118 matches
-
ploaia de rapoarte, corapoarte și cuvîntări ale delegaților prezenți. După deschiderea de către Mihail Sadoveanu, tovarășul Miron Constantinescu va rosti salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Congresului Scriitorilor din R.P.R. După plecăciunile de rigoare către literatura sovietică, inspiratoare a scriitorimii române, iluminată totodată de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare a "artei pentru artă", scriitorii valoroși (numai ei, ceilalți nu! n. n.) au fost ajutați să se elibereze de balastul decadentismului. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din afară pentru poezia noastră. Articolul este totuși amendat pentru concluziile nejuste în legătură cu perspectivele creației poetului Cuvintelor potrivite, fapt ce va determina o temporară izolare a acestuia. După ce va publica 1907 și Cîntare omului, Tudor Arghezi va fi recuperat de scriitorimea progresistă, încheindu-se temporara izolare. Mihai Beniuc dedică un întreg capitol luptei pentru realismul socialist. După Conferința din 1949 a scriitorilor, primele victorii în lupta pentru realismul socialist sînt sărbătorile, sub îndrumarea partidului și cu ajutorul guvernului, în 1950, ale centenarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lupta pentru fericirea omului. Pentru un muncitor de rînd ar fi greu de conexat misiunea literaturii cu exploatarea omului de către om, dar în comunism dicta clasicul articol leninist "Opoziția de partid și literatura de partid", permanent punct de referință pentru scriitorimea partinică. În temeiul leninistului articol, vigilentul șef de "Gazetă literară" atenționează: "Influența acestor teorii burgheze despre libertatea absolută a creației a putut duce la lansarea unor asemenea formulări confuze ca aceea a "redării adevărului integral". Reflectarea veridică a vieții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și intelectualii de diverse formații și răspândiți pe Întreg teritoriul României, au toate motivele să se simtă dezorientați. Timp de aproape o sută de ani, de la pașoptiștii munteni și junimiștii ieșeni, când marii și luminații boieri se amestecau cu vârfurile scriitorimii, „lumea” privea spre aceștia și aștepta de la ei semnele valorii și ale căii de urmat. România a fost „gândită” și „construită” de marii boieri - unii dintre ei! - și de marii scriitori, un Kogălniceanu, I.C. Brătianu, Titu Maiorescu, Eminescu, Coșbuc, apoi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
încât nu-ți poți face o privire de ansamblu asupra culturilor lor. Cât suferă europenii că nu au la îndemână valori culturale românești contemporane? Le pasă? Cum să le pese europenilor dacă nu le pasă românilor? Nu mă refer la scriitorime sau la oamenii de rând, ci la cei care ar trebui sa fie răspunzători de această mizerie. Într-o lume globalizată literaturile minore vor deveni și mai minuscule iar cele majore vor avea mult de suferit Cum se vede din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bravură din 21 august. Erau mulți cei care priveau cu speranțe la Ceaușescu, nădăjduind într-o liberalizare reală și de durată. În locurile de onoare din dreapta și din stânga lui Ceaușescu fuseseră plasați Zaharia Stancu și Geo Bogza, lideri necontestați ai scriitorimii, iar în imediata lor vecinătate Dumitru Popescu, noul secretar cu propaganda. Discuția, poate pentru că era convențională, formală, a decurs într un climat destins, până când unul dintre vorbitori, al cărui nume nu are rost să-l pomenesc aici, a recurs în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ideea națională, grupați în jurul lui Eugen Barbu, au cedat și ei, tactic, mici porțiuni din terenul întins pe care-l controlau (povestea s-a repetat aproape întocmai în decembrie ’89). În aceste condiții, liderii de atunci ai forțelor reformatoare ale scriitorimii - Z. Stancu, E. Jebeleanu, M.R. Paraschivescu, Marin Preda - au găsit că era momentul să se facă unele schimbări la revistele Uniunii și în primul rând la publicația ei principală care era Gazeta literară. Ei i-au propus lui Geo Dumitrescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pornire se află „exegeza“, iar „amintirea“ la cel de ajungere. Astfel, acele repetări obsesive ale unor cuvinte sau sintagme din proza lui Zaharia Stancu, un aspect stilistic, sunt elementul care declanșează amintirile despre acest scriitor, despre acest lider necontestat al scriitorimii române din anii ’70,a cărui prezență a marcat memorabil acel interval. Sau, în cazul lui Sadoveanu, referirea la ceremonialul narativ din proza lui, tot un aspect stilistic, sau de tehnică literară, trimite la evocarea omului Sadoveanu, surprins în atitudini
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
