126 matches
-
sarcină era să o arunce, dar Îi era prea lene să Își pună halatul și papucii și să lipăie pe culoar până la WC, pe urmă Înapoi În dormitor, să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat și bluza de pijama, tremurând un pic, căci focul Încă nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceea își îndreaptă spre cer orbitele goale; doar sub tălpile ultimilor doi orbi solul este, foarte scurt timp, sigur. În planul îndepărtat, într-un peisaj de toamnă timpurie cutreierată de corbi și ciori, o biserică vegheată de o persoană cu scufie verde; probabil că în ea vreun preot îl citează tocmai pe Matei: Când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă". Involuntar, Ioana continua să descopere detalii noi: verdele trestiilor răsfrânt în apa unui lac adormit
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dar jos, în curte, ca o pată neagră absurdă, M.N.S contempla clădirea [...]. Privi iarăși neliniștită în jur: dincolo - marele M.N.S, dincoace - orbii, coloana bizară, vegheată de ciori..." N-au murit toți oamenii !" își spune bucuroasă reîntâlnind persoana cu scufie vermillon și cu spatele spre coloana de orbi... "Altfel ce aș pierde în afară de viața care...? Oricum ar trebui să fac în așa fel ca începând de azi să nu mai fiu obligată să mă detest..."12. Subiectul acestei descrieri ekphrastice
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
copiei executate de Pieter Breugel cel Tânăr, care, așa cum am arătat, conturează planul secund al compoziției mult mai pronunțat decât cel conservat în varianta originală (cea a lui Pieter Breugel cel Bătrân). Cel mai evident argument este prezența personajului cu scufie vermillon. Figura nu este vizibilă în tabloul din 1568, dar în copia de la Luvru este extrem de pregnantă, așa cum sunt și cerul și păsările (ciorile) care îl acoperă. Mai mult, orizontul "contemplativ" al cititorului este strict delimitat de către coperta cărții, care
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
aceea își îndreaptă spre cer orbitele goale; doar sub tălpile ultimilor doi orbi solul este, foarte scurt timp, sigur. În planul îndepărtat, într-un peisaj de toamnă timpurie cutreierată de corbi și ciori, o biserică vegheată de o persoană cu scufie verde" A doua parte cuprinde excursul intertextual : "[...] probabil că în ea vreun preot îl citează tocmai pe Matei: Când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă". Involuntar, Ioana continua să descopere detalii noi: verdele trestiilor
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o înspăimântă pentru ca frica să se transforme în interes. Descrierea ekphrastică transpune aproape didactic elementele compoziției plastice în imagine verbală: mai întâi figurile din prim-plan (siluetele celor șase orbi), iar apoi cele din planul secund (corbii, biserica, persoana cu scufie verde, suprafața lacului, "o casă cărămizie și un deal de culoarea casei vegheat de turla altei biserici"). Transpunerea din regimul vizual în cel verbal nu mizează atât pe selecția anumitor elemente ale compoziției plastice în defavoarea altora, cât pe o redare
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
neprielnic vieții - dincolo de șanțul în apropierea căruia se aliniază coloana de orbi nu există nimic ("Dincolo de șanț nu e nimic", vezi nota 12). Un alt element din planul secund al tabloului pe care privirea Ioanei îl reține este persoana cu scufie roșie, a cărei prezență îi insuflă optimism. În aparență, această a doua descriere ekphrastică a tabloului Parabola orbilor dublează primul fragment ekprastic și poate părea redundantă. Structural, amândouă mizează pe balansul între prim-plan și planul secund. Invetarul elementelor compoziției
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
demonstra flexibilitatea stărilor prin care trece Ioana Olaru. Inventarul tabloului este același, cu puține excepții, și în primul fragment ekphrastic și în al doilea, dar reacția față de compoziția plastică este diferită. În fragmentul ultim un element al picturii, personajul cu scufie, este receptat ca fiind semnul unei posibile salvări din universul orbilor, ireversibil condamnați la moarte. Cele două fragmente ekphrastice ilustrează tipul descrierii ekphrastice tranzitive. Dominanta acestui tip de ekphrasis este înregistrarea și comentarea reacției contemplatorului. Ceea ce interesează în descrierea ekphrastică
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
