590 matches
-
ce primisese de pomană, se ridică agale și-și strânse cele două sacoșe pe care stătuse. Porni mulțumită încet către casă. Privi în lungul străzii mari pe care trebuia s-o traverseze. Păși pe zebră și făcu pași mici. Un scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Un_drum_fara_intoarcere_cristea_aurora_1391540103.html [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
pe-o fațặ, Care s-a smuls din râma perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ. Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ Iar muză, coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a râs barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Poeme_baroce.html [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
toți înmiresmați în basme. clopotele bat a toamnă tot cântând a veșnicie, a iluzii fără margini, de dor și melancolie. sună frunza, bate vântul, ramurile fremătând, și cu ele numai gândul ne îmbie surâzând... ne plac falsele plăceri, într-un scrâșnet de durere, numai astăzi nu e ieri, între moarte și-nviere. trec fantome de iluzii, peste umbrele tăcerii, printre gânduri și-ntuneric se opresc în pragul serii. vine toamna, trece toamna și cu ea trecem și noi, așteptăm o primăvară
VINE TOAMNA, TRECE TOAMNA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Vine_toamna_trece_toamna_ion_ionescu_bucovu_1381565571.html [Corola-blog/BlogPost/352427_a_353756]
-
nu logica, l-a îndemnat pe Fănel să facă un salt în direcția de deplasare și nu către înapoi. Din doi pași a ajuns la marginea bordurii. A călcat strâmb și a căzut pe un genunchi. O durere ascuțită și scrâșnetul anvelopelor pe asfalt l-au scos din uluiala și teama ce-l cuprinseseră cu doar două secunde în urmă. Nu se aștepta ca mașina să oprească. Avea viteză mare. A coborât o femeie care a alergat de îndată către el
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_17_.html [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
să retrăiască, într-un scenariu, tragedii din alte vremuri? În starea actuală a lumii, navă ce se dizlocă și care va sfârși, poate, prin a se scufunda, avem oare nevoie să recepționăm necontenit, din texte și imagini, doar dezasamblările și scrâșnetele naufragiului, sau ar fi mai bine să înfruntăm furtuna? O asemenea hotărâre, însă, o pot lua numai aceia care păstrează în memorie cerințele fundamentale ale existenței, aspirațiile ei cele mai simple, conștienți fiind că viața este mereu asociată cu moartea
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 by http://confluente.ro/Yves_bonnefoy_andres_snch_eugen_dorcescu_1368975091.html [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
imaginație și viziune în negocierile sale în curs cu Irlanda. Doresc să țineți minte spusele mele. Irlanda este o democrație, la fel ca Franța, la fel ca Germania, la fel ca Finlanda: guvernăm în funcție de voința poporului. Electoratul Irlandei a acceptat austeritate severă cu scrâșnete de dinți și mânie spumegândă. Au nevoie să vadă "fair play” în Europa; în caz contrar, în curând fereastra de toleranță deschisă în prezent guvernului irlandez se va închide cu o izbitură. (SV) Doamnă președintă, permiteți-mi să încep cu un aspect
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
transformă din starea sa normală solidă în cea lichidă în finalul povestirii. Poe folosește de obicei dinții pentru a simboliza mortalitatea ca și în dinții „sepulcrali și dezgustători” ai calului din „Metzengerstein”, obsesia cu privire la dinți din „Berenice” sau în sunetul scrâșnetului de dinți din „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți”. Moartea lui Valdemar de tuberculoză, precum și încercările de a amâna moartea sa, ar putea să fi fost influențate de întâmplările trăite de soția lui Poe, Virginia. La momentul în care povestirea a
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
decăderii de care avusese parte de-a lungul veacurilor și care, recent, fusese transformat în sala de expoziții de Artă. Acum este singura, în dupăamiaza peste care mirosul ierburilor scăpate din coasă lasă dare aproape palpabile. Nu ia în seamă scrâșnetul cauciucurilor înfipte-n prundișul curții interioare, zgomotul ce pare a fi numai efectul unui mecanism infernal și pe care, ea nu l-a suportat niciodată. Prezentul i se suprapune cu trecutul, se estompează odată ce atinge piatră zidurilor în care glicina
