159 matches
-
ceva mai răsăriți, cât o păstaie. Și pentru că sunt așa de mici, de cele mai multe ori nici nu-i zărim; ba, cei mai nechibzuiți dintre noi ar putea crede că ei nici nu există și că poveștile cu pitici sunt simple scorneli. De unde până unde omuleți cât o păstaie cu două mâini, două picioare, ochișori cât gămălia și glasuri pițigăiate? Ei bine, nu-i minciună. Piticii trăiesc nestingheriți în căsuțele lor din crenguțe uscate. Când vara-i pe sfârșite, fac o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lu P. Fainberg, l-am desfigurat cu Întrebarea că cum poate omu, care umblă ca trenu dă cale ferată dântr-un neant În altu, să acuze că ce știe până și ăl dân urmă călugăraș dă pâini, pești și Treime e scorneli get-beget și brașoave. Să nu te pui pă soilit dă mirare, jupân Lumbeira, când ț-oi spune că Sampaio nici măcar n-a alborat steag alb În fața bombei beton. Mai rece ca Înghețata dă cafea cu lapte, mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cumpărat muniții dă gură, a vrut să-mi steie alăturea, și corpu director dân S.U.P.A. noastră iera gata-gata să se mute În masă la birtulețu care mandea Îl Înventasem pă bază dă brașoave fripte și a mai gigea scorneală; dân fericire, Poldo Katz ăla mi-a tăiat din rădăcini Înclinația și-a fost pentru noi câinele deciuplinei, care ne-a amintit, mai ales lu mandea, că seara aia trea să se fluiere Au sfârșit prin a se lua! după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu se așteptase. "Sigur, Leonard Bîlbîie a acționat strălucit în afacerea cu banditul Cocoș, ăla da, ăla era un caz de imaginație Se dovedise pînă la urmă, cu toată zarva pe care o făceau gazetarii, că nu era decît o scorneală, o aiureală bazată pe poveștile unui patron de hotel din Medgidia. E adevărat că treaba fusese groasă de tot, gazetele urlau, lumea intrase la idei, se clătina guvernul, mai trebuiau numai vreo două-trei reportaje în stilul lui ăla, Brunea Fox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-a tușit toată noaptea drept în ureche. De unde-ți vin în cap asemenea scorneli? — Păi, i-adevărat, spuse Darlene pe un ton jignit. Își puse pălăria uriașă pe bar și se cocoță pe un scaun înalt, intrând în norul de fum suflat de Jones. A trebuit să-l duc az’ dimineață la veterinar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu nici un fel de bumbac. Fusese probabil doar o scorneală pentru atragerea clienților. Îl căută din ochi pe chelnerul șef, și nevăzând pe nimeni, trecu printre cei câțiva bătrâni așezați pe la mese, în întuneric, și luă loc la o măsuță din imediata apropiere a scenei. Șapca lui arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cea care ai dus ființa mea inocentă în spelunca aceea de bar. De fapt, totul este din vina acelei oribile Myrna. Va trebui pedepsită pentru faptele ei rele. — Myrna, suspină doamna Reilly. Nici măcar nu-i în oraș! Am ascultat destule scorneli nebunești de-ale tale despre cum a făcut să fii dat afară de la Levy Pants. Nu se mai prinde acu’. Ești nebun, Ignatius! Chiar și eu trebe să recunosc asta: copilu’ meu și-a pierdut mințile! — Pari cam trasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vorbă, domnule Reilly? — Cum? întrebă Ignatius, observându-l abia atunci pe omul care aștepta pe verandă. — Ce doriți cu Ignatius? îl întrebă doamna Reilly. Domnul Levy se prezentă. E el în persoană! Sper că n-ați luat în serios scornelile alea caraghioase pe care vi le-a spus acu’ câteva zile la telefon. Eram prea obosită să-i smulg telefonu’ din mână. — Nu am putea intra cu toții în casă? întrebă domnul Levy. Aș dori să vorbesc cu el între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cîntînd neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atîta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încît lumea ajunsese să-i creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintre cei doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-ar mai fi putut suporta să-și audă soțul mințind de dragul unchiului, deși știa prea bine că tot ce spunea nu era decât o scorneală. Dar samuraiul trebuia să mintă mai departe ca să-i prelungească fie și cu o zi viața șubredă a unchiului său. Ca o boală fără leac, singura dorință a bătrânului era să se întoarcă la Kurokawa și să moară în pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e inventat din tot ce-a scris el, aha, ar zice ei atunci, va să zică a auzit și el cutare și cutare întîmplare și s-a apucat de scris, asta nu e așa greu, sau dacă totul e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puțin lucrurile, dîndu-le următorul răspuns: adevărate sânt sentimentele, ficțiuni sânt împrejurările. Se spune de obicei că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria. în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile. Omul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Că doar vezi și tu ce le mai înflorește în toate felurile, ca să tragă oarece spuză la oala cu nemulțumiri care și așa stă să dea în clocot. Cum?.. Ai impresia că Papagalul chiar vorbește în mod conștient, Vetucă?.. Fantazii, scorneli, Vetucă-mamă!.. Că nu degeaba tovarășii de la Curioși înregistrează și pozează absolut totul ce se petrece în zonă... Vor să definitiveze grupul lui Papagal care le dă mari bătăi de cap și frisoane, că mulțimea aceea sporește de la o zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lui. Te pomenești că-l vor pune să țină și niște discursuri politice... Mai știi, Vetucă? Fantazia mulțimilor n-are bariere... Dar află de la mine că Papagalul pronunță