descopere detalii noi (...)", vezi nota 11). Descoperirea treptată a scenografiei picturale o face să reevaluaze permanent semnificația ei, astfel încât de la repulsia inițială pe care i-o provocau siluetele oribilor, reacția Ioanei Olaru se transformă în final în "bucurie": persoana cu scufie vermillon devine simbolul speranței că nu au murit toți oamenii, nici în pânză, dar nici în realitatea fizică a sanatoriului în care ea trăiește. În contextul discuției despre receptare, pasajele ekphrastice se constituie și într-un excelent exercițiu contemplativ pentru
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o luptă acerbă pentru libertate. Libertatea me individuală care se câștigă cu eforturi teribile și, În primii „timpi”, nu pare a servi la mare lucru, dar care, odată „instalată”, Îți acordă, ca În basme, acea prerogativă a „invizibilității”, cum e scufia fermecată din basmele lui Grimm: oriunde ți se află trupul, pe un vârf de munte sau Într-o celulă de ciment, igrasioasă, Întunecată, un anumit eu rezistă aproape tuturor tentațiilor umane și supraumane, cum ar fi cele de teroare, frică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În care afirmația și negația se Înfruntă și se echilibrează la nesfârșit, născând viul, singurul concret În această lume a continuelor prefaceri și distrugeri. Eul, realitatea indestructibilă care, cum o spuneam, ne ajută să fim fără „a fi văzuți”, posedând scufia invizibilității din basmele germane, ne ajută „să fim singuri”, suportând de bine-de rău „singurătatea socială”, asistați fiind de „valetul” nostru, prevenitor și obraznic În același timp, dar cumva marcându-ne dureros singurătatea, „auzindu-i” la nesfârșit vocea-i „cavernoasă”, plină
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
devin din ce în ce mai solemne; după puțin timp nu mai întâlnim pe nimeni, afară de preoți și de preotese ce se recunosc după veșmintele albe de in, lungi până la glezne. Sarmisegetuza Suntem pe platoul alpin. Toți au capul acoperit cu un fel de scufie conică, pe care o numesc glugă, și nu se uită la oamenii care trec. Pare că sunt cufundați într-o adâncă meditație care-i distrage total de la observarea lumii exterioare. Din momentul în care i-am întâlnit pe preoți, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Pinocchio) (g) "Ce mai chiu și chef prin ramuri / Se-ncinsese-atunci! / Numai frați, și veri, și neamuri / De-ar fi fost umpleau o țară! Dar așa, că se-adunară / Și străini din lunci!" (George Coșbuc, Nunta în codru) (h) "Două scufii cu urechi / Și târligi două părechi, / Mânicere și pieptare. / Mult de lucru nu mai are. // Ghemul când i-l ia pisica, / Iar se supără bunica. / Tocmai pe subt un dulap / Fuge câte un ciorap." (Tudor Arghezi, Darurile) Motivați scrierea cuvintelor
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vin din viile domnului său, pe care-l Însoți cu nuci, miere și pâine proaspătă. Între timp, Adelheid fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită și cu o uriașă scufie albă, cum tânăra nu mai văzuse În viața ei. Într-o clipită, toate evenimentele de la Curte fură pomenite cu o repeziciune uluitoare, toți locuitorii castelului fură trecuți În revistă, cu calitățile și defecte lor. Copila află Într-o jumătate de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai ecologică. Ea perturbă spiritele dar, cel puțin, nu se atinge de copaci. * * * Un fost cadru al Organizației pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
obicei care mai persista încă în urmă cu 4-5 decenii, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene sau suferinde de psihoze mai grave. Se purtau scufii care mai acopereau uneori tunsoarea inestetică. La Golia exista un număr de 38 scufii inventariate. Îmbrăcămintea de protecție a personalului număra 24 de halate și o pereche de "pantaloni de portar", probabil pentru iarnă. Și acest capitol demonstrează ambianța cenușie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene sau suferinde de psihoze mai grave. Se purtau scufii care mai acopereau uneori tunsoarea inestetică. La Golia exista un număr de 38 scufii inventariate. Îmbrăcămintea de protecție a personalului număra 24 de halate și o pereche de "pantaloni de portar", probabil pentru iarnă. Și acest capitol demonstrează ambianța cenușie, uniformitatea, rigiditatea penitenciară a vieții cotidiene din Ospiciul Golia. Îngrijirea medicală în primii ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Jean-Paul-Mitique Sartre va supralicita existențialismul cu un zîmbet meridional 100%, fără nici o urmă scandinavă în el. Ne va convinge că viața înseamnă interes, iar noi vom depune eforturi să ne dumirim că încă n-am murit. iunie 2004 Chelul și scufia de milioane David Beckham va primi 50 de milioane de euro de la un producător de produse pentru bărbierit, urmînd să stea cinci ani ras pe cap. Ban la ban trage și prostia la prostie. Numai slabii de înger vorbesc despre
