194 matches
-
făcut. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost șocant. Am privit, nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa era încarnarea definiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătăuș. Dominic tăcuse, confirmând. Deci, cu Matus ăla... de parcă ar fi știut, de fapt, totul.Viață în cort, în deșert, unde Sonia născuse prima fetiță și Matus fusese rănit de o schijă? Aha, făcuseră pe colonizatorii, mormăise doctorul, evitând privirea scrutătoare a musafirului. Da, da, am auzit că trăiau ca niște veritabili pionieri, în cort, sub arșiță și vânt și gloanțe... și zâmbise, delicatul. O mai fi frumoasă, te pomenești, mormăise. Că atunci ne-a dat de furcă la toți, adăugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rele care stau În ultima bancă și fac mișto de profesoară. Ședința fusese convocată pentru ora 20.00, iar Linda s-a asigurat că Începe la țanc. Oricine mai Întârzia după această oră era Întâmpinat cu o privire severă și scrutătoare, indicându-i-se totodată din ochi ceasul de pe perete. Jucării de plastic, colorate În nuanțele primare, ședeau proptite de pereții zugrăviți În galben și dădeau evenimentelor o notă de frivolitate. De-a lungul acelorași pereți, se Întindea, Într-o manifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
duh, dar m-a copleșit dintr-o dată un sentiment de oboseală, așa că l-am urmat Înăuntru. Am cerut umilă o vodkă dublă atunci când am fost Întrebată ce doresc, dar, În afară de asta, n-am mai scos o vorbă. El mă privi scrutător. — Ești În regulă? Am dat din umeri, căci nu vedeam rostul vreunui răspuns. — Știam că n-a fost o idee prea bună să mergi acolo. — Trebuia să merg. Sosiră și băuturile. Pe-a mea am băut-o aproape dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să nu fie aici de prisos. Observase puțin pe Nadina și i se părea tot frumoasă, dar de o frumusețe care îl uluia și-l cutremura. Miron Iuga rămase în patru ochi cu Nadina, o privi un răstimp atât de scrutător, că ea se miră și întrebă: ― Vrei să-mi spui ceva, tăicuțule? ― Da! făcu bătrânul cu seriozitate. Am aflat că vrei să vinzi Babaroaga! ― A, asta e? zise Nadina cu un fel de decepție. Te interesează? ― Trebuie să-ți închipui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al casei), am găsit pe doamna Sen și pe Maitreyi. Nu vorbeau. Voiam să par neturburat și cred că am izbutit de minune. D-na Sen îmi căuta ochii, și eu nu mi-i feream. Mă minunau privirile ei drepte, scrutătoare, încercînd parcă să pătrundă în adevăratul meu suflet; fața căpătase o concentrare ciudată, cu un zâmbet batjocoritor înverșunîndu-i buzele înroșite, ca totdeauna, de pan. Mă servea tăcută, politicoasă, și apoi se așeza iarăși cu coatele pe masă și mă privea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Am venit să vă întîlnesc pentru că descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă este primul semn dintr-un sindrom bine cunoscut. Vor urma, destul de repede, și alte descoperiri, și în același sens... - Adică? îl întrerupse zâmbind. Îl privi din nou lung, scrutător. - Văd că mă puneți la încercare. Poate aveți dreptate... Dar semnificația descoperirilor este clară: manuscrisele de la Qumran revelează doctrinele esenienilor, comunitate secretă despre care nu se știe aproape nimic precis. De asemenea, manuscrisele gnostice descoperite de curând în Egipt, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania, continuă cu fervoare. Degeaba îl cunoaștem dacă nu știm ce să facem cu el, dacă nu îndrăznim să-l asumăm. Se apropie mai mult de Maria și o privi scrutător, cu gravitate: - Princesse, dacă ai geniul de care vorbește maestrul, nu se poate să nu-mi dai dreptate. Nu trebuie să ne fie frică de destine tragice și