4,690 matches
-
interesul pe care îl acord acestui moment. Vorbind despre fascinația cafenelei și despre zborul de cometă al lui Sartre împlinesc o promisiune anunțată din startul unui eseu al meu consacrat unor icari prăbușiți. Am făcut o mărturisire, relatând cum mă scufundasem în țară în lectura presei cotidiene, ca un soi de terapeutică, spre a stinge o spaimă. Mă temeam că aș putea fi surprins de evenimente, de răsuciri social-politice, prevestitoare aproape întotdeauna ale răului. Demarând analiza, făgăduisem totodată să completez paralela
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
ecran, înșirate pe verticală, următorii ani: 1848, apoi 1870, deci republica de la Ploiești, apoi 1917, 1956, 1989! Oricît de dezamăgit ai fi de “revoluție”, și pe bună dreptate, nu știu dacă poate sta în picioare o comparație între momentul ploieștean (scufundat în alcool și în retorică fără victime) și momentul 1956 (stropit cu sînge și redus la tăcere). Și nici cu 1848, și nici cu 1917, și nici cu 1989. Dar poate mă înșel. Poate, cînd nu guști genul, fandacsia-i gata
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
mai văd să citesc fără ochelari. Dar nu regret că am citit mii de mii de pagini. O singură greșeală am făcut, cred, de-a lungul timpului. Am citit disproporționat de multă literatură scrisă de autori români contemporani. M-am scufundat până peste cap în maculatura epocii ca să caut texte valoroase, când texte valoroase deja selectate, din toată literatura lumii (inclusiv din literatura română), aveam la îndemână chiar în biblioteca mea. Nu trebuia decât să întind mâna și să iau din
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
găsesc reunite aici arhaismele cu forme apropiate de dubletele lor moderne, preluate prin împrumut tîrziu (a deștinde „a coborî”, a împuta „a reproșa”), evoluțiile semantice complicate, care au provocat numeroase discuții și interpretări: a merge (din lat. mergere „a se scufunda”), codru (*quodrum = quadrum “pătrat”, “bucată”), femeie (din lat. familia), pădure (padulem = paludem „mlaștină”), păgîn (paganus “țăran”), a învăța (in-vitiare “a vicia, a răsfăța, a corupe”) etc. Tocmai pentru că au suferit numeroase modificări, cuvintele de origine latină ascund surprize pentru cititor
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
apoi ai continuat în limba franceză. Dar ultimele cuvinte le-ai spus într-o limbă necunoscută. Ce limbă era? "Ce limbă era?" Anestezista ieșise de mult din cameră, dar întrebarea îi răsuna în urechi în continuare. ... Atunci a aflat că, scufundându-se în somn tot mai adânc, cobora spre origini. Și a înțeles că la ultima trecere, la ultimul drum peste ultima apă, va folosi aceeași limbă "necunoscută". Limba Mamei sale. Desertul ...De ce înainte vreme - poate și acum - copiii mici, sugarii
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
pajiști fermecate Sunt drumuri parfumate-n flori Și nu există noapte. Se aude așa frumos și lin Pâraie murmurânde Te voi găsi, tu vis fugar Oricând și oriunde. Eu azi sunt ploaie... Eu azi sunt ploaie, mâine nor Și mă scufund în mare Când totul e înșelător Și suferă schimbare. Eu azi sunt om, apoi sunt praf În lumea trecătoare Și mă prefac în ceață acum E o altă înfățișare. Și știu că mă voi face scrum Cu limbi mistuitoare Nu
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
și, de va fi doar noapte să fie pînă'n pămînt, veni-va și ziua a 8-a cea dedesubt plină ca umbra grea ca atomul zilei dintîi, una din forme înfășurată pe vînt și pe Dumnezeu. Călătorie m-am scufundat în somnul de o sută de ani somnul de moarte, între chimie și alchimie m-am dus pînă la avatar te-am căutat în ceruri și nu te-am găsit cineva mi-a spus c-ai fi pe pămînt suferind
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
disperării iau în pînda lunii mesajul scris pe aripi Dospind de vis destinațiile alunecă spre vitraliile Bisericii "Fraumünster" din Zürich pictate de Marc Chagall Le-ai strigat ultima oară lîngă Monumentul Reformei din Geneva Regretă nimicul promis Te înalță, te scufundă făcînd din tine un grădinar al eșecului Nu cumva tu ești cel născut în moarte? Ademenite de oglinzi se îndepărtează, revin Fiecare ar vrea să afle destinul său Dirijate de o ninsoare încinsă se întîlnesc în final licitînd regatul fiecărui
