120 matches
-
face semn cu cotul în coaste: ― Chiorule... bă, Chiorule! Chiorul crede, după convenția făcută, că se râde în clasă, și-odată, în liniștea aceea mormântală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru și-ncepe să râdă ca un scos din minți, de unul singur: ― Hă, hă, hă, hă, hăăăă! Clasa, încremenită o clipă, că nu știa ce să creadă, izbucnește într-un râs nemaipomenit, pe care Fischer cât abia poate să-l stăpânească. ― Ce, mogarule, ai înnebunit?! Ia să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bucuroși că ne vom putea distra și arăta cunoștințele noastre în ale pescuitului. Eu, Traian și Virgil aveam sarcini precise. Virgil se ocupa cu verificarea, întreținerea și repararea uneltelor de pescuit, precum și de transport, iar Traian și cu mine de scosul râmelor și de aprobări pentru a avea acces la bălți și alte locuri de pescuit și mai ales la barajele din jurul orașului Bârlad. Pentru această zi s-a stabilit deplasarea la barajul “Cuibul Vulturilor” din apropierea localităților Pogana, Perieni și Ciocani
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și atent de a scoate o recoltă cât mai bogată. În partea dreaptă Virgil, mulțumit, fredona încet o melodie numai de el înțeleasă. Se bucura de peștele prins și de paradisul ce-l înconjura. Traian, în stânga mea, nu prididea cu scosul peștelui din cele două undițe pe care le mânuia cu o finețe de profesionist. Dinspre apus cobora încet spre apă umbra dealului ce străjuia semeț și maiestos. La un moment dat, o smucitură puternică și un clinchet de clopoțel mă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într‑un vagon de vite pe linia Senta‑Subotica; târguitul unor gâște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția cu niște ingineri ruși la Banović; scosul unei măsele În plin câmp, lângă o fântână cu cumpănă ; un miting de la care a venit plouat până la piele; sfârtecarea lui Steva Bogdanov, geometru, care la o margine de pădure a călcat pe o mină activă și, doar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
își așeză mica lui comoară. Acoperi cu grijă locul, mai întâi cu pietre și pe urmă cu pământ, după care presără deasupra frunze uscate, pe care le împrăștie apoi, ca să nu rămână nici o urmă. Era totuși nemulțumit pentru că avansa greu, scosul bolova nilor prăbușiți afară, mergea anevoios. Abia aștepta să termine treaba asta, să ajungă la capătul galeriei și să se apuce el de forat. Voia din tot sufletul să vadă cu ochii lui filonul, să înlăture cu mâna lui ganga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primi o mașină nouă, dar nici chiar așa. Îi dăduseră o vechitură de camion din care numai nu curgeau tablele. Arăta jalnic, nici măcar portiera de la șofer nu se închidea ca lumea. Două belciuge sudate țineau un lacăt minuscul. Odată acesta scos, ușa atârna liber în balamale. Pentru a o menține închisă în mers, trebuia să o blo cheze cu o șurubelniță. În ziua aceea și în toată săptămâna care a urmat s-a chinuit așa, încercând să țină pasul cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Gândește-te bine ce vrei să faci! M-am gândit. Rămân la părerea mea. Nu se gândise la nimic. Ideea îi venise chiar atunci, se hotărâse în timp ce stătea de vorbă cu Boris. Trebuia să facă rost de bani foarte repede. Scosul buștenilor din pădure, doborârea lor și transportul dura prea mult, iar acumularea nu era deloc spectacu loasă. Îi trebuia altceva, o afacere din care să scoată bani repede și mulți. Important era faptul că găsise această activitate de care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țestoasă de galapagos și înlo cuiești, dintr-o singură învârteală abilă, tendonul osificat cu un nasture-de-scoică-de-mohenjo-daro. broaștele țestoase rămân foarte uimite în fața noii însușiri pe care le-ai dăruit-o, promit că vor scrie despre asta, încep să exerseze bucuroase scosul și pusul carapacei lor. șase în al patrulea loc: pe seară, le instruiești pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos până la capăt, ele află că de fiecare dată când se dezbracă de carapace au obligația să își ungă atent toată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a șchiopătatului. Așa cum, de pildă, vor Încerca să-și Învingă debilitățile, ceva mai târziu, Marcel Proust sau Franz Kafka. Și, În Îndepărtata Japonie, Yukio Mishima. Nu-i e apoi străin lui Byron felul de a sfida lumea bună (salutul fără scosul pălăriei, ghetele lustruite trântite direct pe stofa ori mătasea sofalelor de lux din cutare sau cutare salon și câte altele). El are un fel aparte de a se Împotrivi filistinismului britanic, pe care Îl descrie, ca nimeni altul, Matthew Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Nu mai puțin Eleganții, Între care, delicat și constant, Brummell Însuși. Deși e de foarte bon ton să prizezi tutun, mulți doar se prefac, În frunte cu viitorul rege. Important e să Îți afișezi tabacherele și să urmezi protocolul: de la scosul prețiosului obiect din buzunar și deschiderea sa (numai cu mâna stângă, În cazul lui Brummell), până la Închiderea bine studiată a capacului. A curs deja destulă cerneală despre colecția de tabachere, despre tutunul scump și despre felul desăvârșit În care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că nu avea nici o remușcare. Pe aici se ducea vorba ca focul în pădure în luna lui august; în curând, se va spune că a trebuit să fie oprită cu forța ca să nu joace o versiune surpriză a scenei cu scosul ochiului din Regele Lear1. — Da, da, știu. Și chiar dacă n-ar fi fost, n-aș fi avut nimic de zis. Ascultă-mă pe mine, Hazel e o mare șmecheră. Vine și pleacă, zici că e o umbră, abia dacă bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