de nenoroc. Astea sunt condițiile prealabile ale geniului nostru creator. Cel puțin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de precare. Fără îndoială. Rozanov avea să fie rănit, deprimat, mânios. Asemenea lui Tom, Pearl nu împărtășea iluziile lui George asupra indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea de zeflemea, capacitatea de a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca și cum ar fi fost miop2, parcurgându-le cu privirea de sus în jos și de jos în sus, așa cum faci când încerci să descoperi defecte minuscule într-o țesătură, să zicem. Putea să rămână cufundat ore întregi în acea lectură scrutătoare, fragmentată de o anume nervozitate când schimba între ele foile sau fasciculele. Și nu considera necesar să dea explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul alăturat, un dormitor foarte mare, probabil cel mai mare din cămin, cu cel puțin douăzeci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Perspectiva lefei și a bunului trai îi părea o pomană, și pomenile îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena abia înainte de a o concedia examina scrutător pe domnișoara Noriea. Ieșită de curând din spital, Mika-Le era cam jigărită, purta un bn.-ton lăsat jos pe ochii galbeni, vestiți pentru enigma lor suspectă. Acum ochii Noricăi, cam blegi, nu exprimau dc-ît o mare atenție către comenzile scurte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
i-au pus-o dinainte; Susan se prefăcu dintr-odată cuprinsă de un acces de tuse și Începu să caute cartea de rugăciuni pe care n-o luase cu ea. CÎnd s-au uitat din nou la ea, privirile ei scrutătoare erau Îndreptate În altă parte; tocmai Începuse ceremonia. Copiii Înaintau cuminți spre altar; Înaintau printre două rînduri de bănci, privindu-și părinții cu coada ochiului; În urma lor veneau nașii. Susan Îl descoperi pe Julius, fu surprinsă văzîndu-l atît de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Proserpina, nu putem Începe nimic nou pînă cînd nu Înveți bine exercițiile astea.“ Julius voia să-i răspundă că le știa, să-l lase să mai Încerce o dată, cînd ea, Dumnezeu știe de ce, adăugă: „am dat faliment“. Și Îl privi scrutător. O privi și el nedumerit, așteptînd o explicație care să lămurească Înțelesul frazei, dar Frau Proserpina, ca și cum și-ar fi revenit dintr-un leșin, adoptă iarăși tonul ei ironic și-i spuse că poimîine nu se ține ora. „Poimîine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
PUR RETORICĂ. AUZI, CICĂ, SĂ-I MAI AMÎNE! ȚINÎNDU-SE CÎT PUTEA DE ȚEAPĂN, ÎL URMĂ PE OFIȚERUL DIN POLIȚIA SECRETĂ PINĂ LA UȘA CAMEREI CONSILIULUI. BĂRBAȚII AȘEZAȚI ÎN JURUL MESEI ÎN FORMĂ DE V RIDICARĂ OCHII ȘI-L PRIVIRĂ LUNG, SCRUTĂTOR, DIN CLIPA ÎN CARE TRECU PRAGUL. UȘA SE ÎNCHISE ÎNDĂRĂTUL LUI, CU UN POCNET SLAB, ÎN TIMP CE EL ÎNAINTA SPRE MASĂ. I SE PĂRU CIUDATĂ AMINTIREA CĂ DOAR CU DOI ANI MAI ÎNAINTE REFUZASE SĂ CANDIDEZE LA UN FOTOLIU DIN CONSILIU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
urmă, înconjurat de grădina ce alcătuia un decor plăcut. Curînd îl pierdu din vedere în mijlocul unei adevărate jungle de clădiri comerciale care se ridicau ca ciupercile în toate părțile. Hedrock văzu că Neelan cercetează cu atenție comenzile. Din privirea lui scrutătoare reieșea mai elocvent decît dacă ar fi rostit cineva în cuvinte noțiunea de "specialist". Simți la rîndul lui privirea lui Hedrock și-i spuse: ― Văd vreo două noutăți pe-aici. Drăcia asta ce e? Și arătă către sistemul de detecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ce se întâmplase. Ieșise din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese ușa și apoi, într-o secundă, fusese lovită. Unde se afla acum? Întinsă pe spate, pipăi cu mâinile moliciunea de lână a