570 matches
-
pâini. În gară, aurolacii i-au luat merindele, banii și bundița. Foamea destrăma drumul ca pe un pulover putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sticlă; prostia a mușcat țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică claustrofobia melcului evadat în lucernă. Petru aduna durerile două câte două, ca pe niște virtuți, reducând răbdarea de a fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer. Petru a înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod de bare scrijelit pe o cruce. Ce aștepți de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aștepți?! Vise, doctore, vise... Bine, fie cum spui. Să trecem, imaginarul este o iapă stearpă și apoi se vede că te-a înțărcat Dumnezeu de iluzii mai devreme de luna a noua. Copile, hai să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ai uitat abecedarul acasă? Bastonașele le-ai făcut drepte?" Sunt copii, nene Matei! Îngerii nu au sex, sexul crește odată cu sângele, ei au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din praful drumului. Smulge-mi, Dumnezeule, limba și ascultă laudele mele rostogolite prin iarbă! Durerea monahului este izbăvire, dorul scrijelește pe cruce un nume. Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă, te asemeni cu arhimandritul, ai sufletul lui curat, ștergar alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau sub roțile Carului Mare. Imponderabilă era cenușa sfinților, ceață pe ochii lui Dumnezeu. Nimic mai relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau icoanele în intenția omului singur. Generozitatea gonflabilă a Tatălui Ceresc scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grai, totul Întemeiat pe cuvîntul dat. Lumea se construia prin strîngeri de mînă, nimeni nu avea nevoie de cereri scrise ori de corespondență. Nu o văd pe Floare trimițîndu-i scrisori de afaceri lui O’Leary. În America și-o fi scrijelit numele și prețurile mărfurilor, nu mele cîte unui client nou, Întotdeauna cu litere limpezi, mari și de tipar ca pe frontispiciile firmelor. Am credința că cele două propoziții, dintre care ultima neterminată, din fragmentul de misivă către fiica sa constituie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știe. Cel francez sau cel anglo-american? Că, dacă e vorba de intelectualii de la Paris..., aaa..., nu cred că o să găsim pe cineva dispus să ne asculte!... Nu ne vor crede ei nici dacă am avea însemnele cu secera și ciocanul scrijelite până la os pe trupul nostru!... Dar fie cum zici tu!... Totul e să ne vedem plecați!... 5 Zilele care urmară fură zile de pregătire febrilă. Soții Gutman se folosiră de răgazul dinaintea plecării pentru a dezafecta complet locuința lor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un rezultat nu ajungem; eu îți spun că sunt pe moarte și tu spui că este o nimica toată; tu-ți iei responsabilitatea fără să fii atent, fără să judeci, fără să mă urmărești. De ce te învinuiești că mi-ai scrijelit tulpina? Spune dacă-i așa, atunci se schimbă situația, dar eu nu cred că tocmai tu ai făcut așa ceva. -Poate că ai dreptate fagule, în tot ce spui, dar nu înțeleg despre ce este vorba. Te rog frumos spune direct
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă, ea reprezenta, din punct de vedere teoretic, o atitudine cu care eu nu puteam să fiu de acord. Dar am participat la silabisire, da. Nimeni din toată zona n-a scos sunete mai puternice și mai convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
frunze ucigașe/ zăpada incorigibilă iarna cingătorile fetelor și oscioarele înțărcate/ acalmia unei revelații plutind peste lume și coapsele țuguiate/ menghine rugăciuni biblioteci lipite-ntre ele de un arheoinconștient/ al cărui tată nu are picioare ci doar un creier de cuarț scrijelit pe un pergament/ merită să scrii despre rujul consistent cu care iată mă mânjesc pe întregul corp/ ca să nu uit că sunt vie și că mai am destul până să primesc însemne de mort". Andrei Codrescu și Ruxandra Cesereanu se
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
pianiasta pe amerikan/ la naiba-n praznic îi răspunse beatnikul/ vremurile în care simțeam sub vulcan s-au dus/ hai trezește-te din nefiresc și nepământesc/ vino în realitatea de aici și acum/ scoboară-te din tramvai urcă-n metroul scrijelit cu grafitti/ de trăitorii la periferie/ bea o bere cu mine fii măcar puțin slinoasă și năpădită de murdărie/ fii reală și nu boreală/ lasă-te prinsă-n cacealmaua prezentului dar nu cu vorbe de boală/ fii tu însăți nu
