184 matches
-
televiziuni? Dezastru - de-zas-tru! Înțelegi? Noroc că avem oameni cu caracter puternic și li se rupe de... ...Îi torn repede un pahar de trăscău, fiindcă prietenul e pe cale să spună ceva ce nu trebuie și simt că iar i s-au scorojit vreo două-trei doage, așa că îi zic biblic: -Ia și bea, fiule, că la anul cine știe... Dar tocmai atunci, domnul Președinte liniștește națiunea la Observatorul de la Antena 1: -Să ieșim din starea de isterie nejustificată, fiindcă este un simplu sezon
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
folclor, cartierul latin la dedalul parizian medieval; și, mai ales, deconstrucția la Revoluție. Pe măsură ce prestigiile mărcii se veștejesc, etichetele, altădată făcute și lipite la repezeală din urgența de a pune în practică o mașinărie discursivă demult proiectată, se blurează, se scorojesc. Privirile se îndreaptă către dreptunghiul galben de dedesubt. Soldații teoriei au murit; au apărut în loc mercenarii hiperspecializați sau moștenitori înscriși la cursuri de management, dar mai ales o armată nouă, de cronicari ai teoreticienilor, istoricii culturali ai Franței contemporane. De la
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
s-au transformat dramatic, străzile de odinioară sînt populate de oameni necunoscuți). În drumul spre casă, sufletul refugiatului este copleșit de amintiri, prilej pentru autoare de a realiza un monolog interior cu vizibilă tentă poetica: "bocănești pe pietriș cu încălțările scorojite prăfoase călci apăsat doar doar le vezi ochii întorși spre tine să poți să le spui/ bine v-am găsit pofta bună/ numai că ei își văd înainte de mîncatul lor nici nu se uită la tine/ și totuși trebuie să
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede de var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai binele dospește acru rime,/ Singur mi-e greu,/ Dar și mai greu mulțime,/ Mi-e greu să
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
în Moartea citește ziarul, 1989, si O beție cu Marx, 1996, devine de-a dreptul autodizolvantă, ca un acid revărsat în exces în aparatul digestiv al poeziei: "Într-o vineri pe la prânzul mare/ răpită se-mbolnăvi de gălbenare/ câinele se scoroji sub masă/ si-ncepu să plouă din mireasă.// Nu mai chiuiți că nu-i a bine/ vine cineva dar nu știu cine/ merge undeva dar nu știu unde/ stați și voi prin șanțuri că va tunde." (Jupânu^) O inspirație astmatica Recitind cu detașare poezia
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Anul trecut, în Domenii, ca aproape peste tot pe arterele Bucureștiului, asfaltările în campanii intense, degajând duhoare de bitum încins, au ras încă de prin mai frunzișul arborilor abia înfloriți. Salcâmi și tei și splendide sosii de vanilia s-au scorojit scuturându-se masiv. Toamna i-a surprins în dramatică goliciune, lăsând prin răriș să se vadă peticele din asfalt. în primăvara asta, spectacolul s-a reluat pe porțiunile rămase, dar cu aceeași degajare de căldură toxică pe sub coroanele al căror
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
medicii, profesorii, vezi Zaciu, și poeții clujeni sunt de încredere) că ar vrea “biscuiți de 1 leu”. Adică dacă e să-i aduc și eu ceva bolnavului, care stă cu cartea de rugăciuni a lui Dinu Pillat pe noptiera albă, scorojită de vopsea la colțuri, atunci să-i aduc biscuiți simpli, și Dumnezeu zic scolasticii, adaug, e simplu, nu se poate descompune, divide, termina, deci din ăia cu făină, apă și sare. Destul, prea destul pentru a fi iubit de steliști
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
așa ceva?! El, care toată viața a fost comunist și ateu! Ei, da, s-a spovedit și-a murit cu convingerea că el o omorâse pe Birgitta... Fotografia Faleza era mărginită de o balustradă vopsită, pe vremuri, în alb. Vopseaua se scorojise, pete mari, negre, cenușii, roșcate dezveleau barele de fier ruginit. Dar pe fotografie petele nu se vedeau. Ea stătea cu spatele la balustradă, cu coatele sprijinite pe bara superioară și zâmbea. Era seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
plutind în cristelnițe, necredința mută munții din loc, un elev îmi spune că, în sfârșit, și-a prins profesorul copiind pe când asuda să devină definitiv, câteva mii de iude nu mai știu număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
care poți să-l faci întorcînd, cu furie, sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că Bietele corpuri, proza numită roman, hors concours în clasificările criticii, a Soniei Larian e o scriere apăsată, într-o piele care se scorojește și se fărîmă, un fel foarte dur, genul de duritate pe care-o au, uneori, numai poeții, de-a spune adio. Delicatețea ei, scenele de familie puțină, de unde fusese atît de expansivă, tristețile feminine sînt malaxate bine, în fragmente din
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
