157 matches
-
tălpi vibrațiile unor pași ce se apropiau. Veneau dintr-o singură direcție, dar veneau repede. Cuprins de panică, făcu greșeala de a-și accelera mișcările. Degetele lui atinseră inima omului, care încetă numaidecât să bată. O clipă mai târziu, degetele scormonitoare ale lui Ixtl descopereau stomacul și intestinele omului. Și le trase însă repede înapoi, cu un mârâit furios, căci găsise ceea ce căuta, numai că, din cauza neatenției lui, nu-i mai era de nici un folos. Pe de altă parte, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Palatul Poștei. O, asta l-a interesat pe Procopiu în cel mai înalt grad! Era ca și cum te-ai afla în două locuri în același timp, chiar dacă numai prin intermediul unui singur simț, auzul. Însă cât de curând, îi spunea mintea lui scormonitoare, partea de inginer din el care poseda și facultatea imaginației, cât de curând o să putem fi în două locuri deodată și prin intermediul văzului, apoi și cu celelalte simțuri ale trupului nostru și, de ce nu, peste vreo sută de ani, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așeza seară de seară la masa de răchită ca un rege, dar nu mai cunoștea nimic din ce se întîmpla în regatul său. ― Crezi, domnule sculptor, că moartea e un punct final? mă cercetă Bătrânul cu ochii lui reci și scormonitori. Am înghițit în sec. Mă temeam că răspunsul meu nu-l va mulțumi. L-am lăsat de aceea pe el să continue. ― Eu zic că asta e o viziune vulgară. Nu, nu mă gândesc la viața de apoi, preciză el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așeza seară de seară la masa de răchită ca un rege, dar nu mai cunoștea nimic din ce se întâmpla în regatul său. — Crezi, domnule sculptor, că moartea e un punct final? mă cercetă Bătrânul cu ochii lui reci și scormonitori. Am înghițit în sec. Mă temeam că răspunsul meu nu-l va mulțumi. L-am lăsat de aceea pe el să continue. — Eu zic că asta e o viziune vulgară. Nu, nu mă gândesc la viața de apoi, preciza el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a ieșit așa cum a crezut poporul că trebuie să iasă o revoluție în zilele noastre. Sunt explicit? Tinerii chicoteau. Nu reuși să prindă ce-și șopteau. Oftă nemulțumit. „Câte sacrificii s-au făcut pentru ei, și uite cum cresc. Pontagii, scormonitori și jemanfișiști...“ Doctorul aproape că își terminase intervenția. - O concluzie se impune, preciză Fârtat. Făcu o scurtă pauză, privind concentrat chenarul ferestrei din dreapta sa. Părea atent la balansul paingului spânzurat de firul sângeriu, acum, în înserare. - Ba chiar două sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
agale spre hotel, În grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpĂuge. mă așteptam din clipă În clipă să scoată o butelcuță de vodcă din care să se alimen- teze, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
agale spre hotel, în grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când Ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. Rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpăuge. mă așteptam din clipă în clipă să scoată o butelcuță de vodcă din care să se alimenteze, în stilul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute după ce pasagerul îl fluierase și i se încolăcise între canapele. Has-Satan se înclină înainte și, încercuindu-i celuilalt capul în menghina palmelor, îi vîrî, fulgerător, limba sa lungă, pupăcioasă și scormonitoare, de-a lungul rețelei de tainițe ale urechii. - Ce-ți pasă? Frige-o normal!... Du-mă unde și-a înțărcat dracul copiii! Au fript-o normal, încă jumătate de oră, prin babilonia și prăfăria întregului centru istoric al Bucureștilor. Genel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute stârnită. După ce dădură un ocol, bătrânul spuse: - Hai mai într-o parte, să nu s-arate vreun păgubaș! S-au tras către hanul de șiță, unde se înghesuia toată mulțimea de negustori. In fața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