așternuturilor. Se uită scrutător, abia întrezărind contururile perdelelor din fața ei. Se afla încă în cameră. Ce naiba se întâmplase? Deodată se auzi o voce, îngrijorător de aproape de urechea ei. Îmi pare foarte, foarte rău. Îmi pare rău, Maggie. Uri. Încercă să se ridice, dar durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Asta e casa lui Goriancikov, studentul? ă Da? ă Pot să vorbesc cu Goriancikov? ă Nu este acasă. N-a mai trecut pe aici de câteva zile. ă Nu ai nicio idee unde este? Porfiri se simți robul priviri sale scrutătoare. ă Sunt Porfiri Petrovici, magistrat investigator. Este în legătură cu o serioasă speță criminală. Porfiri se uită în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
coatele pe masă, cu capul în mâini, am început să plâng în hohote. În starea aceea m-a găsit Rotari, care a ieșit și el la puțin timp din odaie; se uita țintă la mine din prag, cu privirea lui scrutătoare, pe care i-o știam atât de bine. - Cum se simte? Mi-a răspuns tot printr-o întrebare: - Ce suferință are Gaila? Reușind să mă stăpânesc, am luat o pană rotunjită și i-am rupt țeava. - Nu sunt medic. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prosop cu pătrățele albe și roșii. Nathaniel mi-a spus că nu știi absolut nimic. Dar nu pot să cred așa ceva. Împăturește prosopul și îmi zâmbește pentru prima oară. Ce știi să faci ? La ce anume te pricepi ? Privirea ei scrutătoare și albastră îmi provoacă o ușoară nervozitate. Îmi storc creierii, încercând să-mi aduc aminte dacă pot spune că mă pricep la ceva. Păi... pot să... pot să... îhm... fac pâine prăjită, spun. Cam asta. — Pâine prăjită ? Pare complet luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înainte să vii aici ? Fac câțiva pași fără să spun nimic, cu ochii în pământ, gândindu-mă ce-aș putea să-i spun. Îi simt ochii fixați asupra mea, dar mă uit în altă parte, ca să scap de privirea lui scrutătoare. — Nu vrei să vorbești despre asta, spune în cele din urmă. — E... destul de dificil. Nathaniel expiră adânc. — Înțeleg că n-a fost o situație prea fericită ? O, Doamne, tot mai crede că sunt o soție abuzată. — Nu ! Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu o mare agrafă de os și sugrumată la mijloc cu un cordon de piele, în care se vedea, prinsă de un lănțișor, urechea unui cesuleț de aur. Doamna care juca table cu Pascalopol, în vreme ce ceilalți priveau, ridică o față scrutătoare și examină din cap până în picioare pe Felix, ridicîndu-și în același timp cu multă demnitate mâna spre a-i fi sărutată. - Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Darești flăcău în lege! - Intră la Universitate, Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aveam eu familia pe cap, azi eram fericită. Stănică nu spuse nimic Olimpiei de banii smulși de la bătrân. Toate temerile lui moș Costache trecuseră asupra sa. Ținea banii sub cămașă, pe piele, nu fără primejdie, fiindcă Olimpia se uita foarte scrutător: - Dar ce-ai tu acolo, Stănică, de-ți stă cămașa așa umflată? - Nimic, ce să am, a ieșit ea așa! și Stănică își încheiastrîns surtucul. De când avea bani, din care nu cheltuia nimic deocamdată, Olimpia îl plictisea, iar când Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi putut apela la expediente și la șiretlicuri, la sfaturile altora. La temeiul puterii lui De Gaulle de a inspira încredere se afla însă altceva, ceva intangibil. Era învăluit de o aură invizibilă, ce transpărea și din privirile sale scrutătoare. Am putea paria că cultul pasionat pe care i-l închinau atîția oameni, cult ce mergea pînă la un soi de extaz cvasi religios, a fost pentru el un stimulent indispensabil. Și i-a permis să învingă deznădejdea, înspre care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]