261 matches
-
vârsta bătrâneților - o viață fără prihană”. Împodobit, deci, cu înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică „necredincios”. Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
a urlat de oroare, de silă, de dezgust și de umilință. Auzind-o, băiatul s-a excitat și a început să tremure, dar ea l-a împins cît colo și sperma lui a țîșnit neputincioasă pe gresia albă, asemenea unui scuipat grețos. Blugii și i-a luat din mers și s-a îmbrăcat pe hol, tremurînd. Și o ultimă amintire dezgustătoare: acea rîmă umflată și roșie, a cărei amintire o mai ardea încă între picioare. S-a dus acasă și s-
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
ca un ciulin de blana animalului mioritc, madam Jorjet alunecase pe glanda pineală ca polul nord pe busolă. Adelina, pe care o storsese ca pe o lămîie, reușise să-i scape din gheare, dar, de sub pod, Vax Albina se trezise scuipat ca din senin, pentru că vina lui era reală, ce e aia “Vax albina”, nenoricitule, îi zicea ea cu năduf, Quetzalcoatl de mahala ce ești! Podul fiind o istorie repetabilă, Adelina, cînd a ajuns acasă, s-a așezat pe marginea patului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
poet ca un poet nou al boemei bucureștene: „Fior nou, muzicalitate nouă, deși pe linie bacoviană, aspirație pură,iată originalitatea poetului...” Universul poeziei lui este ciudat, cu turnuri înăbușite, cu atmosferă infestată de necurățenii, în care poetul se simte batjocorit, scuipat, refăcând destinul lui Villon, Poe sau Bacovia. Cerurile lui sunt apocaliptice,mizere, moarte. E cuprins de dorul de evadare: Cineva umblă în zid-îi aud pașii grei de fiară- Inima bate departe, mohorâtă, lunară, Liberatoare poezie, târâtă de pământ, Un călăreț
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
de tot ce-i pământesc sau omenesc. Sufletul Ei este viața tuturor virtuțiilor divino-umane, virtuți prin care creștinii mărturisitori sunt înfiați în Hristos. „A fi al lui Hristos înseamnă să te simți necontenit răstignit în lume, prigonit de lume, ocărât, scuipat și luat în bătaie de joc. Lumea nu suferă pe oamenii purtători de Hristos, așa cum nu L-a suferit nici pe Hristos. Mediul în care creștinul aduce multă roadă este martiriul” (Sf. Iustin Popovici, op. cit., p. 98.) Prin Cruce, pomul
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
să ajungi să te intâlnești tu personal cu Domnul Isus nu ai realizat nimic. Dumnezeu Creatorul a tot ce există, a făcut tot ce se putea pentru noi toți. Atunci, a dat pe Singurul Lui Fiu, care a fost batjocorit, scuipat și umilit, ca apoi să moară în cele mai groaznice chinuri. El care nu avea nici o vină și nici un păcat. Acum, ne iubește așa cum suntem cu cele mai mari păcate, probleme, indiferent cine suntem, căci El a spus că nu
HRISTOS A ÎNVIAT ! – ADEVĂRAT A ÎNVIAT ! de IOSIF IANCULOVICI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344692_a_346021]
-
mai luptă unii politicieni bine intenționați. Faptic, în spitale medicii sunt bătuți de către pacienți, în școli profesorii sunt bătuți de elevi, în biserici se intră cu ranga, despre preoți, biserică și credință se scriu articole defăimătoare; unii intelectuali sunt criticați, „scuipați”, din nou auzindu-se neroada lozincă de după revoluție: „Noi muncim, un gândim!”, lozincă preluată din comunism și fluturată în timpul mineriadelor! Cum adică? Orice muncă include o gândire; nu poți executa o muncă fără să gândești, fără să-ți folosești mintea
DESPRE INTELECTUALI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359030_a_360359]
-
privind cu neputința agonia ei, că moartea Ta n-a fost obligatorie. Și nici agonia. Nu trebuia să fii trădat și părăsit. Nu trebuia să fii disprețuit. Nu trebuia să fii om al durerii. Nu era necesar să fii pălmuit, scuipat, biciuit. Nu trebuia să fii atârnat gol, între cer și pământ, în timp ce un Ierusalim întreg își bătea joc de agonia Ta. Nu trebuia. Decât dacă n-ai fi mai putut trăi în timp ce eu muream.