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
SUFLET Suflet copil, mai ai de învățat, Ca-n lunca adormita sub soarele retoricii Prietenia-i țoala grea de agățat În ADN-ul fredonat de cântecul geneticii. Suflet copil, de-ai ști că gelozia, În haină ponosita a lui Arhimede, Scufunda-n fiecare-apus melancolia, Ai inunda-n sărut zborul de lebede. Suflet copil, tu încă vrei să crezi, Ca-n dânsul dintre două paranteze Trei puncte la final dac-ai să pierzi Ai inventa un infinit și-un Dumnezeu să le
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
piatra asta a adunat În ea atâta tăcere, de parcă ar fi un burete. (zâmbește amar) Și totuși, deși a adunat În ea atâta timp ar mai aduna În ea În continuare miliarde de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate În pământ) Ce mister are În ea ființa aceasta? Când taie dalta În piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să te apropii de el
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Muzicieni români în texte și documente (XIX) Fondul Dimitrie Cuclin Viorel COSMA Dacă există un nume de mare muzician român din sec. XX care s-a scufundat într-un nemeritat anonimat în pragul veacului nostru, atunci desigur că pe primul loc trebuie menționat, Dimitrie Cuclin (1885 - 1978). Figura de enciclopedist autentic de statură renascentistă (compozitor, filosof, muzicolog, profesor, literat, bizantinolog, instrumentist, critic muzical, folclorist, eseist, traducător etc.
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
a. Păreau... figura!... Dar pentru a scurta o istorie pe cît de lungă tot pe atît de sfîșietoare, voi spune că concertul atît de generos și de frumos proiectat a fost cu cea mai sistematică migăleală asediat, bombardat, torpilat și ... scufundat în oceanul unor pretexte de o perfidă și sălbatecă inconștiență și lipsă a unei adevărate inteligențe și pe cari nu e locul poate să le expun aici, dar cari, odată, vor fi date la lumină în toată uluitoarea lor goliciune
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde În Întunericul uitării, fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor prin lume și prin viață este important, ci drumul Însuși: Iar În povestea asta a noastră, care e alcătuită din mai multe povești, ca o frînghie
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde În Întunericul uitării, fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor prin lume și prin viață este important, ci drumul Însuși: Iar În povestea asta a noastră, care e alcătuită din mai multe povești, ca o frînghie
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
căpătâi a oricărui prunc și adolescent român: volumul-album prin care cinstește/ cinstim 125 de ani de la nașterea în cer a Poetului Nepereche al urmașilor traco-daco-geților. Prin acest gest - mai ales în contextul în care gâlcevile politice necontenite și mahalagismele grobiene scufundă sub deșertul jafurilor/ vanităților de tot felul valorile cardinale, adevărate, cu adevărat ADEVĂRATE din România profundă -, prof. dr. Victor Crăciun ține loc, aproape de unul singur, tuturor instituțiilor statului nostru, care, în fond, sunt obligate să nu-l uite pe EMINESCU
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
care postește de toate bolile și îl va face să fie sănătos tot restul anului. În popor se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în acestă zi vor fi sănătoși tot anul. Femeile nu umplu borș în acestă zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
trecut de turcii otomani și care au avut o influență culturală pertinentă de-a lungul secolelor prin amestecul tradițiilor românești cu tradițiile altor țări, cu limbile lor, la confluența culturilor lor. Din păcate, Insula Ada-kaleh este pierdută pentru totdeauna, fiind scufundată în apele Dunării, în barajul de acumulare de la Porțile de Fier. Aici trebuie să-l menționăm și pe Dimitrie Cantemir, ca pe un intelectual român care a trăit în Istanbul între 1687-1710, sub dominația Imperiului Otoman, unde a învățat limba
