126 matches
-
Lansează producții culturale care pun în circulație valorile. Să urmărim, cu atenție, traseul existențial din ultimii 25 de ani și vom afla răspunsuri edificatoare, legate de Muzeul Literaturii Române Iași, de Societatea Culturală Junimea '90, de revistele "Dacia literară" și "Scriptor", de colecțiile de carte ale Editurii "Junimea" etc.; toate fiind mesaje culturale către societate. Afirmația că lumea e o metaforă, o știe și o susține: Țin în brațe metafora", spune poetul. Și mai spune: "noi visăm la sublimele măicuțe,/ noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ceva acordeon de la fratele mai mare. Ascult muzică, mai ales simfonică, de câte ori am ocazia. Și mai ales clopotul, toaca, greierul... Parcă revin, astfel, în pântecul matern... V.P.: De multe ori, ne-am întâlnit la vernisajul unor expoziții de pictură. În Scriptor, la rubrica Artis amica nostrae, este prezentat (omagiat) un pictor important. De când pasiunea pentru pictură? L.V.: Pictura am descoperit-o mult mai târziu, față de muzică. Dacă în casa natală, parohială, de țară, aveam pereții plini de cărțile și revistele tatălui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Cred că poetul Cezar Ivănescu va avea un viitor în creștere spectaculoasă, după firești, poate, ani de așezare/ reașezare a vieții noastre literare, civice, mentale... V.P.: Despre redefinirea Editurii Junimea (unde a fost director și Cezar Ivănescu), despre apariția revistei Scriptor, două construcții culturale importante, în calitate de director, ce ne poți spune? Mai sunt și alte proiecte ce țin de spiritul tău creator? L. V.: Prefer vorbelor verbul a face (vezi opera cărturarului Mihai Șora!). Tot Cezar Ivănescu spunea că una este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de la Muzeul "Mihai Eminescu", Iași, 2008) Foto: Vasile Proca Acad. Solomon Marcus primind, de la Carmen Mihalache, Premiul "Opera Omnia" al revistei Ateneu (Bacău, 2011) Foto: Marius Manta Nicolae Corlat, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Poetul Vasile Tărâțeanu ieșind din colivia ucraineană... (Zilele Convorbiri Literare, Iași, 2005) Foto: Vasile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
revistei Ateneu (Bacău, 2011) Foto: Marius Manta Nicolae Corlat, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Poetul Vasile Tărâțeanu ieșind din colivia ucraineană... (Zilele Convorbiri Literare, Iași, 2005) Foto: Vasile Proca Vasile Tărâțeanu și Emil Brumaru (Casa Mihail Sadoveanu, Iași, 2008) Foto: Vasile Proca Vasile Tărâțeanu, Sumiya Haruya și Vasile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013) detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013)
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
formarea și dezvoltarea competenței de comunicare se sprijină pe formarea și dezvoltarea a patru tipuri de deprinderi integratoare: - înțelegerea mesajului oral; - exprimare orală; - înțelegerea mesajului scris; - exprimare în scris și a celor patru tipuri de comportamentale aferente: auditor; lector; locutor; scriptor. Conform opiniei lui L. șoitu (după J. R. Andersen), etapele formării competențelor sunt : - etapa cognitivă, cunoașterea datelor fundamentale conștientizarea ineditului situației, urmată de înțelegerea exigențelor pentru memorizarea procedurilor și a strategiilor; - faza executării rapide și a diminuării erorilor; - definitivarea competențelor
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de semnificare în lexic și în operele literare"), fondat de Junta de Andalucía, în colaborare cu Universitatea din Almería". Jesús Gerardo Martínez del Castillo, Lingvistica rostirii logosul semantic și logosul apofantic, Ediție, traducere și cuvând înainte de Cristian Pașcalău, Cluj-Napoca, Editura Scriptor și Argonaut, 2011, p. 11, Cuvânt înainte. 130Ibidem, p. 11. 131Ibidem, p. 67. 132 Ibidem, p. 67. 133Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 134Dumitru Micu, Blandiana, poeta, după '89, în "Nord Literar", nr. 2(93), februarie 2011, p. 53. 135Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni bezmetici din Târgul de nopți). Majoritatea poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp al beatitudinii și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scriitor, nu spun de cititor), în căutarea unui mod de ordonare succesivă a frazelor care să fie sensibil non-arbitrară. (Descrierea fiind contrariul.) Ideea pe care noi o avem despre limbaj este una din cele mai primitive". (P. Valéry, Cahiers, "Ego scriptor", Oeuvres, Pléiade, volumul 1, p. 304) "O descriere se compune din fraze care pot fi, în general, intervertite: eu pot descrie această cameră printr-o serie de propoziții a căror ordine este întîmplătoare. Privirea se plimbă în voia ei". (P.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe părți era mult mai închis. EXERCIȚIUL B.4. Se referă la scrierea unui portret în interiorul unei mini-secvențe narative al cărei debut (A) este impus și al cărei sfîrșit va fi ales dintre cele patru soluții propuse (C). Pentru portret, scriptorul va utiliza unul sau mai multe extrase selectate din opere realiste de tradiție (B). Obiectivul este cel de a determina producția unei descrieri integrate în context dat și care depinde de acesta 3. A. Robert se puse într-un colț
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
B12 → C2. Observația 3: În toate cazurile, determinarea alegerii se face în funcție de ceea ce scriptorii își imaginează față de situația anterioară (relația din cuplu și statutul celor doi actori) și anticipează o urmare posibilă a acțiunii. Observația 4: Pentru a reface textul, scriptorul trebuie să recurgă la cîteva manipulări lingvistice de suprafață pentru a omogeniza extrasele (Exemplu: timpurile verbale). EXERCIȚIUL B.5. O clasă de-a III-a, după ce a făcut o excursie la Paris, trebuie să scrie un jurnal de călătorie destinat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se modificau considerabil. Am încheiat îndrăgostindu-mă, pur și simplu, de versificatorii aceștia cu limba împleticită, uneori insuportabilă... S-a petrecut un transfer pe care nu-l pot explica în întregime: tema scriiturii (tema matinalului) a devenit tema copleșitoare a scriptorului... Pe scurt, în loc să scriu un studiu de istorie literară, am scris un discurs îndrăgostit în stil barthian, utilizând elementele poetice din epoca 1800-1850". Volumul e, cred, cel mai frumos omagiu adus poeziei românești in statu nascendi, unul mustind de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
model fix, ci realizarea unui proiect dis tinct. În grade și proporții variabile, rescrierea presupune totodată identitate și diferență. În S/Z, Roland Barthes amintește cele patru roluri principale între care se distribuia gestiunea unui text anterior: În Evul mediu, scriptor-ul copia fără să adauge nimic. Ceea ce adăuga compilator-ul nu venea niciodată de la el. Dacă comentator-ul intervenea în textul tutore, era doar pentru a-l face mai inteligibil. În fine, auctor-ul îndrăznea să-și exprime propriile idei, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
main), așa cum funcția ei nu este aceea de a comunica un conținut, ci de a-l ascunde, de a-l masca. Lectura și scriitura devin practici clandestine, ce nu se deschid nici comunicării și nici dialogului. Preferând să se considere scriptor, romancier al romanescului și nu al romanului, Roland Barthes refuză scientismul, discursul care se gândește pe sine ca știință, dar nu poate accepta să se gândească și ca discurs, afirmând că nu crede în discursul științific 275. Poate și din pricina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al formelor. Scriitura devine propriul său proiect de a se scrie, astfel încât sensul se constituie doar în urma unui "joc secund". În tradiția nuanțărilor semiologice, Barthes distinge între écrivain și écrivant. Scriitorul face din cuvânt un scop în sine, în timp ce pentru scriptor cuvântul este numai un mijloc în vederea îndeplinirii unei activități. Dacă pentru scriitor cuvântul reprezintă totdeauna o provocare, o ambiguitate, pentru scriptor el este o instanță care rezolvă o ambiguitate, transformând-o într-o informație. De aceeași manieră se va separa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tradiția nuanțărilor semiologice, Barthes distinge între écrivain și écrivant. Scriitorul face din cuvânt un scop în sine, în timp ce pentru scriptor cuvântul este numai un mijloc în vederea îndeplinirii unei activități. Dacă pentru scriitor cuvântul reprezintă totdeauna o provocare, o ambiguitate, pentru scriptor el este o instanță care rezolvă o ambiguitate, transformând-o într-o informație. De aceeași manieră se va separa în S/Z textul lizibil (textul clasic, canonic, operele ce alcătuiesc literatura consacrată) de cel scriptibil ("scriptibilul este romanescul fără roman