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
nr. 109 din 19 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului PĂRTĂȘIRE Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă Tu, rege peste-ntunericul de-amurg - pune-Ți - pe pieptul meu - mâna-Ți străpunsă redă-mă Ție - din toate câte curg! Hristoase,-ncoronat de spini - lucind scuipați - și sânge și batjocură pogoară să împărțim și frângeri și puteri - ca frați acum - când lumea s-a aprins de seară... stinge-mi - Hristoase - peste ochi - mii stele prăvale - peste mine - de cer lespezi clopote bat ceas alb și ceasuri
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
și n-au știut că Împărat Te-așez! prin suliți te-au stins: noi raze - de nou risc ei au aprins - astfel - și un nou crez... prin Calea Crucii - aprigă povară ei ți-așterneau - în purpuri - Săvârșirea! din zgreapțăn de scuipați și de ocară fără s-o vadă - -aprindeau Mântuirea! ...azi nu suntem sălbatici mai puțin și-s proști mai mulți și tot mai fioroși: dară lucrarea-I - prin sângerări și spin se face tocmai unde-s nori mai groși! ...va
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
s-a sforțat și l-a scuipat pe agresor în față. Saliva era amestecată cu sânge. A fost singura manifestare de voință a celui bătut, care i-a atras o ploaie de lovituri peste picioare din partea celorlalți doi agresori. Cel scuipat a ridicat pumnul să-i lovească fața, umilit și, cu atât mai mult, furios ca o fiară în cușcă. Gândul i-a anulat intenția. A scos de undeva de la spate, de sub curea, un cuțit și l-a ridicat, strângându-l
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
parfum (dă la băieți, se știeee!), fie te doboară olfactiv numai când ridică mâna larg, să te salute. „- S’trăiești, barosane! Ești tare comic la televizor!” După care, urmează firesc, ca să se repoziționeze, ori un râgâit (a-ndestulare) - ori un scuipat, bine țintit pe retrovizoarea unei mașini, parcate lângă poarta lui: „- Ptiu-te-n aia mă-tii! Nu mai ai loc de ei, frăție!” „- Mda!” mârâi și tu ceva, că nu știi cum face dacă nu ești de acord cu el
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
greu de imaginat ale infernului concentraționist născut prin decretele regale și păstrat cu grijă de partenerii de coaliție, comuniștii rămași la putere după plecarea regelui. La Aiud, au murit în chinuri groaznice, bătrâni, orbi, bolnavi de plămâni, anchilozați, bătuți crunt, scuipați și batjocoriți, 21 de generali : Aurel Aldea -mort 1949, Constantin Anton - mort 1950, Constantin Antonie -mort 1952, Emanoel Barzotescu -mort 1951, Ion Carlaonț -mort 1950, Dumitru Carlaonț -mort 1952, Constantin Eftimiu -mort 1950, Nicolae Gheneraru -mort 1950, Iosif Iacobici -mort
Temniţa comunistă – ultimul domiciliu al multor eroi români ai celui de-al doilea război mondial (I) () [Corola-blog/BlogPost/339961_a_341290]
-
antihriști, Cu promotorii de minciuni, Cu ctitori de imixtiuni Și cu mulțimi manipulate De javrele interesate Și fiecare-n felul său Să-ți facă bine vrea, sau rău. Sărmană țara mea, iar ești La o răscruce de povești; Iar ești scuipată și hulită De toți dușmanii de elită; Oculta antiromânească Încearcă să te prăpădească Și-ar vrea, cu inimă de câine, Să te împartă ca pe-o pâine. Ridică-ți fruntea spre zenit Că astăzi vremea a venit S-aduni în jurul
SĂRMANĂ ȚARĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340098_a_341427]
-
acel prilej cîteva vorbe care-mi stăteau greu la suflet. Am spus că au dezgropat osemintele unui tîlhar și ucigaș, că ar trebui să scuip pe ele, deoarece sunt osemintele ucigașului tatălui meu, dar că el nu merită nici măcar un scuipat. Intervenția mea acolo a deranjat, iar a doua zi s-a scris în ziare că “poetul Teofil Răchițeanu a scuipat în mormîntul unui erou anticomunist”. Scena, am înțeles mai tîrziu, a fost filmată și dată pe Internet. La vorba mea
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
înțeles mai tîrziu, a fost filmată și dată pe Internet. La vorba mea că Șușman a fost un tîlhar, cineva dintre cei prezenți a spus că “a fost totuși un erou”, la care eu am spus “ăsta erou?”, mimînd un scuipat. Cei care au văzut acest filmuleț sau îl vor vedea, dacă se vor uita atent, vor observa că de fapt nu am scuipat. Ca de atîtea ori, presa a exagerat, făcînd din țînțar, armăsar. În zilele următoare, în ziarul electronic
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
atrocizați ai regimului lui Ceaușescu... . Mi-i greață de toți cei care mint, mai ales de cei care o fac prin mas-media, așa cum mi-a fost greață să privesc rămășițele pămîntești ale lui Teodor Șușman, înspre care am mimat un scuipat pentru că el e ucigașul tatălui meu, lăsîndu-mă orfan cu pe cei 9 frați ai mei, toți sub 18 ani. Acest Teodor Șușman a ucis în mod bestial trei oameni, ale căror cadavre le-a aruncat în niște prăpăstii ale Munților
