608 matches
-
Heraclit PARTE SPATE GOL TEXTUL JOS DREAPTA Ziua Întâi. Seara În timp ce Extraterestrul trăncănea verzi și uscate, Mașa se apucă să dea un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâinile la spate și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce indica mereu aceeași oră: 12. Nu refuza borșul de sfeclă, nici păhărelul de horilcă - și Îi plăceau nespus scrumbia afumată și castraveciorii murați. Când clopotele băteau chemând lumea la vecernie, deschidea sipetul și scotea de acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie și aruncându-le motanului negru cu o pată albă pe ochiul drept ce i se cățăra mereu pe genunchi, răsfirându-și și Înfigându-și cu sagacitate ghearele ascuțite În pantalonii săi de doc, care prinseseră luciu de atâta purtat, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile? - Ce-i cu ele? - Mâinile adâncite În rugă, despre care mi-ați vorbit. - Aha, sunt simple mâini. Niște mâini Împreunate În gol. Detașate de tot ce-i trup și tot ce-i suflet. Niște mâini, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care l-a prefăcut În putregai. Și atunci Înlăuntrul lui pătrunde un alt vierme, care-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia aceasta a voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis că omul ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane, aleargă Încoace și Încolo, testând osiile cu ciocănelul, și, În sfârșit, după o așteptare Îndelungată, trenul se pune În mișcare. Ostatecii, ținuți la post negru câteva zile În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o petrecere până la destinație, lăsându-i pe deținuți În voia Domnului. Între timp, pe aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii În scânduri, zgârie cu unghiile În tablă, strigând din răsputeri să li se aducă apă. După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea, Își beau propria urină și culeg cu limba boabele de transpirație de pe vagon. Trenul oprește În câte o stație, paznici amețiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei, aruncând unii altora fel de fel de porcării, bătându-și astfel joc de prizonierii aflați pe culmea disperării, prefăcându-se că nu aud gemetele și strigătele de agonie ale „mărfii“ pe care o transportă și pe care o denumesc „scrumbie“. După ce locomotiva Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ale „mărfii“ pe care o transportă și pe care o denumesc „scrumbie“. După ce locomotiva Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe masă și le pusese În frigider, precum și toate celelalte lucruri, care, Într-un fel sau altul, fuseseră În contact cu vizitatorul venit din alte galaxii sau fuseseră atinse de privirea lui. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese cu Întreaga șleahtă de hamali la el la bucătărie, iar nevastă-sa, neașteptat de bine dispusă, Îi Îndopa pe toți cu blinele și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vegetarian...” „Să pun la grătar câțiva mititei?” Ăștia nu-s făcuți din carne? Știi ce...? Puțină brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se apropie de urechea Șefului de Șantier șoptindu-i. „V-ar avantaja câteva scrumbii la saramură pregătite cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn ospătarului să-i umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn ospătarului să-i umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind suficient de sărate, scrumbiile totuși fură devorate rapid, provocând o sete inepuizabilă! Apăru o picoliță extrem de tânără, frumoasă, deosebit de comunicativă. Cu o oarecare delicatețe, strânse farfuriile de pe masa, având grijă ca paharele să fie permanent pline, lăsându-se pipăită de Șeful Șantierului ce era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a spus numai așa: Am un mire pentru fata ta... —Și nu l-ai întrebat de nume? — Nu l-am întrebat... —Leiba! tu totdeauna faci așa!... strigă cu nemulțămire nevasta. Iar jupitorul își aduse aminte că mâncase o jumătate de scrumbie cu ceapă; și-ndată începu să se învârtă căutând ceva; apoi își răsuci țigara și ieși tropăind ca să se ducă la șfertul lui de vin. După ce plecă el, fata începu să se frământe în locul ei. — Mie încă nu-mi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te-am învățat să ții foamea și setea sub control. Azi-dimineață, înainte să începem antrenamentul, mi-ai ordonat să nu mănânc și să nu beau nimic, zâmbi Valerius. Vântul aduce miros de legume prăjite cu usturoi, măsline negre... cicoare coaptă, scrumbii, capere, brânză de capră... — Ai înțeles deci că trebuie să ții un regim special. Proculus puse o mână pe umărul lui Valerius și porni cu el spre cantină. — Vei mânca foarte puțin. Numai așa vom reuși să-ți ascuțim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aș sta mai multă vreme să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
uriașe încolècite în jocuri erotice perverse?! explorând, mai departe, o telenovelè din America de sud, un reality show în care realitatea se confundè cu spectacolul, pe tvr cultural un film alb negru, psihologic, complex și rafinat că un meniu cu scrumbii, Matei butonând în continuare, mtv! asta era! muzicè! Sigur cè am adormit și când ea s-a aplecat asupra mea trecându-și degetele prin pèrul meu am crezut cè imaginea asta face parte dintr-un scenariu de film mateian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Tocmai atunci a apărut și negrul pe care-l angajasem s-aducă momeala, și i-am spus lu’ Eddy să se pregătească să-i dăm drumu’ pe apă. Negrul a urcat cu momeala și am pornit, În timp ce el fixa niște scrumbii - le trecea cîrligul prin gură, apoi Îl scotea prin branhii, le despica Într-o parte și apoi scotea cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
diseară. Deschisesem sticla și tocmai i-o Întindeam cînd am văzut un pește mare și maro, cu un harpon Înfipt În el, mai lung decît brațele Întinse ale unui om; l-am văzut ieșind din apă și repezindu-se la scrumbia din undiță. Era gros cît un buștean. — Slăbește-o! am strigat. — PĂi n-a prins-o, răspunde Johnson. Atunci ține-o ca s-o prindă. Se repezise din adînc și n-o nimerise. Știam c-o să mai Încerce o dată. — Pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iubesc râde în brațe străine și chiar reazemul sfânt simte uneori că-l trădează: Cât despre Dumnezeu pe care-l aștept, / el este într-o altă poveste... Peste toată nebunia în care Se fabrică istoria acestei / clipe, cuprinzând, la grămadă, scrumbiile electorale, lăturile ideologice, sarmalele împărțite prin toate piețele, în stare să asigure orice victorie a democrației care își arată degetul din jeepuri, poetului, lacom de toate florile de cireș (Prin inima mea trece toată grădina (...) / Pe toate le-am strâns
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]