177 matches
-
început să cadă o ploaie neagră. Picăturile mânjeau ferestrele ca o funingine și mirosea a gaz. Totul era numai flăcări și fum. Când s-a mai luminat puțin, s-a putut vedea că rezervoarele, altădată albe, netede și cilindrice, erau scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în curând abia se mișca. Nu se opri, ci doar continuă să se târâie de-a lungul primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre, ușor scorojite de timp. Ușa unuia se deschise și pe treptele sale apăru un bărbat bine făcut, puțin încărunțit, dar cu ochii albaștri pătrunzători. Venim din Leverif și ne ducem tot acolo! Urcați rapid! zise el cu mult entuziasm făcându-ne semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gol până la brâu, sărind ca un animal de pe o stâncă pe alta. Convoiul se puse încet în mișcare. După ce înconjurară munții pleșuvi, văzură un șir de colibe cu acoperișurile arse din care mai rămăseseră doar pereții de chirpici. Pereții erau scorojiți, ca și când ar fi fost mistuiți de un foc năprasnic, iar copacii care mai rămăseseră în picioare erau goi și negri. Nu se vedea nici țipenie. — Voiam să vă duc până în satul Taxco, le spuse Velasco japonezilor uitându-se la priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa că nu știam ce să-l Întreb pe acest tînăr șef. Dar n-avea nici o importanță dacă Bărbie Ascuțită era acolo sau nu. Stăteam În fața tînărului de cealaltă parte a măsuței negre cu auriu, al cărei lac Începuse să se scorojească, pe care se servea ceaiul. Judecind după gîtul lui subțire și tînăr - era probabil liderul grupului de tineri care stăteau afară, În față -, nu mi se părea deloc potrivit să-l consider șef. Pe cînd mă așezam, și-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el din cartier, cu râsul lor sonor, cu șoldurile lor rotunde, cu insinuările și clipiturile lor viclene din ochi. Și în câteva luni, Kulfi se mutase din căminul strămoșesc, masiv și amplu, chiar dacă apa picura prin acoperiș și vopseaua se scorojise, în camerele cele mici ale familiei Chawla din străzile abrupte ale Shahkot-ului. Cu timpul domnul Chawla ajunsese să resimtă o afecțiune exasperată pentru soția sa, chiar și atunci când deveni clar că ea nu era fiica normală a unei familii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era în stare să rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile dinspre lac. Dintr-odată am avut imaginea dimineții de demult când, împreună cu Pu și cu însoțitorii ei, soțul și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pofta de a trăi Îl menținea În viață cu o forță cu care medicina nu era În stare să se ia la Întrecere. Se Înșelau. Nu era pofta de a trăi. Era ura. O săptămînă mai tîrziu, Întrucît trupul acela scorojit de moarte refuza să se stingă, a fost internat oficial sub numele Miquel Moliner. Avea să rămînă acolo vreme de unsprezece luni. Mereu În tăcere, cu privirea arzătoare, fără odihnă. Eu mă duceam zilnic la spital. În curînd, infirmierele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a conacului de pe care vopseaua a început să se scorojească. Portarul îi deschide și Pran zărește peste umărul acestuia curtea luminată de razele lunii. Recunoscându-l, omul îi trântește poarta în față. Cerșetorul izbucnește în hohote sălbatice de râs când îl vede pe Pran împleticindu-se spre el. Este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cer se deplasează de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, pe fondul vocilor bărbaților care cântă același refren al unui cântec de muncă, o dată, altă dată și încă o dată. Soarele îi coace pielea care începe să-l strângă, să se scorojească. Cerul se stârnește, tremură până când dispare cu totul și nu mai este decât răcoarea și acel foc care pâlpâie pe piatră și el știesimte singurul lucru clar în mintea sacă se află acum sub pământ. Oamenii Fotse îl cară departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la vârf. Trăgeam lipanele pe-o sfoară și făceam șiruri, puneam aceste șiruri la soare pe un soi de suporți de lemn, construiți special, umpleam toată bătătura cu ei, ba chiar le întindeam și prin grădină, și apoi, după ce se scorojeau, luam șirurile și le urcam în pod, unde se înmuiau la loc de frig și atunci ne apucam de păpușit. Păpușitu-ăsta era dandana mare, nu se mai termina, intram în iarnă cu el... Pe urmă venea tata de-acolo de unde
