975 matches
-
asta se adăuga amănuntul remarcabil că textul ebraic este unul exclusiv consonantic, adică alcătuit numai din consoane înșiruite foarte strîns de-a lungul sulului, posibilitatea de a săvîrși greșeli la copiere sau la interpretare fiind foarte mare. "Este limpede că scribii încercau să corecteze greșelile pe care le descopereau în textele copiate. Adeseori, scribul tăia cu o linie cuvîntul greșit și scria deasupra cuvîntul corect; dacă greșeala se referea la vreun cuvînt sau la vreun pasaj lipsă, scribul îl adăuga fie
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
alcătuit numai din consoane înșiruite foarte strîns de-a lungul sulului, posibilitatea de a săvîrși greșeli la copiere sau la interpretare fiind foarte mare. "Este limpede că scribii încercau să corecteze greșelile pe care le descopereau în textele copiate. Adeseori, scribul tăia cu o linie cuvîntul greșit și scria deasupra cuvîntul corect; dacă greșeala se referea la vreun cuvînt sau la vreun pasaj lipsă, scribul îl adăuga fie în spațiul liber dintre rînduri, fie la marginea rîndului. Întrucît copiștii nu lucrau
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
Este limpede că scribii încercau să corecteze greșelile pe care le descopereau în textele copiate. Adeseori, scribul tăia cu o linie cuvîntul greșit și scria deasupra cuvîntul corect; dacă greșeala se referea la vreun cuvînt sau la vreun pasaj lipsă, scribul îl adăuga fie în spațiul liber dintre rînduri, fie la marginea rîndului. Întrucît copiștii nu lucrau mecanic la transcrierea textelor, ci se implicau afectiv în munca pe care o făceau, își exprimau uneori consimțămîntul față de cele relatate în text prin
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care se numeră și masoreții, nu aveau voie să schimbe nici măcar un cuvînt din textele copiate. Chiar dacă se gîndeau sau erau siguri că un anumit pasaj din textul de bază era greșit, nu aveau dreptul să modifice textul: puteau
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
greșit, nu aveau dreptul să modifice textul: puteau cel mult să indice cu ajutorul anumitor semne natura problematică a anumitor pasaje." (p. 119) Și astfel ajungem la masoreți, figurile cele mai stranii și mai spectaculoase de învățați evrei, un soi de scribi de rang superior a căror menire era aceea de a indica, prin note critice, eventualele greșeli din textul copiștilor, apoi de a preciza felul cum trebuie vocalizată (pronunțată cu glas tare) o anumită succesiune de consoane și, în fine, de
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
celui care îl transcrie un gînd, un sentiment, o senzație - "actul original": de la "copia legalizată" la "actul original" se precizează acel traiect al evoluției scriitorului care parcurge succesiv trei etape diferite în ordinea amintitului "regim textual": omul de pe stradă trăiește, "scribul" transcrie, copie, iar scriitorul creează text, oferind "acte originale" din "copii legalizate", transmițînd o poezie a lucrurilor care se descoperă singură în cea mai deplină banalitate. Cartea lui Gheorghe Crăciun are doi autori: Vlad Ștefan și Octavian Costin, două naturi
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
plonjînd aparent în deriziune, un "ca (dav)ru didactic ubuniversitar", ci și un "auctor" ce-și determină, la următorul mod fantast-pertinent, imanența: "Auctor" însă nu "scriutor în sensul restrîns al apartenenței la Uniunea Sovietică a Literaților Moldovalahi, or la Comunitatea Scribilor Independenți, ci-n cela de cunoscător al alfabetelor latin, grecos, chirilic și gotic, de titilator al scriiturii generale, căci, așa cum judicios îmi atrăgea Mircea Mihăieș atenția, în opurile mele se ex...primă un etician, un estetician, un filosof, poate și
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
civice. Interzicând în mod general oamenilor publici acceptarea de daruri, dreptul roman din acea vreme interzicea implicit corupția sub toate formele sale. Th. Mommsen notează, referitor la Roma antică: „Simplul soldat primește o soldă, dar nu și ofițerul; meșteșugarul și scribul sunt plătiți, dar nu și administratorul afacerilor și avocatul; în sfârșit, și mai ales, adunarea municipală și magistrații acordă în mod gratuit serviciile lor”<footnote Mommsen, T. (1907), Le droit pénal romain, Vol. III, Paris, p. 1. footnote>. Acest principiu
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
al nostru, obiectele, ființele, timpul, cauzalitatea suferă deformări deosebite, ca în viziunile provocate de febră. În zona neintenționalității artistice, acest miniroman poate fi citit ca o alegorie a operei de artă (având în vedere dubla meserie a naratorului, desenator și scrib), a raporturilor secrete dintre autonomia ficțiunii și precaritatea realului. Ne gândim și la umbra autorului proiectată pe perete (un alter ego?), care „supraveghează“ procesul de elaborare a creației artistice, ajungând să semene (chiar să fie!) cu o bufniță care citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu un vocabular cuprinzând un mare număr de cuvinte arabe, mijlocul curent de comunicare în Iran, după invazia arabă musulmană. Trusele de scris persane sunt cutii lunguiețe, în interiorul căroara se află mai multe compartimente pentru penițe și alte accesorii ale scribului. Suprafața exterioară e decorată cu motive florale, cu peisaje sau scene delicat desenate sau pictate. Se poartă, de obicei, de-a lungul centurii. Abaua este o largă manta arabă, care face parte din costumația mollahilor; se poartă și astăzi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se Îndreptă