120 matches
-
o vor vedea sau o vor auzi, citindu-se că domnia mea am dat și am întărit credinciosului și cinstitului nostru boier, jupan Ianachie postelnic, dreptile lui ocine și cumpărături, din dreptele lui direse: satul Stolniceni pe gîrla și satul Scumpia care este în ținutul Iași, care acest sat i-a fost cumpărătura de la Păscălina cheaghina lui Lupul Stoici logofăt și de la fiul lui Ionașcu Stoici, pentru opt sute și cincizeci de ughi de galbeni... Și deasemenea satul Cucueații în ținutul Iași
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Scumpia ("Cotinus") este numele a două specii de plante din familia "Anacardiaceae". Este un arbust mare sau un arbore mic, nativ emisferei nordice, în zonele calde sau umede. Frunzele sunt decidue, alternate, de formă ovală, lungi de 3-13 cm. Florile sunt
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
au o culoare gri-gălbuie, dau un aspect de fum în jurul plantei. Fructul este drupă mică, cu o singură sămânță. Deși clasificate anterior în genul "Rhus", în prezent se disting de plantele din aceste gen prin frunzele simple și inflorescențele pufoase. Scumpia americană ("Cotinus obovatus", sin. "Rhus cotinoides") este nativă regiunii sud-estice ale Statelor unite ale Americii, din Tennessee pânp în Alabama și Texas. Este o plantă mai mare, devenind în mod frecvent arbore mic, cu o înălțime de 10-12 m și
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
de 10-12 m și trunchi de 25 cm diametru. Frunzele sunt de asemenea mai mari, 6-13 cm lungime; culoarea frunzelor din timpul toamnei este mai puternică decât la speciile eurasiatice. Inflorescențele sunt însă mai rare decât în cazul "C. coggygria". Scumpiile, îndeosebi "C. coggygria", sunt populare ca arbuști de grădină. Câteva soiuri cu frunze purpurii sau bronz ale speciei "C. coggygria" au fost selectate, având inflorescențe roz pal și frunze contrastante, purpurii-negre; cele mai comune din comerț sunt 'Notcutt's Variety
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), frasin ("Fraxinus"), ulm ("Ulmus carpinifolia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), gârniță ("Quercus frainetto"), cer ("Quercus cerris"), mojdrean ("Fraxinus ornus"); bârcoace ("Cotoneaster integerrimus"), liliac sălbatic ("Syringa vulgaris"), scumpie ("Cotinus coggigria"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), tulichină ("Daphne mezereum"), soc roșu ("Sambucum racemosa"), caprifoi ("Lonicera xylosteum"), rubus ("Rubus hirtus"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Crivățul, venit din zona nord-estică a Rusiei către sud-vest, produce viscol și temperaturi foarte scăzute. Verile sunt uscate și călduroase. Flora de pădure cuprinde: tei, stejar, frasin, ulm, salcâm, carpen, alun, corn dar și rășinoase - brad, molid și plante ierboase - scumpia, bujorul simplu, lăcrămioara, ghiocelul, brebenelul, dedițelul, ceapa-ciorii, leurda, salimandru ș.a. Flora de baltă cuprinde: plopul, salcia pletoasă, salcâmul alb și cel ornamental, răchita, tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de baltă, izma. Fauna de pădure cuprinde: căprioara, mistrețul, iepurele, dihorul
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
Otoman. În septembrie 1620, armata polonă comandată de Stanisław Żółkiewski a trecut frontiera cu Moldova la Iargura și s-a oprit lângă Ungheni, la 7 - 8 km de Țuțora. După pierderea bătăliei de la Țuțora, polonezii se retrag prin satele Petrești, Scumpia, Catranâc, "„iar pe la amiaza zilei de 4 octombrie ajung la râul Răut, lângă satul Bălți"”. Seara, trupele polone au trecut Răutul și la 5 octombrie au ajuns la râul Cubolta. Așadar, prima atestare a municipiului Bălți are loc la 4
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
pe Lista roșie a IUCN. Flora este constituită dintr-o mare varietate de arbori și arbusti cu specii de gârniță ("Quercus frainetto"), gorun auriu ("Quercus delacamphii"), stejar ("Quercus vergiliana"), vișin turcesc ("Prunus mahalaeb"), gherghinar ("Crataegus pentagyna"), păducel negru ("Crataegus nigra"), scumpie ("Cotinus coggygria"), alun ("Corylus colurna") sau smochin ("Ficus carica"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice rare (unele endemice), astfel: unghia ciutei ("Ceterach officinarum"), mărarul Porților de Fier ("Cachrys ferulacea"), garofițe din speciile "Dianthus banaticus" și "Dianthus variciorovensis", feriga cazanelor
Gura Văii - Vârciorova () [Corola-website/Science/328969_a_330298]
-
terestre. Flora este constituită din vegetație forestieră, tufărișuri și specii ierboase ponto-sarmatice. Specii de arbori și arbusti întâlnite în rezervație: stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), prunus (din specia "Prunus tenella"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite o mare varietate de plante, printre care: rogoz (din specia "Carex halleriana"), centaurea (din speciile "Centaurea trhracica" și "Centaurea rutifolia"), sipică ("Cephalaria uralensis"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), usturoi sălbatic (din specia "Allium
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