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
care a devenit reprezentativă în cultura pop, deoarece este adesea considerată ca fiind una dintre cele mai terifiante scene filmate vreodată. O parte din eficacitatea să s-a datorat utilizării tehnicilor de montaj împrumutate de la producătorii de film sovietici, precum și scrâșnetului de viori din muzică compusă de Bernard Herrmann. "Psycho" este considerat astăzi a fi primul film în genul slasher și a fost menționat în filme de mai multe ori; printre acestea se află film muzical horror "Phantom of the Paradise
Psycho (film din 1960) () [Corola-website/Science/319786_a_321115]
-
ȘOAPTELOR de VARUJAN VOSGANIAN Șoaptele se află la granița dintre tăcere și cuvânt, ele poartă cu sine un sens, spun o poveste asemenea tuturor cuvintelor, dar nu sunt destinate decât celor care știu cum să le descifreze, aplecându-se spre scrâșnetul din spatele aparentei liniști pe care o poartă. Cei atenți la șoapte fie le cunosc deja taina, fie sunt inițiați În lumea celor care le-au purtat către existență. În cazul „șoaptelor” lui Vosganian e vorba despre destinul unui neam, cel
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
CARTEA ȘOAPTELOR deVARUJAN VOSGANIAN Șoaptele se află la granița dintre tăcere și cuvânt, ele poartă cu sine un sens, spun o poveste asemenea tuturor cuvintelor, dar nu sunt destinate decât celor care știu cum să le descifreze, aplecându-se spre scrâșnetul din spatele aparentei liniști pe care o poartă. Cei atenți la șoapte fie le cunosc deja taina, fie sunt inițiați În lumea celor care le-au purtat către existență. În cazul „șoaptelor” lui Vosganian e vorba despre destinul unui neam, cel
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
bufon, în „Hopa-Hop” criminalul este cel ce poartă așa ceva. Cu toate acestea, în timp ce narațiunea din „Balerca de Amontillado” este relatată din punctul de vedere al criminalului, „Hopa-Hop” este narată din punctul de vedere al unei persoane terțe neidentificate. Povestirea folosește scrâșnetul de dinți a lui Hopa-Hop ca un element simbolic, chiar înainte ca el să vină cu planul său de răzbunare și din nou, imediat după executarea acestuia. Poe a folosit adesea dinții ca un semn de mortalitate, ca și în
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
în „Metzengerstein”. Dinții calului sunt descriși ca fiind „cavernoși și dezgustători”. Poe va folosi mai târziu dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, sunetul scrâșnetului de dinți în „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți” și obsesia cu privire la dinți din „Berenice”. Moartea prin foc va fi utilizată, mai târziu, în povestirea „Hopa-Hop” ca o pedeapsă. Deși Poe imita literatura de groază populară a timpului, „Metzengerstein” arată prin
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
ei, oricât de nemulțumită sau enervată ar fi fost. Ca orice femeie din acele vremuri, nu avea alte arme decât lacrimile. În sfârșit, Kameichi își recăpătă cunoștința. — Mi-e bine, mamă. N-am nimic. Pleacă. Luându-și lancea, cu un scrâșnet din dinți de durere, se ridică din nou, demonstrând pentru prima oară o bărbăție care ar fi trebuit să-l încânte pe tatăl său. — Gata! strigă el. Un zâmbet îmblânzi chipul lui Koroku. Cu starea asta, repede-te la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de ziar sau cu ceea ce înseamnă zvon. E un post gelozit, care are foarte multă „glamoare”, care sclipește. În spatele aparenței de lux, de fapt, e o muncă de rob. Și nu poți să faci nimic fără munca de rob, fără scrâșnetul celui care stă în scaun 14-15 ore, împlinind, de multe ori, chiar treaba directorilor generali, a secretarilor de stat, a referenților. E un post dificil. De fapt, eu acum încerc să fug de această întrebare, pentru că nu sunt obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
să perceapă frumusețea lumii, ei o desfigurează, ducând la putreziciune tot ce au atins. Hrăniți cu lecturile sau măcar cu automatismele de gândire ale comunismului, ei sunt fațeta respingătoare a ceea ce s-ar dori un umanism, dar nu e decât scrâșnetul de neputință al resentimentului.
