129 matches
-
Innsbruck, 1985. Iliescu, Maria; Slușanschi, Dan, Du latin aux langues romanes. Choix de textes traduits et commentés (du II-e siècle avant J. C. jusqu'au X-e siècle apres J.C.), W. Egert, Wilhelmsfeld, 1991. Iliescu, Maria, Miscellanea Romanica (1956-2007), Editura Clusium/Scriptor, Cluj-Napoca, 2008. Iliescu, Maria, Română din perspectiva romanica. Le roumain dans la România. Rumänisch: die östliche Sprache der România, Editura Academiei, București, 2007 Iliescu, Maria; Mourin, Louis, Typologie de la morphologie verbale române. Vue synchronique, (Innsbrucker Beiträge zur Kulturwissenschaft. Sonderheft 80
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
20062. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile statelor lumii. Mică enciclopedie, Cuvînt-înainte: acad. Marius Sală, Editura Meronia, București, 2007. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Sociolingvistica și globalizare, Editura Oscar Prinț, București, 2001. Vîlcu, Dumitru Cornel, Orizontul problematic al integralismului (Integralism și fenomenologie - vol. I), Editura Argonaut&Scriptor, Cluj-Napoca, 2010. Voegelin, C. Charles Frederick; Voegelin, F. Florence Mărie, Classification and Index of the World's Languages, Elsevier, New-York - Oxford - Amsterdam, 1977. Vraciu, Ariton, Lingvistică generală și comparată, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1980. Vraciu, Ariton, Studii de lingvistică
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a posibilităților de aprofundare mentală. Cele șase funcții ale limbajului stabilite de Jakobson pot fi ușor decelate și în discursul teatral, adaptate fiind și nuanțate în funcție de specificul acestuia. Funcția emotivă trimite la emițător, fiind gestionată pe de o parte de scriptor (autor), care imaginează textul în toate articulațiile sale, iar pe de altă parte de actor, care o impune prin toate mijloacele fizice și vocalice. Funcția conativă (persuasivă) trimite la destinatar și impune o dublă adresare a fiecărui mesaj teatral - actorul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
formarea și dezvoltarea competenței de comunicare se sprijină pe formarea și dezvoltarea a patru tipuri de deprinderi integratoare: - înțelegerea mesajului oral; - exprimare orală; - înțelegerea mesajului scris; - exprimare în scris și a celor patru tipuri de comportamentale aferente: auditor; lector; locutor; scriptor. Conform opiniei lui L. șoitu (după J. R. Andersen), etapele formării competențelor sunt : - etapa cognitivă, cunoașterea datelor fundamentale conștientizarea ineditului situației, urmată de înțelegerea exigențelor pentru memorizarea procedurilor și a strategiilor; - faza executării rapide și a diminuării erorilor; - definitivarea competențelor
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
-l descifra. Cînd este vorba de un text imprimat pentru un număr mare de cititori, destinatarul, înainte de a fi un public empiric, adică un ansamblu de indivizi care vor citi efectiv textul, nu este decît un fel de figură căreia scriptorul (= cel care scrie) trebuie să-i împrumute unele aptitudini. Proporția de competență lingvistică și de competență enciclopedică așteptată din partea cititorului va varia astfel în funcție de texte. Două articole foarte diferite Să comparăm aceste două începuturi de articole. Unul este extras din
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunțare distincte, care implică civilizații foarte diferite. Cîteva proprietăți ale formei scrise Un text scris are cîteva proprietăți foarte importante: - poate circula departe de sursă și poate întîlni diferite tipuri de public fără a suferi vreo modificare. Dat fiind că scriptorul nu poate controla receptarea enunțului său, acesta este obligat să-l structureze astfel încît să devină comprehensibil, să facă din el un text în sensul cel mai complet; - în cazul oralului, co-enunțiatorul împarte același mediu ca și locutorul său, reacționează
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dintre aceste efecte se regăsesc în dactilografia modernă. Se stabilește astfel o distincție între corespondența privată, scrisă de mînă, și corespondența administrativă sau comercială, care este dactilografiată. Prima circulă de la individ la individ, produce texte unice, care păstrează urmele singularității scriptorului ei; cea de-a doua nu pune în relație doi indivizi: chiar dacă este semnată de un responsabil, ea circulă de la un organism oficial la un client sau consumator și produce texte prefabricate, ale căror copii pot fi păstrate. Caracterul standardizat
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