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
fi avut un topor și l-aș fi avut în față pe Teodor Șușman viu, aș fi procedat întocmai ca Gheorghiță în “Baltagul”. Cum nu aveam topor și nici Teodor Șușman nu era viu, m-am mulțumit cu mimatul unui scuipat, căci cu adevărat nu am scuipat așa cum s-a afirmat (Priviți cu atenție înregistrarea existentă și veți vedea...). Nu că acest Șușman, aproape “beatificat” de niște necunoscători ale faptelor lui, nu ar merita, ci pentru că mi se pare prea mult
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
scuipat așa cum s-a afirmat (Priviți cu atenție înregistrarea existentă și veți vedea...). Nu că acest Șușman, aproape “beatificat” de niște necunoscători ale faptelor lui, nu ar merita, ci pentru că mi se pare prea mult să risipesc pe el un scuipat. Am convingerea că adevărul spus de mine despre Cazul Șușman a deranjat pe mai mulți așa-ziși istorici de tip nou (tot de tip “nou” erau și cei care glorificau începuturile comunismului) care nu pot accepta ideea că se pot
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
la o continuitate getica în spațiul african prin migrarea și stabilirea geților dincolo de Mediterana (getulii find strămoși ai kabililor de astăzi!), teorie pe care o studiez și pe care o dezvolt în ultimul timp în lucrările mele... La români, obiceiul scuipatului este foarte vechi pierzându-se în negura timpului și nefiind nicidecum suficient studiat. De aceea am fost uimită să remarc și în tradiția kabila existența acestui lucru. Acum îmi este clar că a scuipa undeva, pe cineva sau pe ceva
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
lucru. Acum îmi este clar că a scuipa undeva, pe cineva sau pe ceva înseamnă a “spurca”, a dezaprobă sau a dezonora, a te separă și / sau a te îndepărta de un râu care te afectează. La români există: tradiția scuipatului în sân care te ferește de duhurile rele, scuipatul de deochi (care te ferește de reaua uitătura) , scuipatul unui obiect sau aliment care devine astfel impropriu utilizării deci, eliminat din grup, “dat deoparte”, si scuipatul “între ochi” (adică acolo unde
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
afectează. La români există: tradiția scuipatului în sân care te ferește de duhurile rele, scuipatul de deochi (care te ferește de reaua uitătura) , scuipatul unui obiect sau aliment care devine astfel impropriu utilizării deci, eliminat din grup, “dat deoparte”, si scuipatul “între ochi” (adică acolo unde se gaseste cel de-al treilea ochi aflat în legătură cu divinul!), ori scuipatul pe obraz, ca o supremă dezaprobare (a se vedea “nu îți este rușine obrazului?”) a celui care prin actele sale negative este identificat
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
pe obraz, ca o supremă dezaprobare (a se vedea “nu îți este rușine obrazului?”) a celui care prin actele sale negative este identificat probabil mental cu însuși “ducă-se pe puștii”, adică necuratul ! Există și un, l-aș numi eu, scuipat pozitiv , prin care românii se întăreau în vederea începerii unei acțiuni (spre exemplu scuipatul în palme înainte de a pune mâna pe o unealtă de lucru ori scuipatul încheieturilor mâinii ori a degetelor înaintea începerii unei lupte, etc.) Prin urmare, încă din
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
de a consfinți ori de a unge. Se știe că geții , strămoși deopotrivă ai românilor cât și ai kabililor/kabirilor? din nordul Africii, posedau cunoștințe avansate și de magie dar și de medicină generală astfel încât nu este exclus ca obiceiul scuipatului să dateze dintr-o astfel de perioadă istorică. Mă gândesc și la o pildă biblică în care Iisus Hristos ar fi scuipat amestecând țărâna pentru a vindeca ochii orbului din naștere. În acest caz, menționat în Evanghelii, Domnul ar fi
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
scuipat amestecând țărâna pentru a vindeca ochii orbului din naștere. În acest caz, menționat în Evanghelii, Domnul ar fi scos pe orb afară din sat pentru a-l vindeca (oare de ce?). S-au găsit două explicații valabile creștinește: (a) Folosirea scuipatului ori a salivei în sine alături de cel ce-l folosește cu scop benefic, conferă o putere spirituală deosebită. (b) Sunt cazuri suficiente relatate în Sfintele Scripturi prin care se poate observa că Dumnezeu S-a folosit de credință omului și
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]