de spate. — Ceea ce noi numim literatură interzisă e mereu ceva scris de bărbați, pentru bărbați. Femeile sunt folosite doar pentru a-i scoate În evidență pe bărbați. Mă Întreb, oare când se va pune unul dintre acești domni scribi În postura sexului opus? Observându-mi privirea, arătă spre rafturi. Dacă nu mă credeți, răsfoiți oricare dintre aceste cărți. Slabe șanse să vedeți lucrurile dintr-o perspectivă corectă. Dintr-o perspectivă corectă? Am aruncat o privire spre Dora, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era însă extrem de nemulțumit de climatul dominat de corupție din cercurile curtenilor. Dorea să fie prețuit de suveran și să fie numit într-un post important, pentru a-și pune în valoare talentul. Împăratul, însă, l-a considerat doar un scrib. În plus, defăimările și ponegririle pe care i le aduceau nobilii de la curte l-au făcut pe Li Bai să-și piardă, treptat, încrederea în suveran. Dezamăgit, poetul pleacă din Chang'an și începe din nou să cutreiere cele patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rămân de scris. Coranul este cartea sacră despre care se știu cele mai multe amănunte privind condițiile în care a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care se știu cele mai multe amănunte privind condițiile în care a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era responsabilitatea lui; el trebuia să se îngrijească de coerența internă a limbii scrise, de gramatică și sintaxă, pentru a transmite fluiditatea unei gândiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
el trebuia să se îngrijească de coerența internă a limbii scrise, de gramatică și sintaxă, pentru a transmite fluiditatea unei gândiri extinse în afara oricărei limbi, înainte de a deveni cuvânt, și un cuvânt deosebit de fluid, ca cel al unui profet. Colaborarea scribului îi era necesară lui Allah, din clipa când se hotărâse să se exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte de a deveni cuvânt, și un cuvânt deosebit de fluid, ca cel al unui profet. Colaborarea scribului îi era necesară lui Allah, din clipa când se hotărâse să se exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s au aplecat cu coatele pe genunchi, cu bărbia În căușul palmei, gata să se concentreze. Adam i-a imitat. și-a amintit de povestirile lui Karl despre filozofii antici și s-a simțit ca un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea era aproape desăvârșită, iar la radio nu era nici măcar fâșâitul dintre programe. În depărtare plângea un copil, un vaier subțire și Între tăiat, altfel mahalaua din jur era scufundată În tăcere. Lui Adam i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și pentru scrierile adunate în Noul Testament 72. Isus n-a lăsat nici o literă scrisă, doar câteva semne pe nisip: ne amintim de celebrul episod al femeii adultere, care, de fapt, nu aparține evangheliei, ci a fost inserat ulterior de către un scrib. Apoi, mesajul lui Isus este unul eshatologic, de sfârșit de lume: la ce bun, în acest context, să lași moștenire o Carte generațiilor care, în principiu, nu vor mai exista? Redactarea textelor creștine începe, așa cum știm, cu deceniul 6 al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de zece. La dreapta și la stânga judecătorului, doi îngeri-scribi înzestrați cu toate cele trebuincioase unei asemenea îndeletniciri: toc (kalamon), cerneală și hârtie. În fața judecătorului, de cealaltă parte a mesei, un alt înger ține în mână o balanță. La stânga, în spatele îngerului scrib, ne închipuim noi, un al cincilea înger din „comisia de judecată”, „barbar și crud”, are o trompetă din care, suflând puternic, țâșnesc limbi de flăcări. Faptele sufletelor trec obligatoriu prin aceste flăcări: dacă sunt mistuite, n-au nici o valoare; dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oferită de autorii înșiși: apocalipsele respective nu au fost făcute publice, din varii motive, în timpul vieții protagonistului, ci au așteptat condiții favorabile. De pildă, la sfârșitul lui 4Ezdra se spune că, timp de patruzeci de zile, profetul a dictat câtorva scribi conținutul revelațiilor primite de la Dumnezeu și că numărul cărților obținute la sfârșit a fost de nouăzeci și șase. Dintre acestea, doar douăzeci și două au fost publicate imediat (adică numărul scrierilor din canonul iudaic), restul de șaptezeci fiind păstrate pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de uz intern, cum spunea nea Onuț eram mort după expresia asta a lui, "râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spațiu fix, bine precizat. Nu au fost niciodată, împreună, la munte ori la mare; nici la țară. Erika mi-a schimbat viața. Este oglinda mea. Îmi întoarce aproape tot ceea ce gândesc. Tot ceea ce scriu. Îmi redă textele cu precizia unui scrib egiptean. Îi vorbesc. Muțenia ei nu mă deranjează, este tonică. Răspunde doar atingerilor mele. Sonorități care mă liniștesc, chiar dacă, uneori, las impresia că devin agitat: trăim, în felul nostru, adevărate orgii. Beții spirituale așteptate de-o viață. Citesc ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii ei), care, cîndva, demult“ i-au slujit celui în cauză a trece „direct“ de la inconștiența copilăriei la solitudinea conștientă a individualității. Atracțios se arată și raportul dintre scrib și instrumentul său, recent revoluționat de evoluția informaticii. Nu e vorba numai de o înlesnire materială a actului scriptic, ci și de o intruziune a calculatorului în intimitatea acestuia, de o inedită configurație a conexiunilor dintre mînă, text și „centrul
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]