1980. Vinogradov, V.V., Ob osnovnuikh tipakh frazeologicheskikh edinits v russkom yazuike, în A. A. Șahmatov, 1864- 1920. Sbornik statey i materialov, Nauka, Moscova, 1947, pp. 339-364. Vîlcu, Dumitru Cornel, Integralism și fenomenologie, vol. 1: Orizontul problematic al integralismului, Cluj-Napoca, Argonaut & Scriptor, 2010. Vlad, Carmen, Textul aisberg. Teorie și analiză lingvistico-semiotică [2000], ediția a doua, revăzută și adăugită, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003. Weinreich, Uriel, "Problems in the Analysis of Idioms", în Jaan Puhvel (ed.), Substance and Structure of Language, University
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Casa Cărții de Știință, 2005. Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Clusium, Cluj-Napoca, 2007. Dumitru Cornel Vîlcu, Integralism și fenomenologie, vol. 1: Orizontul problematic al integralismului, Cluj-Napoca, Argonaut & Scriptor, 2010. Eugenia Bojoga, Oana Boc și Dumitru-Cornel Vîlcu (eds.), Coseriu: Perspectives contemporaines, vol. 1-2, 2013-2014. 181 Mircea Borcilă, "Despre contextul actual și perspectivele integralismului", în Limba română, vol. 16, nr. 1-3, 2006, pp. 48-49. 182 Dumitru Stanciu, Proverbul, izvor de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
se modificau considerabil. Am încheiat îndrăgostindu-mă, pur și simplu, de versificatorii aceștia cu limba împleticită, uneori insuportabilă... S-a petrecut un transfer pe care nu-l pot explica în întregime: tema scriiturii (tema matinalului) a devenit tema copleșitoare a scriptorului... Pe scurt, în loc să scriu un studiu de istorie literară, am scris un discurs îndrăgostit în stil barthian, utilizând elementele poetice din epoca 1800-1850". Volumul e, cred, cel mai frumos omagiu adus poeziei românești in statu nascendi, unul mustind de dragoste
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Relu Cioran și inedit publicate 107, cu toată simplitatea și evidentul lor didacticism, formulează în mare parte tema autorului, nucleul dur de obsesii care vor fi reiterate în publicistică și în cărțile deceniului patru. Textele acestea sînt ale unui scriptor ce intră în scenă ca un actor dezabuzat, încruntat și care face semne să fie oprite de îndată surlele și trîmbițele, anunțîndu-și cu o nerăbdare organică subiectele dizertațiilor prezente și viitoare. Stăpînit de un orgoliu expansiv și excesiv, cu o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tehnicienii (care, e-adevărat, forjează idei sau operează cu idei, așa cum o fac prin, pe și pentru mașini)". Și tot limitativă este acea primă descriere fiindcă, dacă-l luăm în seamă pe Roland Barthes, nu există numai scriitori, ci și scriptori (écrivants). Într-un text din Eseuri critice, făcînd o sociologie rafinată a cuvîntului, criticul francez constata că, de la Revoluție încoace, în spațiul țării sale, "scriitorul nu mai este singurul care vorbește" și că, alături de el, s-a constituit un nou
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
scriitorul nu mai este singurul care vorbește" și că, alături de el, s-a constituit un nou grup "deținător al limbajului public"167. Și pentru că intelectualii ar fi un cuvînt cu o conotație complexă, el preferă să-i numească pe aceștia scriptori. Scriitorul îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care vorbește" și că, alături de el, s-a constituit un nou grup "deținător al limbajului public"167. Și pentru că intelectualii ar fi un cuvînt cu o conotație complexă, el preferă să-i numească pe aceștia scriptori. Scriitorul îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor scriptorilor". Scriptori există peste tot
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
public"167. Și pentru că intelectualii ar fi un cuvînt cu o conotație complexă, el preferă să-i numească pe aceștia scriptori. Scriitorul îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor scriptorilor". Scriptori există peste tot și statutul lor este mult mai incomod decît al scriitorului. Să cităm in extenso un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor scriptorilor". Scriptori există peste tot și statutul lor este mult mai incomod decît al scriitorului. Să cităm in extenso un gînd al criticului francez: "Acest lucru ține în primul rînd de un fapt material: cuvîntul scriitorului este o marfă livrată, urmînd niște
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