doar trei-patru cuvinte: foame, frig, poc-poc, buf-buf... În rest, totul este numai scorneala gloatei înfierbântate de mânie. Burzuluiala-i mare și la Galați. Din Nord se așteaptă sosirea unor trenuri ticsite cu protestatari. Buboiul coace și în Transilvania... Peste tot, Vetucă, potera-i pe picior de război... Se pregătesc dulăii de marea confruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se câștigă un ban cinstit... Poate că ploaia de toamnă și lapovița or mai răcori-o și-i vor mai tăia din cele pofte... Bine ar fi ca tu însuți să te asiguri că zvonurile aistea sînt adevăruri și nu scorneli răutăcioase. Nu-i nevoie, că Petrică-vecinul mi-a povestit cum zilele trecute i-a surprins grămadă la marginea prundului, sub o tufă de ariniș. Și când te gândești că el își făcea planuri mari cu coptila asta, Ionela noastră. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că Dobaru mai prindea ici-colo câte o nuntă sau câte o cumetrie cu doba lui, dar în rest, numai trudă și osteneală pentru toți ai casei, cu Mariuța alături! Aista-i adevărul adevărat, că ce știi dumneata sînt doar niște scorneli! Iar eu îți spun ce-am văzut cu ochii mei... N-ai văzut bine, băiatul mamei! Tare mă tem că ai băut apă neîncepută de la fântâna cu cumpănă de sub Dâmbu Mare și ai mâncat creieri de motan negru pe inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grave, la care eforturile medicilor nu au mai putut aduce nici o Îmbunătățire a stării lor, dintre care mulți spun că s-au vindecat cu ajutorul rugăciunilor? SÎnt multe astfel de cazuri, ca să mai poată cineva să creadă că ar fi niște scorneli. Tu crezi În această posibilitate de a te vindeca doar cu ajutorul credinței În Dumnezeu? După cum m-ai Întrebat «dacă eu cred În vindecarea cu ajutorul credinței În Dumnezeu», mă Înșel, sau parcă ai avea și tu o oarecare Îndoială? M-ai
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atâta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încât lumea ajunsese să‑i creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai vajnică și mai tare decât natura, Atomă, arată-ți puterea și arată cât ești de capabilă și scoate-ne, rapid, de aici, de la necaz, Atomă, că nădejdi necontenite ne punem în tine, Atomă!... Tot se ruga el, așa, la scorneala și la închipuirea lui, Atoma, zbuciumându-se încovrigat, pe geamblacul sondei, de unde toți se feriseră, iar ceilalți îl priveau, nici cu mirare prea mare, nici cu bănuială Și nici nu ne părea că se smintise prea tare, nici nu căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
control orice situație. Sechestrații vor aștepta vreme de o lună - sau trei - până când lucrurile vor reveni la normal. Fără rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea, fără tot felul de întâmplări ciudate, precum aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o va mai face, pentru că, Își zicea, scopul se dovedea unul curat, Încerca să-și Întîlnească fiii, fiicele, erau urmașii lui, avea dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma un risc. Povestea cu arienii, o scorneală a lui Berg, desigur, cum o socotise, Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nefericire, probabil. Lui Thomas Îi era destul dacă Își mai Întîlnea doi trei urmași crescuți În rîndul lumii. Nu putea să facă nimic pentru arieni, pentru ciopîrțiți. Totul nu era decît o sumă de coincidențe. Asta l a mai liniștit. Scorneala anticarului... SÎnt obosit... Comenzi speciale, codul care nu ducea nicăieri. Faptul că el figura acolo de șase ori ca donator nu Însemna, gîndind altfel, că lucrurile stăteau ca În imaginația lui, brusc Înfierbîntată. Nu era exclus ca o filială a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate, domnișoară, m-aș fi măritat și eu cu el, și pentru treisprezece duros l-aș fi îngrijit câte zile ar mai fi avut, că n-or mai fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli. Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín, care, după don José, a fost cel mai apropiat de don Eloíno, că, ducându-se într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
măritat și eu cu el, și pentru treisprezece duros l-aș fi îngrijit câte zile ar mai fi avut, că n-or mai fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli. Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín, care, după don José, a fost cel mai apropiat de don Eloíno, că, ducându-se într-o zi să-l vadă și întâlnindu-se cu don Matías în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acestui adevăr ucide pe domnia sa. Eu pot merge mai țanțoș decât el și sunt mai bine primit între găinile tinere; lor așa le place să fiu mai activ și nu brutal, cum motivează dânsul. Ceea ce afirmă domnia sa nu sunt decât scorneli ca să nu spun aiureli gândite de cineva ca dânsul care nu poate fi ca mine și din această invidie al dânsului a luat naștere această situație neplăcută. Asta ca să nu folosesc cuvântul care nu-și are locul în ocazia de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu asta? Dacă nu știm c-o oră înainte ne prăpădim?” „Să dăm fuga și să sfârșim odată cu pendula asta nenorocită! Pentru atâta lucru n-o să ajungem la judecăți!” Nici cu Primăria nu stătea Ceasornicarul prea bine. Zăpăcea oamenii cu scorneala lui. Îi scotea pe străzi; pornirile mulțimii sunt, uneori, imprevizibile. Târgul fusese un loc al liniștii, maimarii urbei se îngrijiseră întotdeauna. Din primăvară, multe erau pe dos și nu se luase nici o măsură. Chiar dacă în Consiliu se discutase despre dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]