1,355 matches
-
că ființa umană nu e chiar din fier-beton și că, dacă la rădăcina ei torni niște traume, s-ar putea să nu fie bine. Prin urmare, pe la 25-30, ne-am trezit că eram cam varză și ne-am apucat să scormonim în trecut, unii cu ajutorul unui psihoterapeut, alții de capul nostru. Și am găsit acolo multe greșeli și multe lucruri odioase, pe care ni le-au făcut părinții noștri, iar, într-o primă fază, nici o scuză. I-am judecat, i-am
Părinții și traumele de ieri versus părinții de azi și traumele de mâine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20257_a_21582]
-
declarație de avere mai veche a tatălui copilului, în care, printre altele, e menționată și o proprietate de 16.000 metri pătrați. O greșeală nefericită, evident, dar o greșeală... 3. Un blogger care își trage pe el costumul de investigator, scormonește până la epuizare netul, găsește în 2 secunde declarația de avere și o publică. Concluzia: părinții sunt bogați și, în loc să-și vândă Disneyland-ul de 16.000 metri pătrați și celelalte fabuloase proprietăți, preferă să fraierească oamenii de câte 2 euro. 4
Vanitate versus o viaţă de copil by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20285_a_21610]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER Autor: Gabriela Ana Balan Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Visăm, scormonim, căutăm însetați, uneori însângerați, prin nămeți, prin deșert, pe fundul oceanelor, uneori de bucurie pline, alteori de tristețe, cărăm în spinare munți, aducem ofrande, miruim, descoperim, ne redescoperim, uneori reușim, alteori nu, ne ascundem, fugim, luăm de pe umeri poveri, cu
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
să culeagă roadele noului curent al reconsiderărilor valorice, al reintrepretării istoriei, prin studii absconse și mirobolante, acești retori limbuți profită din plin de impunitatea absolută pe care conceptul libertății de creație îl contrapune oricărei cenzuri critice. Din păcate, cei ce scormonesc cu asiduitate detectivistică în biografia lui Eminescu, pentru a descoperi imunde conspirații împotriva Poetului, își etalează triumfător găselnițele lor, afișând cu ostentație o satisfacție nedisimulată, legitimată de cine știe ce secret al lui Polichinelle. Ei jertfesc pe altarul întâietății publicistice onestitatea cercetării
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
probabil de ploaie... Ion Petrescu Am căutat-o peste tot prin casă pe unde am crezut că s-ar putea ascunde de oricine... de ceva... și stă pitită, acolo, nemaivrând să iasă... Am căutat-o-n orice cămăruță și-am scormonit, atent, orice ungher... Dar tot enigmă-i... taină și... mister, că n-am găsit-o nici, măcar, într-o cotruță... Văzând că n-o găsesc sub nicio grindă, am răscolit, apoi, și prin ogradă... Să fi căzut, oare-n vreo
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
altar de sensibilitate patriotică, peste visul și frământările unui om care, din cele șase decenii de viață bătute pe muchie, patru le-a petrecut pentru a descoperi mărturii de romanitate. Dar Petre Diaconu n-a căutat oricum și orice. A scormonit patru decenii cu migală, a petrecut mii de ore acolo sau în laborator, studiind puținele probe aflate la suprafață. A apropiat fiecare piatră de inimă și, după intensitatea bătăilor ei, a făcut-o un martor. Există o artă în dibăcia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
întâmplă nimic pentru că prea multă lume este amestecată și interesată. Numai un om vine și în fiecare zi se dăruie câte puțin, făcând pământul martor zbuciumului său... Din când în când, ca să fiu sincer, mai apare câte o dragă, care, scormonind nisipul, scoate din fundul apei pietrișul fin și câte un pic de istorie... Din acest imperiu de tristețe și de istorie, plină de romanitate, am plecat într-o zi trei oameni în sensul invers acelor de ceasornic. Am lăsat în urma
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
lui, încearcă să-și recupereze amintirile și idealurile tinereții. „Mohâia, năpădită de tufe de măceș, parcă ne aștepta. Am urcat pe ea și iarba de sub tălpi ne spunea un bun venit. Am scos briceagul din buzunar și am început să scormonesc pământul cu el. Am săpat, am săpat, și, cu palmele, Titina lua pământul din groapa ce se formase, aruncându-l alături. (...) «- E o cutie de bomboane de pe vremuri. Mai păstrează culoarea roșie...» «- Deschide-o! Poate e o comoară!» Am forțat