de fecioară înaintea unei zile de post, când și icoanele sunt mai triste și mai ale nimănui”; sau: „Meșterii aurari luară comenzi de la Primar pentru efigii uriașe care să-i descrie chipul cât mai zâmbitor și mai tânăr, deși era scorojit ca o tablă pregătită pentru îmbrăcarea unui picior de lemn să nu dea frunzele din el, când purtătorul lui îl ducea prin ploaie.” Frumusețea scriiturii depășește interesul pentru aflarea subiectului, care poate lipsi. În Suburbii municipale, prin care curge râul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un caiet cam flendurit în care erau înșirate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aceste elemente ce compun imaginea, strada, care e în fapt o alee, după cum îi spune și numele, duce spre acele blocuri tip, de patru etaje, fără lift și cu balcoane din care lipsesc cu desăvârșire florile. Clădirile, cu spoiala lor scorojită de dinainte de cutremurul din ’77, sunt, de altfel, atât de apropiate, încât în cazul în care, din motive subiective,ți-ar trece prin minte să te zvârli de pe geam, ai înțelege deîndată că nu ai face altceva decât să pici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pământ. Cele două emisfere cerebrale mi se contractau de plăcere în scrotul lor de os. Pe jumătate adormit spionam cărțile cu o pasiune de voyeur, le rupeam câte un colț de pagină ca să privesc firișoarele texturii pufoase, trăgeam de rana scorojită de pe cotor sau urmăream, câte jumătate de oră, mersul pe câmpia uriașă a filei a vreunei insecte care trăia acolo, în "Dublul" lui Dostoievski sau în "Fizica pentru toți". Minusculă, cu corpușorul negru, insecta avea șase picioare transparente cu câte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și carcase de vechi mașini de spălat, spre blocul meu falie și inutil. Mă-mpiedicam în curele de transmisie din pânză cauciucată, luam în picioare prezervative râncede, mă opream mi-nute-n șir să citesc compuneri scrise strâmb în caiete de școală, scorojite de intemperii, și alte minute ca să citesc alte litere ciudate: mațele sleite curgând din burta unei pisici moarte, cu dinții rânjiți. Cioburi de sticlă prezervau în carnea lor de meduză eșantioane de înserare, mici focuri albăstrii, triunghiulare văpăi indigo. Le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altele, așa încît din chitara unui rocker se ițește sânul unei diseuze, iar spre gura unei clarvoyante indiene se-ndreaptă un sex ihtiform desenat cu marker negru, și litere se suprapun, și texte se-ntrețes, și cleiul putred umflă și scorojește panoul? Cu neputință să mai știu, pentru că, pe de-o parte, ce-au văzut cu adevărat ochii mei când ei înșiși au plăsmuit realitatea s-a contopit de mult cu bavardajul mistic al visului, pe de alta, fiindcă însuși mecanismul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de arbori cu teci cafenii, zornăitoare, sucite ciudat. Că bisericuțele de aici, puse pe roate, au fost transportate ca niște fantastice locomotive sacerdotale pe șine ce le-au dus în văgăuni obscure, înconjurate de blocuri și lăsate să se scorojească acolo, în curți interioare, pline de lăzi de gunoi debordând de o vomă acră, ce se sprijineau acum de desenul gingaș al vreunei sandale de sfânt, de poala Preacuratei. Copiii doar în chiloți de pe balcoane aruncau acum la țintă, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o binecuvântare pentru tine, care, oricum, nu erai în postura de a-I cere socoteală. Privești cu mândrie și totuși cu oarece neîncredere la ziduri. Pe alocuri s-au afumat și nu mai sunt frumoase. Lemnul a început să se scorojească... Simți că trebuie să deprinzi ceva nou, să faci ceva cu suprafețele acelea cenușii, care par nemărginite și totodată atât de strâmte... Crey zâmbea din nou întunericului din cabina sa. Arta divinației se dovedea mai simplă decât crezuse. Se descurcase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o fi numit, începu să se gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce începuse să se scorojească. încăperea era încălzită de la aburul scos de espresorul imens și vechi. Rafale de aer cald veneau prin ușile de la bucătărie care nu se îmbinau perfect și se bălăngăneau înainte și înapoi, scoțând un sunet înfundat. Venisem aici direct de la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mi-era încețoșată de la scris... Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive, cu zeci de ferestre încadrate în chenare complicate de stuc, cu o mare poartă neagră la mijloc. Două cariatide, cu cornuri ale abundenței în mâini, își scorojeau în frig ipsosul roz, lustruit. Atunci am simțit junghiul acela în stomac, mi s-au muiat picioarele și-am căzut, sau m-am lăsat în genunchi. Mai fusesem acolo! Știam fiecare fereastră în scânteierea ei nebunească! Intrasem cândva pe poarta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de droguri din Moldova de peste Prut și din Ucraina. Că împuțite și flocoase mai sunt kaștoacele pe-aici, nepoato cu fustanele negre, nu ca la voi, șpreiate și șamponate prin diverse subsuori și peșteri, de-ți strâmbă nasu’ la pereții scorojiți de vreme și grijile la sfântu-așteaptă. Și iată că s-a blocat în eter și Animalul ăsta și nu prea știu cum o să-ți transmit dorul și dragostea mea de astăzi. Dar ce e bou ca vaca trece și mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pentru cinematograful din Lipova sau, de dincolo de podul de peste Mureș, din Radna. La moziul din Radna era și o fabuloasă grădină de vară cu niște uriași castani care țineau umbră și răcoare peste șirurile de bănci cu leațuri vopsite verzi, scorojite de ploi și care îmi zgîriau pielea pulpelor când îmi găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari nemți din comuna Neudorf care lucrau în Lipova și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sprijinite pe câte două mensole. La fațadă, acoperișul cădea cu o streașină lată, rezemîndu-se pe mensole despărțite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele și casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri, și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea prin întuneric
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]