Abies"), tisa ("Taxus baccata"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus sp."), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), alun turcesc ("Corylus colurna"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus L."), cornișor ("Ruscus hypoglossum"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (de pajiște și stâncărie); printre care: garofița pitica ("Dianthus nardiformis"), tămâioara ("Violă joói"), lăcrămioara ("Convallaria majalis"), brândușa galbenă ("Crocus flavus"), stânjenel de munte ("Iris graminea") sau săbiuța ("Gladiolus imbricatus"). Fauna
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în Munții Banatului. Flora rezervației este constituită din arboret de fag ("Fagus sylvatica"), molid ("Picea abies"), carpen ("Carpinus betulus"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus"); arbusti de scumpie ("Cotinus coggygria"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), tulichină ("Daphne mezereum"), soc roșu ("Sambucum racemosa"), caprifoi ("Linocera xylosteum"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care:rubus ("Rubus hirtus"), mierea ursului cunoscută și sub
Izvoarele Carașului () [Corola-website/Science/325857_a_327186]
-
Medicaro satriva, Onobrychis viciaefolia, Lotus corniculatus, Melilotus officinalus). În anumite locuri improprii agriculturii și desfășurării pășunatului se întâlnesc tufărișuri în special de păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), corn (Cornus mas) și măceș (Roșa canina). Mai rar pot fi văzute scumpia (Cotinus coggygria), sângerul (Cornus sanguinea). Acestea au un rol important în protecția versanților și refacerea profilului. Habitatul reprezentat de păduri ripariene mixte, este dezvoltat pe depozite aluvionare recente, situate în cursul major al râurilor, expuse inundațiilor și este constituit din
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
dominată de gorun dar nu lipsește nici fagul, în special în zonele înalte sau în locurile umbroase. În asociație cu aceste două specii cresc mesteacănul, plopul și arinul. Arbuștii (cătina, jneapănul) se îmbină cu plantele ierboase (festuca, bărboasa, firuța, mojdreanul, scumpia, liliacul). Până la 500 m găsim: frasin, ulm, tei, salcâm etc. În zona Vulcanilor noroioși se întâlnește gărdurarița (Nitrăria schoberi). Este o plantă remarcabilă prin adaptarea la solurile lutoase și nisipoase cu exces de săruri din regiunile aride. În România nu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
o arie protejată, situată în apropierea satului omonim din raionul Rezina, Republica Moldova. Aria include un complex de stânci care "atîrnă" deasupra Nistrului, defileu, peșteri, monumente de cultură, Mănăstire rupestră (sec. al XI-lea), cascade pe versanții abrupți, pădure de gorun, scumpie, alun și alte specii. Aria naturală protejată de Sta "Țipova" a fost încadrată în etajul deluros de cvercete cu stejar și amestecuri cu tipul de stațiune: Au fost identificate două tipuri de pădure: Mănăstirea Țipova este o mănăstire rupestră de
Rezervația peisagistică Țipova () [Corola-website/Science/329712_a_331041]
-
frasin ("Fraxinus excelsior") ș.a.; cărpinița ("Carpinus orientalis") este inclusă în Cartea Roșie, iar "Sorbus torminalis" și "Sorbus aucuparia" sunt catalogate că plante rare pentru floră Modovei. Etajul arbuștilor este redat de specii ce cresc solitar și doar unele fomează desișuri: scumpie ("Cotinus coggygria"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas") spinul cerbului ("Rhamnus cathartica"), măceș ("Roșa spinosissima", "Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), salba moale ("Euonymus europaea"), sânger ("Swida sanguinea"); clocotișul ("Staphylea pinnata") este specie de plante rare. Învelișul ierbos este alcătuit din
Rezervația naturală Molești-Răzeni () [Corola-website/Science/329964_a_331293]
-
conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer "(Quercus cerris)", gârniță "(Quercus frainetto)" și stejar brumăriu "(Quercus pedunculiflora)" sau plantații pure de salcâm "(Robimia pseudacacica)". Subarboretul este reprezentat de porumbar "(Prunus spinosa)", păducel "(Crataegus monogyna)", lemn câinesc "(Ligustrum vulgare)", scumpie "(Cotinus coggygria)". Stratul erbaceu al pădurii este alcătuit din speciile caracteristice silvostepei și anume: firuța "(Poa pratensis)", păiușul "(Festuca valesiaca, Festuca pseudovina)", violetele nemirositoare "(Viola hirta)", brebeneii "(Corydalis solida)". În luminișuri, care sunt foarte frecvente în pădure, în lunile mai-iunie
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
Turdus philomelos"), sturzul viilor ("Turdus iliacus") și sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: cer ("Quercus ceris"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele ocrotite prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: laptele stâncii ("Androsace
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbusti: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), migdal pitic (din speciile Prunus tenella și "Amygdalus nana"), vișinel (Prunus fruticosa), scumpie ("Cotinus coggygria"); Ierburi și flori: stânjenel sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
Sculeni, împreună cu un număr de alte raioane a fost eliminat, ulterior teritoriul său a fost împărțit între raioanele: Fălești și Ungheni. Ca stare la 1 ianuarie 1955, raionul includea 11 consilii sătești: Cioropcani, Chirileni, Izvoare, Gherman, Horești, Pruteni, Risipeni, Sculeni, Scumpia, Stolniceni și Taxobeni.
Raionul Sculeni () [Corola-website/Science/334002_a_335331]