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
dânsul, un băiețel sprințar turna c-o scoică-ntr-o gropiță apă. Ce faci? Nu vezi? Am treabă. Doresc să mut în groapă această mare fără de hotar. A râs. Dar dintr-o dată se-nsenină-al său chip. Nu fac la fel când scormonesc cuvinte dorind ca infinitul să-ncapă-n a mea minte ce seamănă cu groapa de nisip? Calul troian În larg plecară grecii lăsând Calul Troian ce parcă necheza pe-ntinsa plajă. Intrase dintr-o dată o exaltată vrajă în cei ce-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377183_a_378512]
-
iar a te interesa de cum anume au murit ei trădează un gust morbid. Vecinătatea sicrielor și putoarea meselor de morgă te-ar coborî la treapta promiscuității funebre, iar demnitatea ținutei de doliu ar fi pervertită de pofta vulgară de a scormoni în mizeria fiziologică a defunctului. De aceea, interogațiile uzuale de tipul "De ce?", "Unde?", "Cum?" se cuvine să fie lăsate pe seama ziarelor și a buletinelor de știri ce se pricep să speculeze sordi-durile. În realitate, în spatele exclamațiilor compătimitoare ("Vai săracul, era
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
emoția mea confraternă". Dar un critic fin de poezie ca Gheorghe Grigurcu trebuie să știe că bunele sentimente nu sunt suficiente pentru a susține, artistic, o pagină de literatură. Din păcate pentru cățelul ud și flămând, pentru pisica oarbă care scormone prin gunoaie, pentru șobolanii și gândacii mișunând în lumea betonată a lui Ion Maria, acesta nu reușește să scrie, în nouă cazuri din zece, decât o poezie cumințică și palidă.
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
vin, trebuia să guste sau măcar să fie stropit cu vin. În tradiția populară românească, focurile care se aprind în dimineața zilei de Măcinici (imediat după miezul nopții) reprezintă arderea simbolică a spiritului iernii și renașterea spiritului verii. Prin Banat, copiii scormoneau și băteau cu bețele în focuri, iar mamele lor împrăștiau cenușa rămasă după stingerea jarului în jurul caselor și adăposturilor pentru animale. Focurile de Măcinici îndeplineau mai multe funcții: purificatoare, prin alungarea forțelor malefice în ultima zi a anului vechi și
9 martie - Sfinţii 40 de mucenici. Istorie şi obiceiuri care marcheză trecerea de la iarnă la primăvară () [Corola-journal/Journalistic/70550_a_71875]
-
i-a dat o formă narativă inedită. Personajele de tip Slavici nu existaseră pînă atunci sub nici o formă în proza românească, iar scriitorul ardelean compune pentru ele un tipar narativ inedit. Forma relativ tradițională a nuvelei (din Popa Tanda ori Scormon) evoluează treptat spre compoziția de mare amploare. Pe urmele lui Stifter și von Saar, Slavici trece la narațiunea de dimensiuni neobișnuite, narațiune ce ar putea fi numită "microroman", ca număr de pagini, dacă toate celelalte trăsături stilistice ale ei n-
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
devine, prin Slavici, formă stilistică esențială a prozei românești. Bazat pe arta perfect dominată a dialogului și pe manevrarea abilă a stilului indirect liber, Slavici își construiește nuvelele cu arta subiacentă a unui dramaturg. De la cele mai modeste ca valoare (Scormon, O viață pierdută) pînă la capodoperele Budulea Taichii ori Pădureanca, structura nuvelelor ascultă de un echilibru intern desăvîrșit, pentru că toate demontează, în progresie lentă, abia perceptibilă, înaintarea inexorabilă spre finalul dramei. O schemă geometrică de mare rigoare, în cadrul căreia se
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
prestigiu, nu iese din vorba nevestei sale, Marta. Progresul intern al prozei lui Slavici se poate măsura și după importanța pe care o capătă personajele feminine. Dacă în Popa Tanda sau în Budulea Taichii femeile fac doar figurație, începînd cu Scormon ori La crucea din sat tinerele fete posedă deja o personalitate acaparantă. Capodoperele Moara cu noroc, Pădureanca ori Vecinii nu pot fi concepute fără personajele centrale Ana, Simina și Agata; totul merge progresiv pînă la Mara, într-un fel de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