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lissy, Jack. — Bună, spune Lissy cu un zâmbet protocolar, În timp ce dă mâna cu el. În timp ce urcăm cu toții spre apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cât de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o fericită deplasare de serviciu, peste petele scorojite de la ultima inundație a vecinului de deasupra. Și, pentru că meseria m-a prins, am mai adăugat o poză cu Maradona, cam nasoală, din Informația Bucureștiului și una cu Rolling Stones pe care am găsit-o Într-un teanc de Nouvel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la jumătatea culmii. CÎnd coboram ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
superior al ogivelor cerești și lumea htoniană a devoratorilor de uleiuri minerale. Jos se Întinde un cortegiu de vehicule automobilistice, de bicicluri și trăsuri cu abur, de sus năvălesc avioanele primilor inventatori; În unele cazuri obiectele sunt Întregi, chiar dacă sunt scorojite, roase de timp, și toate la un loc apar, sub lumina ambiguă, În parte naturală și În parte electrică, acoperite de o patină, ca de un lac de viori vechi; alteori rămân doar schelete, șasiuri, dezarticulări de biele și manivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii rămaseră disprețuitori și galeși, chiar când figura se umplu de crestături. ― Dați, băieți, ce stați! răcni Petre cu ochii însîngerați de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din îmbrățișare și-l trecu peste laba lui Khokha. Îmi venea să-mi mușc buzele, să fug, căci văzusem deodată cum piciorul acela negru și murdar al lui Khokha, scorojit de arșiță și de trotuare, primește apropierea caldă, ca pe o ofrandă, a trupului Maitreyiei. Khokha avea un zâmbet de câine mângâiat, și regretai că nu pot vedea ochii Maitreyiei, să ghicesc în ei voluptatea pe care o trăda pulpa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
La revedere, domnule locotenent Soare, ne-a făcut plăcere să vă cunoaștem! Început fierbinte și prăfuit de septembrie, ora douăsprezece, greierii țîrÎie uscat. Pe poarta de aur care nu e de aur, e de fier și vopseaua verde s-a scorojit pe alocuri... pe poarta de fier nu scrie nimic cu litere din miere laminată. E doar o futută de poartă. Trecem prin ea veseli, ca un alai de nuntă. Iar dincolo de poartă... dincolo de poartă se Întinde acest drum de ciment
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că gara a fost părăsită nu mult înainte de venirea mea și a Eleonorei și că tăcerea ascunde o taină. O să mă întrebați: "Dar unde e personalul?" Ce să vă spun? A murit sau a plecat, iar clădirea, cu pereții gălbui, scorojiți de ploi și de soare, a rămas la discreția păianjenilor care-și țes pânza netulburați prin unghere. Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de fecioară înaintea unei zile de post, când și icoanele sunt mai triste și mai ale nimănui”; sau: „Meșterii aurari luară comenzi de la Primar pentru efigii uriașe care să-i descrie chipul cât mai zâmbitor și mai tânăr, deși era scorojit ca o tablă pregătită pentru îmbrăcarea unui picior de lemn să nu dea frunzele din el, când purtătorul lui îl ducea prin ploaie.” Frumusețea scriiturii depășește interesul pentru aflarea subiectului, care poate lipsi. În Suburbii municipale, prin care curge râul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin, dar nu se auzea nimic. Apoi a văzut o pancartă pe care scria: INTERZIS și pe marginea căreia erau urme de gloanțe . Stătea pironit în poteca verde , ezitând între curiozitate și teamă. Apoi decise să se întoarcă, aruncând
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pentru cinematograful din Lipova sau, de dincolo de podul de peste Mureș, din Radna. La moziul din Radna era și o fabuloasă grădină de vară cu niște uriași castani care țineau umbră și răcoare peste șirurile de bănci cu leațuri vopsite verzi, scorojite de ploi și care îmi zgîriau pielea pulpelor când îmi găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari nemți din comuna Neudorf care lucrau în Lipova și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vreme am avut inima înghețată, multă vreme, curând o fată m-a invitat la ea, într-o vilă grozavă, părinții nu erau acasă, când am sărutat-o, s-a înroșit la față, i s-au uscat buzele, i s-au scorojit ca de febră, atât de tare, încât am fugit de acolo, și așa mai departe. Apoi, într-o altă seară, pe când traversam Grădina Icoanei în drum spre casă și mă simțeam ud și trist ca un câine aruncat în șanț
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]