neofitul supus torturii și mutilării trebuie să fie chinuit, sfâșiat, fiert ori fript de către demonii-dascăli ai inițierii, adică Strămoșii mitici. Suferințele fizice corespund stării celui care este "mîncat" de demonul-fiară, sfârtecat de colții monstrului inițiatic, mistuit în pântecele acestuia. Mutilările (scosul dinților, tăierea degetelor) cuprind și ele un simbolism al morții. Mutilările sânt legate în cea mai mare parte de divinitățile lunare. Or, Luna dispare periodic, moare, renăscând după trei nopți. Simbolismul lunar arată că moartea este prima condiție a oricărei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nelei că mi s-a recomandat, în urmă cu douăzeci de ani, să scot sânge din mine. Că n-am vrut să o fac din teamă și pentru că știam că, oricum, globulele roșii se refac la loc. Deveneam dependent de scosul sângelui. Îmi spune că și ea „sângerează“. Se duce cam la o lună jumătate la Fundeni și-i scot un litru juma’ de sânge. Vorbește și ea absentă despre necazurile ei, ca și cum ar fi vorba de altcineva. Constată doar, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
renumit pentru că se aprinde iute. Dar nici milă n-a avut de un om nedeprins cu sabia. Într-un fel a fost totuși scrimă crimă în numele onoarei. Papa mi-a pus Collir în ochi, nu m-a durut. Nici de scosul măselei nu mi-e frică. De altfel, acum sunt metode, mi-a spus papa, prin care-ți adoarme dintele, îți amorțește falca, și totul e fără chin, chiar dacă pe urmă, când se trezește locul adormit, revine și durerea. Papa m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tac și să aștept, muncă între toate nesuferită. Totuși o veste grozavă: puroiul de la măsea s-a spart singur, după ce am tot făcut gargară cu ceai de mușețel, am început să mă dezumflu, iar papa a zis că mai amânăm scosul măselei. Și cu ochii e mai bine, iar de ochi chiar am nevoie, ca să termin romanul. Dar mă ocup prea mult de mine, nu-i semn bun. Mai bine să văd de pregătiri. Împodobirea bradului îmi ia cel mai mult
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu mine la oraș. Pentru asta aveam însă nevoie de ajutoare. În zadar am încercat să mă lipesc de niște inși de seama mea, pentru că aceștia îmi scoteau limba și îmi întorceau iute spatele. La început chiar am crezut că scosul limbii este o formulă specifică de salut în acest sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
risipă de frumusețe pentru un chip care nu știa să zâmbească. Oricum, din acest sejur m-am întors cu două achiziții: pricepusem, grație doamnelor în negru și corului brotăcesc, faptul că se zvârcolește în mine talentul muzical și deprinsesem arta scosului limbii, ca formulă de salut, artă care, într-un timp scurt, avea să molipsească, prin virtuțile sale estetice și morale, tot cartierul, dar și școala unde cu drag am fost condus ca să învăț literele pe care deja le știam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Copilul care a primit mingea o trimite la dreapta. Mingea trece mai departe, până când conducătorul de joc dă semnalul de schimbare a direcției (de ex.: „la stânga”). Copilul care greșește este scos din joc până când un alt jucător greșește, iar cel scos anterior întră în locul lui. 6. ACTIVITATEA „PĂTRATELE COOPERĂRII” Copiii, în cadrul acestei activități, vor conștientiza importanța cooperării în procesul de rezolvare a problemelor și înlăturării obstacolelor care pot împiedica realizarea cooperării. Desfășurare: Înainte de începerea activității, pregătiți cîte un set de pătrate
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
semnificație, socotită mai potrivită din anumite motive (desigur, formale, adică dependente de fel de fel de reguli postulate). Este cumva necesar să fie regândit statutul analiticii și al dialecticii prin raportare la un temei mai profund al lor decât cel scos la iveală din perspectiva scopului prim pentru care ele ar fi fost construite și puse la lucru de către Aristotel, temei ivit, cum am constatat, dar încă neclar; fără a fi vorba, în această operare, de o denaturare a sensurilor logicii-organon
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vesele" ale lui Gh. Brăescu, interesat ca și Anton Bacalbașa în Moș Teacă, de ridicolul automatismelor din viața militară și stupiditatea absolută a reprezentanților ei de frunte (Maiorul Boțan, Moș Belea), dar și de aspecte variate ale existenței burgheze (Un scos din pepeni), tratate cu mijloacele deplinei obiectivități care, paradoxal, amplifică virulența criticii implicate, pentru că "prin indiferență impinsă până la impasibilitate, verosimilitatea crește"32, după aprecierea lui E. Lovinescu dintr-un studiu în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]