadă/ Să mă spele, să mă-mpartă
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
Brumaru în viața mea. Ca odată, demult, în gara de la Iași. Ca mereu cînd Horațiu Mălăele spune dintr- o răsuflare în alta versurile acestui uriaș poet pătimaș și îndrăgostit veșnic de Tamara, oricare ar fi ea. Stau cu Brumaru în scorbura din visul meu și îi povestesc de sălile arhipline pînă la delir de la „Nottara” și de peste tot unde Horațiu juca, cînd lumea rîdea, rîdea și uita în ce țară trăia. De Dan Micu și de miracolul unui tînăr regizor care
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
ceva relativ!...” Mălăele și confesiunea „Măscăriciului” său, un spectacol la care am primit un bilet de acces în viscerele actorului, în îndoielile profunde, în frici, în zbucium, în oboseala care îl face să privească, altfel, lumea, zilele, nopțile, Luna. Din scorbura visului meu îl văd și eu, altfel, pe Horațiu Mălăele. Și văd sălile teatrului pline, și aud aplauzele dumneavoastră, și ale dumneavoastră, ba chiar și pe ale dumneavoastră. Căci de n-ar fi, nimic din ce-am spus nu s-
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
gură. În acele momente, maestrul îi cerea să spună ce e koan. Ion Mureșan scrie: „El este vinul care nisip se face în gura ta /.../ O, vremuri pe când casa noastră înflorea pe țărmul unui limbaj lunecos!/ Pe când cuvintele ieșind din scorburi vorbitoare,/ asemeni melcilor urcau pe ziduri.../ Apoi blândele, prăfoasele arhive ale ospiciilor/ unde am cercetat semnele inventate de nebuni,/ unde am întocmit o mare istorie a lor/ pe care scriind-o în chiar semnele acelea uscate/ nici eu vreodată nu
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe câmpul pustiu, bucuria era prea mare?, amără- ciunea era prea multă
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
stau până în brâu în făină de lemn și cântă/ numai vecinii - ca niște flăcări verzui” (p. 11). În primă instanță, modelul e clar. Nu altfel se derula, sub aspect logic, Elegia a doua, getica a lui Nichita Stănescu: „În fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus/ și pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu,// ori, pe șosele, s-apară în asfalt o
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
Nu m-ai zărit de-a stînga lui Iisus? Eram Baraba!// Gheara iubirii o simt, paralizantă, peste stern/ Cînd ca pe-un unchi mă mîngîi, o Maia Morgenstern!// De ce, ca pe-un luceafăr te-ador și te-adorm, Maia,/ ‘Ntr-o scorbură de morcov? Cumplit de simplu: D’aia!// Sfîrșit de primăvară dulce (...) Devii toridă, Maia, / Topit în vers pervers e orice cînt naiv. E mai...A!// Ce pîine rotundă, pufoasă și rumenă-i iubirea, unică Maia,/ Să nu înnebunești cînd știi
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
m-am limpezit. Zațul stă pe fundul ceștii Neted, fin, nezdrențuit De cărările caleștii Ce-mi purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri, ca-n scripturi, Vicii proaspete, vechi morburi, Razele le altoiesc, Cu cosorul ascuțit, Pe trupu-ți dumnezeiesc; Cît de greu m-am limpezit Și de-adînc, momit de spini Mov, și calzi, și dodelini, Supt de-amiezi... ros de
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
întunecime, până când se apropie ploaia și cad norii în vârful coroanelor. Fagul și pinul, șerpii și viezurele părăsindu-și vizuina când nu te aștepți. Vulpi și coțofene, roiuri de viespi Căutând o miere abstractă. Mici jivine se cațără-n ciutura scorburii unde stau ascunse alune și nuci găunoase. Dacă n-ar fi mierla țopăind în fața mea și ciocul ei galben n-ar împunge cu atâta osârdie pielea țărânii, dacă mâine, în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât scrâșnetul
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
nor. Plase de pescuit azvârlite în apă - capetele noastre în rugăciune aplecate. Ținuturi arhaice Aceste ținuturi cu femei venite, odată cu berzele și cucii, din lumea cealaltă și plopi excelând prin scoarța lor de aluminiu. Niște ferestre ale morților noștri: întunecatele scorburi. Niște icoane aprinse: înverzitele lunci. Se tăvălește luna, pe arături, în urma plugurilor, la fel ca un lup pe zăpadă, și, în fiecare primăvară, sunt amenințați pomii să dea roade cu niște instrumente arhaice - păstrate prin beciuri - și care imită înfiorătoarele