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
fi prins într-o formulă elegantă. Cu o sensibilitate precumpănitor prozodică, pentru care melodia cuvintelor este mai importantă decît sensul lor, urechea sa muzicală îi procură o plăcere care, pentru a fi degustată, nu mai are nevoie de dureri și scrîșnete. De aceea Vălcan n-are gravitate, n-are virulență, adică acel aer tăios care face dintrun autor o voce de luat în seamă. E genul de eseist care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
De abia își condusese copiii din clasa ei, cum o făcea în fiecare zi după terminarea cursurilor, supraveghindu-i la trecerea străzii principale. Fiind o stradă cu un trafic intens, putea pune copiii în orice clipă în pericol. Deodată, auzise scrâșnetul strident al unor roți de cauciuc pe asfalt, urmare a unei frâne bruște pusă de un taxi care ajunsese pe contrasens. Dar ceea ce-i atrăsese în mod deosebit atenția era un copil care alerga zăpăcit, în neștire, când într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o altă dimensiune. Cu o forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral în al nostru, și bara din față încerca să intre pe bancheta noastră din spate - genul de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui Aidan, i-a rupt șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor. Un strat gros de nori acoperă cerul. Căpitane, urcăm iar? Nu, dimpotrivă, ne prăbușim. Blestem, peste puțin Patna se va prăbuși În adânc, sari, Jim Cânepă, sari. N-aș da eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scrâșnească din dinți. Să fi spus adevărul - că mai repede i-ar fi făcut avansuri sexuale lui Gary, pictorul - ar fi fost o mojicie. Nu asta s-a întâmplat, a protestat el. Te rog, draga mea. Trebuie să mă crezi. Scrâșnetul taxiului care se apropia se auzea din josul drumului. Câteva secunde mai târziu, luminile farurilor au pătruns prin fereastră. Asistenta Harris s-a ridicat în picioare. Amanda și-a încleștat mâinile pe spătarul unui scaun. — Nu puteți să plecați, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o ascult. Umilința mă teroriza (niciodată n-am suportat sentimentul), pluteam în plin ridicol, fentați de-o mică activistă pupăcioasă. La un moment dat, s-au auzit zgomote puternice de motor și de pe-alee a țâșnit un Aro, cu scrâșnet de frâne, ca-n filme. Din el au coborât patru milițieni, au strigat ceva, l-au apucat pe Paul de guler și de brațe și l-au aruncat în spate, prin ușa metalică. Portiera nu s-a închis bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găsea coloana de sunet din memorie. I-am deschis portiera și-am privit-o cum se îndepărtează, pe tocurile alea năucitoare. Aș fi dat un an din viață să aflu cum își păstrează echilibrul pe ele. Apoi am demarat, în scrâșnet de roți, cum îi place oricărui bărbat. Te făcea să te simți puternic, stăpân pe situație, parcă îl călcai pe-unul în picioare, fără să te vadă nimeni. Am prins toate stopurile pe verde (nu mă întrebați cum, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic. Aproape douăzeci de dușmani Împotriva a trei ostași fără căpetenie. După clipa de cumpănă, cei trei moldoveni descălecaseră și se așezaseră Între contesă și atacatori. Gestul fusese luat ca o sfidare, căci necunoscuții porniră, la galop, o șarjă scurtă. Scrâșnetul săbiilor acoperi totul. Cei trei se dovedeau buni luptători. Nici unul nu sângera după primul atac, dar doi dintre călăreți se prăbușiseră de pe cai cu gâturile tăiate. Ceilalți Întoarseră caii și se năpustiră din nou. Contesa intrase În trăsură, apucându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fi singuri În acest univers de gheață, Amir Îi convinsese că tăcerea nu Înseamnă totdeauna siguranță. Făcuse de strajă chiar și Nimeni, Înfofolit cu blănuri, pe capra căruței. Privise cerul uneori Înstelat și frumusețea albă și aspră a munților. Ascultase scrâșnetul zăpezii sub lumina lunii, ca pe o respirație uriașă a muntelui, și auzise, uneori, pașii ușori și repezi ai lupilor. Dar nu simțise nici un semn al omului. După o săptămână de luptă cu muntele și cu zăpada, cei trei ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]