extenso un gînd al criticului francez: "Acest lucru ține în primul rînd de un fapt material: cuvîntul scriitorului este o marfă livrată, urmînd niște circuite seculare, fiind unicul obiect al unei instituții care există doar pentru el: literatura; dimpotrivă, cuvîntul scriptorului nu poate fi produs și consumat decît la umbra unor instituții care au, la origine, o cu totul altă funcțiune decît punerea în valoare a limbajului: Universitatea și, mai rar, Cercetarea, Politica etc.". Analizînd mai riguros structura intelectualului, deasupra acestei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care criticul îl dezvăluie, fapt semnificativ, la nivelul limbajului, prin paradoxul pe care acesta îl conține: instituționalizarea subiectivității. Așadar, discriminarea intelectualului scriitor se produce, și pentru criticul francez, tot prin puterea pe care o are sceptrul ideii. Iar complicitatea scriitor/scriptor, cum observa și Morin, a intrat, odată cu Montaigne, în ființa intimă a intelectualului. Astfel că moraliștii și filosofii luminiști au elaborat cărți, au produs deci idei, dar au pus totodată aceste idei în ecuația vieții publice, în al cărui spațiu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europeni de ieri și de astăzi, universali... Sunt cititor. Din când în când scriitor (scriptor...)! A.B.A trecut ceva vreme de la ultimul nostru interviu, Lucian Vasiliu. Chira Chiralina (așa cum m-ai botezat tu împreună cu dragul nostru Cezar Ivănescu) ar dori să îți propună să ne întoarcem puțin în timp, să ne aducem aminte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îngr. și pref. Virgil Vintilescu, Timișoara, 1975; [Autor neidentificat], Epitomul sau Scurte arătări pentru sânta beserică, Buda, 1808. Repere bibliografice: Ion Heliade-Rădulescu, Scrieri literare, îngr. George Baiculescu, Craiova, 1939, 241-246; Dumitru Țichindeal (cam pe la 1778-1814), în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, t. IV, partea I, Viena, 1864, 53-55; V. A. Urechia, Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Iosif Vulcan, Dimitrie Cichindeal. Date nouă despre viața și activitatea lui, București, 1893; Iorga, Ist.
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
și chiar de ceea ce reprezenta acolo una dintre coordonatele fundamentale ale universului său liric, senzualitatea eruptivă a imaginii. El încetează să mai fie o variantă a inspiratului romantic, care codifică ori conotează metaforic realul. Nu mai e nici măcar scriitor, ci scriptor, un înregistrator obiectiv al concretului fizic și existențial. Punctul de sus al acestei experiențe poetice este volumul Terapia muncii, după care, în Tălpile violete (1990), violența, sarcasmul, refuzul metaforei consacrate se atenuează, făcând loc, cu măsură, anecdotei și unor surprinzătoare
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
asupra Struțocămilei, București, 1995; Cincizeci de romane și alte utopii - Fifty Novels and Other Utopias, ed. bilingvă, pref. Cornel Ungureanu, tr. Andrei Bantaș și Richard Collins, București, 1996; Iepurele suedez, București, 1997; Medeea și mașinile ei de război, Pancevo, 1999; Scriptor, Botoșani, 2001. Traduceri: Vasko Popa, Poezii, I-II, Pancevo, 1983, Câmpia neodihnei, pref. Cornel Ungureanu, București, 1995, Inel celest, București, 2000; Adam Puslojić, Nu-mi amintesc prea bine, bunul meu prieten, Pancevo, 1986, Apă de băut, pref. Mircea Tomuș, București
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
orgie, Melibeea și Xanthos încalcă legea morală (complexul oedipian) și, după ce păcătuiesc, se sinucid. O fiică, Eunoia, măsurată și liniștită, piere într-o căsnicie mediocră. Unul singur dintre fii, Amfion, scrie poeme și acesta ar putea fi un simbol al scriptorului care înregistrează tragedia. Nu se salvează însă nici el pentru că poemele sale sunt pure jocuri ale unui spirit pustiit. Niobe își pierde, rând pe rând, copiii și ultima ei reflecție în fața tragediei care o lovește de douăsprezece ori arată resemnare
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
canonic de la Blaj"105. În sfârșit, nu trebuie să uităm că avem de-a face cu un auxiliar didactic destinat școlilor din Bucovina. Lepturariul e un manual, în sensul strict al termenului. Subtitlul nu lasă loc de îndoială: "cules den scriptori rumâni prin Comisiunea denumită de către înaltul Ministeriu al Învățământului, așezat spre folosința învățăceilor din clasa VII a gimnasiului de sus". Primele biografii apar în volumele destinate claselor a cincea și a șasea, iar literatura modernă e gândită să fie predată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fi considerat veritabil, fiecare verset trebuie supus unei interpretări originate în textele lui Pavel, având ca autorități exegetice esențiale pe Iisus, Pavel și propriul lor conducător, Mani. Adimantes, unul dintre conducătorii maniheeni, formulează câteva reguli practice de interpretare: 1. Orice scriptor are o manieră de a gândi și o intenție proprie; 2. Autorul ce nu a fost martor direct la evenimente nu e creditabil. în această privință, cele trei Evanghelii sunt diferite, căci nici un evanghelist nu a fost martor la interogatoriul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]