schimb, cu vii aplauze pe colegul recuperat Virgil Tănase, ivit abrupt, pentru o clipă, în chenarul ușii de la intrare. O preocupare a tuturor în climatul acela de febrile activități era de-a găsi oamenii cei mai potriviți să slujească interesele scriitorimii în condițiile noului curs. Ei trebuiau să fie neapărat energici și doritori de schimbare, deținători de prestigiu literar și necompromiși politic, nepătați de colaboraționism cu abia doborâtul regim. Prea simplu nu era de găsit astfel de oameni pentru că, din păcate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unul dintre ultimii refugiați politici dinaintea căderii regimului Ceaușescu. De ce m-a surprins, în împrejurările amintite, rostirea numelui său, cred că nu e prea dificil de înțeles. Am spus deja care era situația lui și care erau preocupările presante ale scriitorimii în acel moment: să-i găsească pe cei mai potriviți oameni pentru a conduce Uniunea în incerta, și desigur interesanta, perioadă care urma. Dar cum să fi fost printre aceștia Mircea Iorgulescu, din moment ce nu era în țară și nici nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Gh. D. Mugur, îndrăgostit de folclor, Popescu Gheorghian, „aventurier” pe cărările munților... Cu ei și cu alți apropiați și-a hrănit Voiculescu bucuriile, succesele. Deci, s-a spus, „Din țara zimbrului” i-a adus premiul Academiei, apoi, înaltul for al scriitorimii, Societatea Scriitorilor Români, l-au primit în anul 1920 membru al ei, cu drepturi și onorurile timpului. Tot în același an, la 6 ianuarie este numit medic al Domeniilor Coroanei, funcție care îi prilejuiește alte avantaje, dar el rămâne omul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
legate de sistemul comunist, despre bolșevism și Revoluția Maghiară înăbușită în sânge. Între ei a fost un turnător. Cezar Ivănescu Cezar Ivănescu profită de posibilitatea cuvântului liber și caracterizează în stilul său violent și acid aproape toată „lumea bună” a scriitorimii române. Astfel, criticul „Ion Negoițescu este homosexual”. „Nichita Stănescu - asexuat”. „Corneliu Vadim Tudor - gagica lui Eugen Barbu”. Alexandru Paleologu este, în viziunea lui Don Cezare, „iudă și colaboraționist”. De asemenea se dau publicității documente care îl încriminează pe Paul Goma
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ceilalți care „discutau” liber în vremea lor chestiunea morții lui Eminescu. Sau ele, aceste documente, ar trebui, poate, să ne spună un alt adevăr, mai general: că Revoluția de la 1989 n-a ajuns, încă, la instituții și mentalități. Înțelegem că scriitorimea de după 1944 a fost obligată să l prezinte pe Eminescu după directive și după „interesele” ei de breaslă. Cum să mai vorbești despre o crimă fizică în fața unor criminali morali ai culturii? Acceptăm că a fost vorba de un sacrificiu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îi poza. Dintr-un film întreg sau din două alegea cel mult trei cadre. Și îți spunea "Eu cred că acesta ești tu". Nu făcea poze de azi pentru mâine, ci gândea într-o durată mult mai lungă. Și iubea scriitorimea. Pe Nichita Stănescu l-a fotografiat de la debut până în ultimul său an de viață. Pe Marin Preda l-a tot urmărit. În dimineața când Preda a fost găsit mort la Mogoșoaia s-a dus acolo imediat și a făcut un
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
Dilema”,1998). Când se credea că totul este așezat pentru totdeauna și că nimic nou nu mai poate surprinde în ceea ce privește viața și opera poetului național, apar nenumărate surprize editoriale[1], se nasc polemici aproape interminabile care par să fi împărțit scriitorimea română în două tabere aparent ireconciliabile, ambele nedemonstrând altceva în ultimă instanță decât că Eminescu este viu, mai actual ca oricând, se află printre noi, sintetizând nu numai geniul poporului roman, ci însăși conștiința, esența sufletului lui, argumentând o dată în
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Romanciuc, Andrei Strâmbeanu, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Andrei Vartic ș.a.), refăcînd astfel legătura cu perioada interbelică a literaturii române privite ca întreg. Purtând în inimă pe Eminescu și Tricolorul românesc, Grigore Vieru a fost „vîrful de lance” al luptei scriitorimii, intelectualității basarabene pentru limbă, istorie și neam, deși el însuși recunoaște că istoria i-a dictat aceasta („Eu nu sunt un luptător. M-a urcat pe baricade durerea din sufletul meu și nevoile. Eu sunt o fire mai mult dramatică
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Horia se stinge din viață în 1992. În noiembrie 1960, romanului lui "Dieu est né en exil" îi este atribuit Premiul Goncourt. Autorul, stabilit la Paris (între 1960-1964), respinge oferta ambasadei române de a intra în rolul de reprezentant al scriitorimii României comuniste. Guvernul român, cu sprijinul comuniștilor francezi, începe o campanie de denigrare a scriitorului, atribuindu-i - printr-un dosar falsificat - un trecut de legionar. Sub presiunea acestei campanii, Vintilă Horia refuză premiul Goncourt. Dar, conform regulamentului Premiului Goncourt nu
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
proză biografică, poezie, povesti și basme dar și apariții in volume colective de poezie și povestiri. În egală masură activitatea sa publicistică se regasește și în articolele din ziarele și revistele vremii. În anul 2009 a fost inclus în dicționarul ”Scriitorimea Bărăganului”, autor Aurel David iar în 2011 a fost inclus în ”Istoria literaturii postdecembriste”, autor Mihai Marcu. Critica apreciază că a creat un stil nou în creația poetică, minimalismul laconic sau emilismul. Emil Druncea valorifică fiecare experiență umană, convertind-o
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]