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
șir muzică, aceasta fiind, ca un drog sacru, singura la care nu poate renunța atunci când este silit să își vândă lucrurile. Al doilea este marea: eroul înoată adesea până în larg, într-o relație aproape erotizată cu întinderea de apă. Apoi ,scorbura" sau ,cochilia" de la țărmul mării, locul unde se ascundea, de mic, atunci când nu îi mergea bine. Spații care trimit la nostalgia ,închiderii", a ,pântecului matern". Danyel Raynal devine obsedat că ar putea să își piardă mințile, pericol posibil în condițiile
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
dreapta, avu un ghinion de adaptare, acela ca să-și frîngă doi canini și trei incisivi, încercînd să prindă în cădere o veveriță grăbită din cauza furtunii, ce-i trecuse ca o nălucă prin dreptul botului și se ascunsese iute într-o scorbură cu vedere centrală proprie." Pe lîngă meșteșugul pe care-l pune în strunirea calabalîcului personajelor lui (mame, bunici, soți, angajați cu veleități de slugoi, păsăret de curte, demoni de casă), Florin Toma ia cu el, în roman, o teribilă pică
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
puhoaie de raze ciobite; fiecare strop ascuns în cana lui, fiecare pierdut în beția lui, fiecare viu în moartea lui, fiecare mort în viața lui - baloturi de carne măcinați atîrnați în cîrlige într-o măcelărie plină de îngeri transparenți ca scorburile rămase în soare după ce lumina a putrezit atît de mult pe pămînt - nu fi trist, nu fi nici bucuros, mîine vei trece cu mine prin tot întunericul... GR|MADA Se așază în el ca rumegușul în plăci din care niciodată
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
dale de mormînt. Prinzînd din zbor somnul sunt apt să-ți mărturisesc toate mîrșăviile străzilor drepte, acele case cu grădini în vînt unde mor păsări și cad fructe, cînd aveam anii n-am avut haina iar în nuc se căscau scorburi, ploile interveneau și ce frumoasă era iarba pe turla bisericii printre nori, dar bubele mele nu se lasă păcălite nici azi de fervoarea luminii călcînd prin poieni. Lumina vechea mea prietenă a cărei voce dă exact pe spatele tuturor lucrurilor
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
pași însemnați printre frunze - octombrie mă recunoști? pietre-carate de-a valma să zornăie pe drumuri de droști numai petale sângele tău ce aur înseminează e viu, nelumesc vă adun dintre perne de insomniac, aventurile autumnale să le istorisesc de la o scorbură la o grotă de la pin la salcâm de la glicinele ce miresme confundă la paradis sau la nimburi de fân o dogoare de pâine o mireasmă amarului le aruncă sfidarea de tot suverană acoperă-mă cu inima ta, soarele mă scrutează
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
bastion - dinspre cartierul gunoaielor motoarele au zumzăit toată noaptea monoton când incendiu se iscă micul ghetto mi se-așterne-ntru totul pe pagină braț tatuat cu insulte prea tandre - subliniezi coada cometei cu nostalgie ratele ți le-ai plătit - vine toamna prin scorburi de mană și de ambrozie te-am însoțit cât o rază încinge-un peisaj sugrumat printre blocuri soare tomnatic suie pe tâmple mutilate zvâcniri, mută zarul din jocuri doare mult când spun "apă" sau "pâine" sau "sânge reverberat în rază
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Andrei Steiu (Școala medie, Sibiu) Cântec de femeie Ruguri au izbucnit în câmpie. Iubitule, se ard vrăjitoarele, Se ard vrăjitoarele, Ascunde-mă în începuturile pământului, în umbra deasă a mărului. Fă-mi o boltă din dulci păsări tainice, sau o scorbură în carnea pădurii, clădește-ți săgețile zid și ucide soarele. Ruguri au izbucnit în câmpie, iubitule se ard vrăjitoarele... N-ajunge brațul tău, n-ajunge arcul trupului tău de bărbat ca să le stingă luminile? În cetate foșnesc jivine roșcate sau
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]