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
paternitate pe care istoria literară, învățământul, opinia aveau sarcina să o stabilească și să-i reînnoiască povestea"299. Transparența lingvistică și o anumită înțelegere a termenului de "obiectivitate" cerute de teoria producerii textuale duc la o imagine a autorului ca "scriptor textual" sau "producător". Dar, chiar dacă întreaga rețea contextuală a unei scrieri este activată de cititorul său, "se poate susține că această poziție a autorității discursive mai trăiește încă, pentru că este codificată în actul însuși al enunțării"300. Barthes mărturisește, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lumea fizică pentru a deschide, În alt plan, drum liber reveriei poetice. O reverie recuperatoare, consolantă, euforică... Poetul este, În această epocă de Începuturi, un profet și, În egală măsură, un logothet, un meseriaș al scrisului, un geniu și un scriptor. Un cercetător ieșean, L. Volovici, a urmărit Într-un interesant studiu (Apariția scriitorului În cultura românească, Ed. Junimea, 1976) evoluția acestor noțiuni și a altora legate de ideea de a scrie. Din exemplele date de el și din altele se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așa de frumos, cît ar fi tras după sine pădurile și petrile...” Termenul de poet apare, la noi, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, alături de alte formule care sugerează mai direct ideea de facere: „izvoditor”, „făcător”. Întîlnim și termenul de scriptor, pe care Barthes Îl introduce În limbajul noii critici. Pentru Heliade Rădulescu, care Îl folosește la 1829, scriptor indică apartenența la o profesiune legitimă și onorabilă: „eu sunt și voi să fiu ceea ce sunt: meseriaș, nimeni nu mă poate scoate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la sfîrșitul secolului al XVII-lea, alături de alte formule care sugerează mai direct ideea de facere: „izvoditor”, „făcător”. Întîlnim și termenul de scriptor, pe care Barthes Îl introduce În limbajul noii critici. Pentru Heliade Rădulescu, care Îl folosește la 1829, scriptor indică apartenența la o profesiune legitimă și onorabilă: „eu sunt și voi să fiu ceea ce sunt: meseriaș, nimeni nu mă poate scoate din scriitor român...”, și tot el, În altă parte, punînd acum accentul pe ideea de necesitate vitală a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a Jihad-ului. Toate sunt interpretate în carte din perspectiva istoriei și sociologiei religiilor. Ca suport al unei conferințe publice susținută la Joia Junimii de la Biblioteca Centrală Universitară Iași, textul urmează să apară în prima lui parte în revista ieșeană Scriptor. Partea ultimă va apărea la Editura Adenium din Iași, într-un volum colectiv, coordonat de Sorin Bocancea, și consacrat nefericitului eveniment din Franța inceputului de an 2015. Public acestă carte cu reînnoită emoție și vie recunoștință pentru publicul cititor pe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
îngr. și pref. Virgil Vintilescu, Timișoara, 1975; [Autor neidentificat], Epitomul sau Scurte arătări pentru sânta beserică, Buda, 1808. Repere bibliografice: Ion Heliade-Rădulescu, Scrieri literare, îngr. George Baiculescu, Craiova, 1939, 241-246; Dumitru Țichindeal (cam pe la 1778-1814), în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, t. IV, partea I, Viena, 1864, 53-55; V. A. Urechia, Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Iosif Vulcan, Dimitrie Cichindeal. Date nouă despre viața și activitatea lui, București, 1893; Iorga, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]