are cineva pentru a-și camufla invidia sfârșește în mod obișnuit prin a o face de nerecunoscut sie însuși/sie însăși. De asemenea, fiind o uneltire de culise, invidia este fățișă extrem, extrem de rar. Ea este un proces ascuns, tăcut, scormonitor, răscolitor, suportat în taină. Potrivit lui D. Sayers "invidia este marele nivelator: dacă nu poate nivela lucrurile în sus, le nivelează în jos... în cel mai bun caz, invidia este o parvenită și o snoabă; în cel mai rău, o distrugătoare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unei edituri bucureștene. Lipsite de apărare, mesele își ofereau flancul exterior trecătorilor. Doamna, extrem de mobilă altminteri, s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele, afectând un interes neașteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi și pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat, prevestitor, în alertă, căpătase finețea unui scaner. Disjuncția dintre expresia de pe fața doamnei, împrumutată de la membrii asistenței (privire absorbită, concentrare maximă, interes vădit pentru spusele oratorului), și jocul mâinilor, care avea logica lui și care dezvolta o cu totul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dincolo de titlul incitant, însă care înșală, dar poate tocmai prin asta cheamă cititorul la ea să i descifreze cuvintele, eu o văd drept o trib ună de la care vorbesc marii înțelepți, făuritori de aforisme, către mulțime. O dedublare, profesor, elevi, scormonitori în vorbe pentru a le înțelege ori a le amplifica subtextele. Iar goana aceasta a confruntărilor îl fac pe cititor să-și găsească propriile aforisme, dându-le noi înțelesuri, pentru că, se știe, în anumite condiții și suferința poate fi privită
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
soția stă singur numai cu lucrurile pe care le-a adunat o viață întreagă să facă un muzeu al satului” . „ în ograda largă, apăsată de lipsa gospodinei plecată printre umbre, găsim un bătrân cu barba frumoasă, aproape albă cu ochii scormonitori și într-o cămașă subțire cu mânicile suflecate , pentru treburile casei.” Ușa clădirii fiind deschisă, vizitatorul pășea în pridvor citind afișul „scris pe un cartonaș alb cu un ușor tremur de emoție”: „Omule ! Ești rugat să pășești cu evlavie în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
arată copiilor de școală și oricui îi trece pragul. Are atîtea acolo, căci nici n-o să vă vină să credeți... “ în ograda largă, apăsată de absența gospodinei, plecată printre umbre, găsim un bătrîn cu barbă frumosă, aproape albă, cu ochi scormonitori și doar într-o cămșă subțire, cu mînecile suflecate pentru treburile casei. Capriciosul început de aprilie face să fie încă destul de frig, dar gospodarul nu pare să ia în seamă asta. Aveam să aflăm, daltfel, că omul a trăit toată
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întrebări. Cum eu din fragedă copilărie îmi pusesem mereu întrebarea ”de ce ni se întâmplă aceste lucruri?”, eram obișnuită cu astfel de interogații și mi-a fost ușor să-mi pun întrebări referitoare la fenomenele din natură. Și astăzi sunt o scormonitoare și o dilematică. De aceea aceste materii au fost foarte simple pentru mine; mai ales că ele nu implicau contradicții de natură spirituală sau ideologică, în legătură cu viața dublă de acasă și de la școală, pe care eu o trăiam. Colegii de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
carte la alta "la un nivel constant ridicat, poetul, printre cei mai productivi ai literaturii noastre actuale, opera în limitele aceleiași formule, ale cărei articulații au devenit, cu timpul, suficient de vizibile, pentru a mai putea menține întotdeauna trează conștiința scormonitoare a criticii."1 Marian Popa în al său "Dicționar de literatură română contemporană", consideră lirica lui Sorescu "parodică", opinând că poezia sa e în același timp un act original și inteligent de exegeză literară." Foarte elogios, Aurel Martin consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti, nici vorbă, la orice. REGELE RICHARD: Pe nume cum? PAJUL: l cheamă Tyrrel, doamne. REGELE RICHARD: Parcă-l cunosc: să mi-l aduci aici. (Pajul iese.) Pe Buckingham, adânc scormonitorul Și preamintosul, nu-l mai țin de sfetnic. A tras atâta timp neobosit Și-acum stă să răsufle? Bine, las'... (Intră Stanley) Lord Stanley! Ce vești porți? STANLEY: Aud, milord, Ca Dorset a fugit către meleagul Lui Bichmond, cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