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
obicei de a purta obiectul de cult pe frunte ca semn distinct al celei mai înalte funcții sacerdotale este mai mult o metaforă sau un simbol mitic așa cum găsim într-o tradiție populară despre oamenii înțelepți: În cap are o scufie/ și scufia-i de scumpie/ și dedesupt de scufie/ este-o piatră despicată/ de se vede lumea toată”, sau o altă variantă ,,...o piatră nestemată/ de pe fruntea-i încoronată.” Tot limba veche ne luminează în acest tărîm al întunericului fiindcă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a purta obiectul de cult pe frunte ca semn distinct al celei mai înalte funcții sacerdotale este mai mult o metaforă sau un simbol mitic așa cum găsim într-o tradiție populară despre oamenii înțelepți: În cap are o scufie/ și scufia-i de scumpie/ și dedesupt de scufie/ este-o piatră despicată/ de se vede lumea toată”, sau o altă variantă ,,...o piatră nestemată/ de pe fruntea-i încoronată.” Tot limba veche ne luminează în acest tărîm al întunericului fiindcă mai păstrăm
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ca semn distinct al celei mai înalte funcții sacerdotale este mai mult o metaforă sau un simbol mitic așa cum găsim într-o tradiție populară despre oamenii înțelepți: În cap are o scufie/ și scufia-i de scumpie/ și dedesupt de scufie/ este-o piatră despicată/ de se vede lumea toată”, sau o altă variantă ,,...o piatră nestemată/ de pe fruntea-i încoronată.” Tot limba veche ne luminează în acest tărîm al întunericului fiindcă mai păstrăm expresia ,,cu stea în frunte”, vorbă populară
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Botnari a reușit să îndrepte spre biserică pe majoritatea enoriașilor săi, oferind cursuri de catehizare pentru aceștia. Ca o recunpoaștere a efoturilor depuse acolo, IPS Ionatan Kapolovici, Arhiepiscopul Chișinăului și al întregii Moldove, i-a acordat dreptul de a purta scufia violetă (cu ocazia sărbătorilor de Paști din anul 1977) și apoi și camilafca (1980). În anul 1984, cu ocazia Sărbătorii Paștilor, Patriarhul Pimen Izvekov al Moscovei și al întregii Rusii l-a decorat cu o cruce pectorală de aur. În
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
în care desenează într-un bloc de schițe și are cămașa albă. Chipul este interiorizat și liniștit, amintind de picturile maeștrilor italieni prin modul în care a fost reliefat din umbre de lumini, cu alb și negru. Personajul are o scufie pe cap, toată compoziția întărind sentimentul de vigoare care reiese din ținuta corpului și a mâinilor, precum și din chipul încruntat. Pictura a fost modelată pe suprafețe netede, întinse, și transpare din ea concentrarea și hotărârea artistului autoportretizat. Autoportretul cu pălărie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
formează cu trupul un tot unitar. După moarte însă, sufletul (ba-ul) își ia zborul, având înfățișarea unei păsări cu cap de om. Vitalitatea (ka-ul) se materializează pe statuia mortului în două brațe ce se ridică deasupra capului, ca o scufie. În condiții obișnuite, cadavrul unui mort se descompune. Dacă nu se întreprinde nimic împotrivă, omul nu va mai beneficia de o nouă viață după moarte, deoarece nu mai deține cele trei elemente esențiale ale ființei. De aceea, pentru a păstra
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
două validau lansatorul, dar problema rămasă nerezolvată o constituia dislocarea etajului superior al rachetei. Cunoscând, potrivit serviciilor de informații sovietice, posibilitatea ca o încercare americană de lansare să aibă loc curând, a fost hotărâtă lansarea satelitului "PS-1", așezat într-o „scufie” mai ușoară, la data de 6, apoi 4 octombrie 1957. Era vorba de o mică sferă de aluminiu cu diametrul de 58 de centimetri, cântărind 83,6 kg, dotat cu patru antene. Sfera era constituită din două coci, cea externă
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]