dezinteresat", le-a spus Mihai Mălaimare reprezentanților televiziunilor. Christian Mititelu, membru al CNA, care a propus o amendă pentru cele două posturi, în valoarea de 40.000 de lei, fiecare, a considerat că, "de fapt, ea a exploatat apetitul de scormonit în gunoaie pe care îl au emisiunile respective", a spus Mititelu, în timp ce Christina Trepcea, a specificat că, dacă o persoană nu poate să fie împiedicată să apară la televizor, chiar dacă este bolnavă, CNA poate să protejeze publicul. La rândul său
Antena 1 şi Pro TV, amendate de CNA, pentru cazul Ioana Tufaru () [Corola-journal/Journalistic/80921_a_82246]
-
podrum,În orman, În pod, În ștal, Tot căutând, pofta de răchie se transforma În pârjol După un timp Ghiță a ieșit să se ușureze, La grămada de bucliuc din grădină Gândul a venit hoțește, S-a aplecat și a scormonit cu unghiile bucliucul A găsit sticlele de răchie pitulate de Chica, A jucat tăcut pe grămada de bucliuc Fericit că a biruit viclenia nevestei. Frumoasa de pe clisură Când se Însera, feciorii din Almăj plecau pe clisură Douăzeci de kilometri prin
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea își izbește fesele de coapsele mele. Și potăile încep să scormonească pământul de sub ele. Sânii i se izbesc unul de altul într-un pleoscăit asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ia? În primul rând teatrul acțiunii televiziunii naționale nu se dezlipește de București decât pentru extern. Acolo vor toți să ajungă. Chiar dacă Andreea Marin are informații din toată țara, aceasta se datorează complicilor și nu echipei care ar trebui să scormonească singură prin țară și ar descoperi mult mai multe și mai cutremurătoare strigăte de ajutor. Frumos, este una din emisiunile umanitare, dar nu Îndeajuns. Contactul cu realitatea ar fi mult mai benefic emisiunii acesteia. Dar nu pe Andreea și emisiunea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală și nesomn, ținând halba goală în mână, neștiind unde s-o arunce și-n cine... Ce dorești? Ce cauți aici? Cineva stătea-n fața lui și-l scormonea c-o privire rea și iscoditoare. Treaba mea, ce te privește? dădu din umeri nepăsător, sfidând ghinionul, și-n clipa aceea ar fi vrut să nimicească totul, nimicindu-și propria lui dorință aprinsă-n viscere, să dispară cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un colț, întoarsă cu spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să amâne discuția. Ar fi fost ca și cum ar fi încercat să se mintă pe sine sau să încerce să amâne acea hotărâre care-i putea compromite fragilitatea proaspetelor sentimente descoperite. Cu ochiul ei experimentat și circumspect ce căutase mereu să scormonească și să descopere nedescoperitul, văzduhul neîngrădit de dincolo de nopțile mistuite în ea, când nici prin gând nu-i trecea să-și schimbe condiția ei de sclavă cu contract fără scadență, ar fi ghicit dintr-o privire nu numai că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-un sfârșit de octombrie cu parfum suav de gutuie, Mia intrase în viața lui dintr-o dată, ca un fapt absolut firesc, fără întrebări inutile. O excepție. Singura, de altfel, din viața lui. Conveniseră tacit să pornească alături fără a scormoni în trecut, fără a-și face planuri pe termen lung. Trăiau prezentul, fiecare clipă, făcând abstracție aproape în totalitate de ceea însemna lumea exterioară. Casa aceea mică de la marginea orașului, curtea plină cu flori de toate felurile, cei câțiva pomi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un efect cumulativ, se produce empatia cu sacralitatea ce există în aceste valori. Probabil că actorii, ca și autorul de teatru, cunosc, în mod paradoxal, bucuria de a fi ei înșiși, trăind în "clandestinitatea" unui rol, a unei imagini, pentru că scormonind în diverse straturi ale ființei, nu se poate să nu-l descoperi pe "celălalt". Ne amintim piesa lui Miguel de Unamuno, Celălalt, și replica de final a unui personaj: "Tot omul moare, când Destinul îi rânduiește moartea, fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]