între epoci diferite, marcate de suflul neliniștii și încrederii în ceea ce pierdem zilnic câștigându-ne pe noi înșine întru înțelegere și suferință. Deci, opere dramatice pecetluite de timp și de eternitate. Opere, permițând un dialog tainic între om si lume, scormonitoare în străfundurile ființei umane, provocând acesteia întrebări la care ea rămâne nesatisfacută niciodată de răspuns! Adică, Shakespeare Cehov Sophocles Caragiale Durrenmatt Sam Shepard și toți ceilalți din aceeași familie... Teatrul Foarte Mic va fi un studio experimental de expresie și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
variante analizate de Marthe Robert în Roman des origines et origines du roman). Amănuntul de viață poate deveni crucial în înțelegerea dispoziției creatoare, în considerarea personalității vii a artistului, după cum, simetric, percepția criticului în raport cu "lumea de hîrtie" implică o atenție scormonitoare și revelarea specificului discursului pe care-l are ...sub ochi. În Impresii asupra literaturii spaniole, 1965, Călinescu privește și tablourile, nu doar textele. Semnificația se degajă vizual, iar, pe urma ei, caracterologic. Nu toate picturile sînt însă cu adevărat "transparente
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
elibera din infern pe toți orbii, provocând un incendiu, pentru a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie. Ființe scheletice se preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra acestui spectacol al regresiei entropice și al dezumanizării, comparabil cu cel zugrăvit de Paul Auster În țara ultimelor lucruri, soția
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mitului, așa cum o făcea, de pildă, cu cîțiva ani în urmă, Gilles Leroy (premiul Goncourt pentru Alabama song), îndrăgostit progresiv de recrearea romanescă a Zeldei, nefericita soție a scriitorului Scott Fitzgerald. Privirea lui Liberati, fără a fi violent intruzivă și scormonitoare, e mai degrabă una fotografic-antropologică, scrutînd cu detașare anii aceia de redescoperire a libertății, rapid răsturnată în pierderea inocenței, goană după glorie și imagine, vertij obscen al aparențelor. Pe acest fundal, Jayne Mainsfield și-a trăit efemera perioadă de vis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din sfera științelor umanului. Sociolog de formație, inițial adopt, înc din faza doctoratului, premise ale filosofiei marxiste, conjugate cu elemente durkheimiene. Dotat cu o vdit înclinație spre sinteze și lucrri de analiz, înzestrat cu o inteligenț remarcabil și o gândire scormonitoare, asociativ și fertil, ajutat de o bogat informație de istorie, sociologie, psihologie și etnologie, toate forjate pe terenul interesului su marcat și remarcabil în sfera istoriei și filosofiei culturilor și a civilizațiilor, sau mcar a principalelor popoare furitoare de mari
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
noblețea artei acestei preocupări"275. Cu toate acestea, Arghezi, autodidact, convins că talentul și munca asiduă dau măsura valorii unui scriitor, intră în arena publică nu ca poet (fapt, de altfel, deseori semnalat), ci ca polemist-pamfletar cu un condei incisiv, scormonitor, vigilent la fiecare mutare a adversarilor săi. Al doilea, istoric savant, având deci rutina documentului și a studiului riguros, fiind personalitatea dominantă a epocii, încă dinainte de război, deține, așadar un mandat, general recunoscut. Eul său social, plurivalent, echivalează, în planul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]