1,460 matches
-
dată dacă ne-am apuca s-o divulgăm. Eu însă ți-o spun. Numai ție. Nur Iulian dădu din cap, întrebându-se cum o să facă să dea semnalul. Gaspadin se plimba de colo-colo, oprindu-se din când în când și scrutându-l. — Moneda bacteriană, se repezi el deodată, amenințându-l cu degetul, nu e o figură de stil. Moneda bacteriană e în noi. Fiecare din noi, burdușit de bacterii, nu e altceva decât portofelul unor făpturi supreme care își depun în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbește, protestează, admonestează ș.a.m.d. Într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul liric nu privește în azur, el merge cu ochii coborâți, ca nu cumva să calce floarea ascunsă... Astronomii Antichității, începând cu cei din Babilon, vorbeau despre stele și planete nu scrutând cerul, ci studiind umbrele aruncate de astre pe sol, la picioarele lor, "cu ochii deschiși, cu ochii-n pământ, căutând..." Nu-mi pot imagina mulțumitor demersul lor științific, pe care se cuvine să-l considerăm eficace, oricât de paradoxal ne-
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
de o "insuportabilă" ușurătate. Rubedeniile îndepărtate ale filmului lui Jiri Menzel sunt filmele lui Charles Chaplin, Goana după aur (1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de ironie, cruzime și tandrețe, de o naivitate care scrutată cu un ochi atent lasă să se vadă ridurile lacrimei. Lecția fundamentală pentru Jan se bazează pe două imperative contradictorii " Nu auzi nimic, nu vezi nimic" și "Auzi tot, vezi tot" punctată de palmele peste ceafă ale proprietarului restaurantului, astfel
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
e pe o treaptă superioară, că e înzestrat cu o conștiință revoluționară. Lângă el se înălța corpul iubitei, bereta aruncată pe pat, părul flutura vâlvoi și fruntea largă avea ceva masculin, când se apuca să vorbească parcă se feminiza. O scruta cu o oarecare degajare, remarca senzualitatea buzelor, transparența ochilor mari, cu orbitele prelungite, bucla nărăvașă care atârna în aer. Considera că ea corespunde aspirației spre frumos deși nu îndeplinea criteriile la modă. Voise să o dezmierde. May a intuit suferința
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
obicei ignorate de către romancierii "obsedantului deceniu" - pentru care tema morală este esențială -, sunt recurente în lumea ficțională a Gabrielei Adameșteanu, preocupată până la obsesie, ca romancieră, de adevărul interior al fiecărui personaj. Ca și la Hortensia Papadat-Bengescu, un ochi "pânditor", nemilos, scrutează faptele și gesturile de fiecare zi, obținând material pentru o analiză rareori întreruptă. Dacă felul în care se proiectează realitatea înconjurătoare, exterioară, este marcat de o luciditate rea, de un hiperrealism lărgind metodic porii urâtului (guri de scurgere astupate cu
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
dobîndește valoare testamentară: înainte de a fi ucis, acesta îi amintește fiului să nu-i fie frică. Frica este principalul ingredient al regimurilor totalitare, fie ele satrapii orientale, fie clone sovietice în sud-estul Europei, fie rafinate dictaturi sud-americane pe care le scrutează cu minuție un Garcia Márquez, Ernesto Sabato, Julio Cortázar etc. Episodul de o mare încărcătură emoțională m-a trimis în timpurile noastre, nu lipsite de provocări similare și mi-a amintit sfatul pe care tatăl lui Nicolae Steindhard îl dă
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
eseu, din nr. 11, ocupă numai o pagină, numai că (în oglindă față de amintitul C.M. Spiridon), interesul pe care îl provoacă e invers proporțional cu lungimea. E vorba despre Adunarea femeilor a lui Aristofan, unul dintre "bărboșii Antichității care ne scrutează parcă de dincolo de timp". Proiectul comunizării femeii este înfățișat cu o imaginație satirică atât de slobodă și o limbă atât de ascuțită, încât cititorul din anul de grație 2007 râde cu lacrimi citindu-l pe Aristofan interpretat de Faifer. "Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
unii, de a-l acuza de sterilitate. Dreaptă sau nu, acuza nu are cum știrbi uriașa anvergură a proiectului și, implicit, importanța problematicii. Prin altitudinea ideatică de la care și-a efectuat autoscopia (căci e vorba de o dedublare: analistul îl scrutează pe poet), Paul Valéry se dovedește a fi un filosof autentic, chiar dacă, după propria-i mărturie, detesta această disciplină. Poeții însă nu trebuie întotdeauna crezuți pe cuvânt. Marius Ghica demonstrează pas cu pas semnificația și însemnătatea revoluției întreprinse de Paul
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorvește, protestează, admonestează ș.a.m.d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
alt moment din istoria artei noastre, asocierea nu s-ar putea face nici cu suprarealismul anilor 30-40 și nici cu experiențele moderniste, în general, ci, mai degrabă, cu gîndirea mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai poți plînge.// Ești ultimul trecător prin ani/ Care mai simte gustul pîinii,/ Mireasma vîntului.// încîntarea este soră/ Cu vinul din Arcadia
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
nouă linie, un cântec eroic țâșnește din gâtlejul meu, o forță mă cuprinde, care nu este a mea, ci a Greciei. În mine încolțește o sămânță care nu-mi dă pace să dorm. Asistența nu pricepu nimic, doar Kazantzakis îl scrută cu surprindere și teamă. - Cuvintele astea sunt ale mele. Unde le-ai citit? Klaras zâmbi, dar nu-i răspunse; îl informă doar că are de gând să se ducă în munți și să se lupte pe viață și pe moarte
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