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
Lucia Demetrius etc.; cînd apăreau și unele capodopere ale genului ca Adela etc.), Eminescu rezista încă în proporție de șaptezeci și cinci la sută. Era actual. Era în atmosfera noastră senzualo-sentimentală. Acum, Eminescu, odată cu ultimele romane reușite de dragoste, pare a se scufunda și el, împreună cu stilul și problematicele unui ciclu. 26 Iulie. Nevoia ca toate tristețile mele, nemulțumirile, plînsetele să fie semnificative. De aceea le scriu: cu speranța că sunt semnificative. Nu pot purta povara lor, umilința lor amară, existența lor pură
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
a fi, deodată, de-o intolerabilă meschinărie. Știam, știam întotdeauna că realitatea esențială este aceea a ultimului prezent, aceea a sfîrșitului, a morții. O știam fără să o știu. Acum trăiesc lucrul acesta. în vasul acesta al lumii care se scufundă trăiesc, multiplicată, groaza mea individuală, și groaza celorlalți. Nu știu dacă să plîng pentru mine mai întîi, sau pentru lume? Se sfîrșește, poate, tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Se dărîmă. Un sentiment de-o infinită melancolie
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină - însă aici, pe terasă, unde ei aduseseră încă de dimineață, pături mai multe din camerele de culcare de sus, să le aștearnă peste lespezile terasei, era o altfel de moliciune a aerului (frigurile de primăvară nu băteau
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
cred că voi chiar schiați acum pe pîrtiile creierului meu cu lanterne aprinse văd inima pe frontonul capelei care-l turbează pe mircea de ce dracu sînteți atît de lipsiți de gust dragii mei atît de suficienți atît de răi mă scufund în apa călduță din cadă angela îmi împletește codițe mie mi-e dor de zogu al albaniei și am deodată opt ani ușa bucătăriei scîrțîie vica prăjește cartofi pe plita de fontă botul negru ce-i asta? în cîte-o noapte
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
Mircea A. Diaconu nu se grăbește indecent, ca alți cercetători din generația sa, nu caută interpretări neapărat spectaculoase. Dar tocmai de aceea studiile sale inspiră încredere și captivează, ca operațiile de aducere la suprafață din adâncul mării a unor nave scufundate de multă vreme. Indira Spătaru, Sălbaticul anotimp, prefață de Ioan Holban, Botoșani, Ed. Axa, 2004 (versuri). 70 pag. Poezie fantezistă, plină de giumbușlucuri și ghidușii. Autoarea (aflată la a cincea carte) se joacă la nesfârșit, uneori inteligent, alteori pueril. Ea
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
Autoarea (aflată la a cincea carte) se joacă la nesfârșit, uneori inteligent, alteori pueril. Ea modelează și remodelează realitatea capricios, ca pe o plastilină colorată: "Doamna de la trei/ un cașalot ținea/ în cadă/ clandestin/ într-o secundă cetaceul/ izbi și scufundă/ terasa și nivelul patru/ ateriză surprins domnul de sus/ iar cățelușa lui se smiorcăia/ printre papucii de casă/ ai doamnei de la trei/ se plictisea de moarte cetaceul/ prin spuma căzii/ încăierări cu alți masculi gheboși visa/ și-n altă zi
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
ce nu există, dar asta, e drept, numai când beau foarte mult și de unul singur, iar o lumină cleioasă, împrăștiind parfumuri de oleandru se prelinge pe masa la care-nșir versuri până târziu, când capul începe să mi se scufunde - încetul cu-ncetul, și muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii cei mai mărunți și mai albi - ca-ndată să îți auzi inima poticnindu-se, precum
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-a alunecat dintre degete și, ah, Lolita, Lolita s-a scufundat printre mâluri, înecându-se pe vecie. Și noi continuam să alunecăm foarte încet spre mare, - deasupra era sângele nostru, jos apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]