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
strigat Stelian, care venise în vizită la camaradul Caraeni. Apărut ceva mai târziu, judecătorul i-a spus lui Stelian, după ce l-a examinat pe profesor, că din câte știa, sioniștii nu credeau în steaua cu cinci colțuri, câte avea cea scrijelită pe fruntea lui Caraeni." (pag. 27) Aici se termină capitolul Steaua din frunte. Nici n-ar fi avut de ce să continue explicativ. De altfel, explicația va fi (atunci când va fi) una strict acționistă: în timpul rebeliunii, Stelian și acoliții lui vor
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
dicteu automat. Când se întâmplă să fie, lui Tănase îi ies pagini sclipitoare.) Dovadă Poemul cifrului și-al cifrei: "O cifră s-a îndrăgostit de-un cifru. Cifra vorbea franceza, cifrul era din Cipru, dar acestea nu sunt decât detalii scrijelite pe o pânză de păianjen cu care te acoperi noaptea, când luna e plină și soarele e plecat în străinătate în interes de serviciu/ Cifra și cifrul locuiau într-un loc știut numai de matematicieni. Departe de ochii lumii, cifra
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
rugămintea fostului său pacient Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, devenit domn al Țărilor Române după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Scriitura este specifică mai degrabă unui roman clasic decât unuia (post)modern. Folosirea (aproape) exclusivă (excepție fac "scrisorile" scrijelite de motan pe diversele obiecte din casă) a stilurilor indirect și indirect liber dau aerul de relatare istorică, dar și o anumită senzație de inconsistență epică. Evoluția personajelor este privită din exterior, de la cap la coadă și relatată ca într-
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
Agârbiceanu, cu Două iubiri și În întuneric. Primul volum, apărut la Tipografia Neamului Românesc, strânge schițe și povestiri din lumea moților, întipărind figuri dure, scene de viață grea, obidită, fără model în literatura noastră de până atunci. Peste lumea asta scrijelită în piatră se proiectează, amară, umbra unui Sisif-femeie, Fefeleaga... În întuneric apare la Minerva și cuprinde, în bună parte, articolele din Ramuri, din 1907, despre viața căutătorilor de aur de la Bucium-Șasa, unde Agârbiceanu era preot. O notiță a lui Mateiu
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
n-a asfixiat arbuști strecurați în umbra lui / n-a visat să ajungă/ roată de schingiuire / spînzurătoare/ cruce de răstignire // dar într-o zi anume / fără să-l întrebe / călăii și-au legat victimele de catargul lui / gloanțele l-au scrijelit / sîngele morților l-a miruit” (Stîlpul condamnaț ilor). Regresiunea postulată de poet e una neconvențională. Starea paradiziacă pe care o invocă poate fi regăsită inclusiv în ființa unui copil autist, tulburătoare întrupare a unei angelități neomologate: „Copilul nostru seamănă cu
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
mă mir și astăzi cum de se descurca în fața autorităților cu atâtea titluri „din occident". Printre mărturisirile ei de atunci se afla și aceasta care, îmi amintesc bine, a impresionat mulți cititori ai revistei Flacăra. Spunea că, în adolescență, a scrijelit coaja unor copaci, a lăsat niște semne pe care îi făcea plăcere să le regăsească ori de câte ori se întorcea acasă. Am întrebat-o acum, la Cannes, dacă a mai trecut pe acolo, în anii din urmă: „Da, pentru că sunt curioasă, nu
Cannes 2014 - Sophia Loren: "Sunt fericită cu cei 80 de ani ai mei... " by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62211_a_63536]
-
face pe aceasta câștigătoare, gândesc Mihai & Co. la unison, pentru că prea ar ieși scandal. Ei, niște copii în toate celelalte! Aici se vede cel mai bine intuiția lui Bogdan O. Popescu. Care a vopsit pe dinafară toate gardurile, le-a scrijelit cu vorbe de tot felul, lăsând înăuntru o fiară psihologică. Suspiciunea. Alteori, în restul cărții, pregătește în același fel ritualul câte unei devoalări sfâșietoare, privind tensiunea extremă a vieții în doi sau pe aceea, tot extremă, a abrutizării profesionale (în
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]