Camil Petrescu. Nu putem omite nici complexul său etnic care, într-o perioadă a antisemitismului recrudescent care a culminat cu violențe criminale, era de natură a-i crea și accentua un simțămînt de incredulitate, inhibiție, teamă. Uneori apartenența iudaică e scrutată cu relativ calm, echilibrată printr-un principiu al disciplinei de sine: "Sîntem - din partea Hechterilor - o familie care are gustul lamentației. E adevărat că într-asta viața mi-a dat un larg concurs. Totuși, ar trebui să-mi impun mai multă
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
lumea cu ochii întorși către sine. Și atunci, ca într-un joc de dedublare în care, pe măsură ce privești detaliile lumii, încerci să descrii fidel reacția pe care ele ți-au provocat-o, tot așa Blaga nu trebuie decît să-și scruteze cu atenție tresăririle cu care sensibilitatea lui răspunde la fenomenele din jur. Poezia și filozofia nu se deosebesc în această privință, căci ambele reprezintă arta de a vedea ce se întîmplă în tine în cursul întîmplărilor prin care treci. Fondul
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
evită discuțiile asupra obiectului și metodelor criticii. "Anestetică" și "afilosofică", critica franceză își relevă în schimb cu prisosință latura moralistă. în centrul său se află în permanență imaginea omului în sine ca și-n așezarea sa în contextul social, imagine scrutată cu sentimentul unei misiuni imprescriptibile, în sensul unei insațiabile dispoziții de cunoaștere. Inaugurat la un mod briant de Sainte-Beuve, "lanțul de moraliști" se continuă prin Faguet, Lemaître, France, care au aprofundat în paginile lor cele mai bune "ancheta asupra omului
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
gîndire pentru ceea ce trebuia să spună mai departe. Am și acum tabloul în fața mea. începea cu un glas scăzut și monoton, lipsit de tonalitate, aproape șoptit, parcă povestea un basm de adormit copii. De pe masa îmbrăcată în pînză roșie, își scruta cu ochii micșorați de miopie mulțimea din fața lui, ca și cum abia o vedea și încerca să-și dea seama cine sînt oamenii din fața lui și ce așteptau de la el. După aceea, aproape brusc, ridica treptat tonul și se lăsa furat de
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbește, protestează, admonestează ș.a.m.d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
Gheorghe Grigurcu La al doilea d-sale volum de "jurnal indiscret", dl Mihai Zamfir își confirmă calitatea de moralist. Conștiința autorului scrutează aparențele, tratează convențiile cu un scepticism domol, pornind de la constatarea că "zilele vieții noastre seamănă în general una cu alta, deși pînă la urmă fiecare devine unică", ceea ce constituie condiția însăși a scrisului diaristic, spre a avansa la o concluzie
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre ceruri, spre zările pure ale transcendenței, iar cu celălalt scrutează scurtcircuitările satanice ale istoriei, mizeria morală și neîntrerupta proximitate a păcatului. Denunțul materiei prin exhibarea sărăciei sale, autodenunțul prin expunerea fără menajamente, încărcarea celui mai simplu gest cu o măreție tainică și tragică fac din Ion Grigorescu un artist greu
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
decât fâșâitul roților și abia perceptibil zgomotul surd al motorului. În apropierea celor cinci tei Îngemănați, maiorul Roznoveanu ordonă scut: Patru! Adjutantul Ghiță Asoltanei opri motorul, cei doi Își făcură din cap un semn bine știut și după un minut scrutau Împrejurimile și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de două minute au stat neclintiți dar toate simțurile lor ascuțite erau la pândă. Maiorul schiță un alt semn cu capul și plutonierul descuie și deschise portiera
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
către următorul laț pentru prins iepuri. Se Înoptase și deja trecuse un pic peste prima oră din noaptea neagră și liniștită. Olarul fixa În locuri numai de el știute cele zece lațuri fermecate pentru prins iepuri. Din timp În timp scruta pădurea care la ora aceea era liniștită și primitoare, tăcută și prietenoasă. Nu făcea zgomot, cerceta cu lanterna sa chioară fiecare laț și mulțumit de rezultat se deplasa către un nou loc, timp În care era atent ca Vizanti să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mi-ai da voie să îți desfac sufletul în bucățele, pe masa din sufragerie, uite, promit să îl reasamblez cu precizie. șase în primul loc: te trezești cu bună dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit, împingând în sus lanurile sunt late, fiii dudelor de aur s au înmulțit, până și tărtăcuțele acre ale baobabului-bătrâncapricios, cel care poartă pe umeri cuibulețul tău drag
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zi. șase în primul loc: drumul tău lung și întortocheat ajunge pe malul unui lac de culoare roșie, care ți se pare familiar, pe malurile căruia simți că ai mai fost, este miezul zilei, aerul este foarte clar, se poate scruta ținutul pe distanțe bune, faci mâinile ochean la ochi și te uiți peste lac, departe, pe malul de dincolo, unde e seară, zărești un prințișor care seamănă mult cu tine, ba, ce să mai, ești chiar tu, dansezi cu broaștele-țestoase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rog, așa am descoperit chestii care până atunci nu-mi spuneau mare lucru. Adică există și o parte bună în toate astea. Nu așteaptă să comand ceva și se repede să-mi spună că, gata, misterul a fost elucidat. Mă scrutează tenebros. Știi cine mi-a luat ochelarii? Ei, na! Cine? Mă prefac așa, formal curios. Sterică Comănescu mi i-a furat, zice, ca și când, orice s-ar spune, la un așa autor al infracțiunii n-aveam cum să mă aștept, oricâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]