403 matches
-
Autorului Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidră Ce devine timp și scurmă, Răscolește cum o Hydră, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine
SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383484_a_384813]
-
din copac. Spre deosebire de porcul sălbatec vânat sau cel domestic crescut în cocină care se satură cu rămășițele mesei tale, tu, adică omul în general, consideri că hrănirea este un lucru secundar, de neglijat, activitate fiind doar procurarea hranei. Porcul sălbatec scurmă și găsește jir gata căzut din copac bun tocmai pentru o masă copioasă. Cel domestic așteaptă ca tu să-i umpli troaca și o faci sperând o șunculiță mare și gustoasă. Ție cine-ți pune în farfurie? Cine gătește bucatele
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
de frig sau arșiță? Nu cumva tot tu, frații tăi, nevasta sau copiii, adică familia ta, adică tovarășii tăi de viață? Tot animalul știe că spre a trăi trebuie să mănânce respectiv să aibă ce înfuleca. Obține hrana vânând, sau scurmând solul sau culegând frunze și fructe. Și tu omule, prinț sau cerșetor de-ai fi, duci ca principală activitate procurarea hranei și astâmpărarea stomacului. Nu te poți procrea dacă nu mănânci, nu poți preamări pe cel de sus dacă ți-
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TE SLOBOD UITARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
2017. Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidra Ce devine timp și scurma, Răscolește cum o Hydra, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Speranțele mai mor și eleZac rănit prin colț de vis,Rebegit și plin de gânduri,Albatros sau biet proscrisAdunat în vers...în gânduriViața ce-am lăsat în urmă,Ca nisipul din clepsidrăCe devine timp și scurma,Răscolește cum o Hydra,Răscolește-n doruri duseTrecătoare-ntr-un pustiu,Chiar și-n timpurile-apuseVindecate-n...verde viu,Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și eleîn miros de pâine coaptă.Valer Popean,Târnăveni... XXIII. SUNET
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
lut, o rozâ înflorită.... III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
catran. Întind cu teamă, mâna printre ierburi, Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram. Citește mai mult La umbra ta, m-aplec, pădure,Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie,La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă.Nu mai sunt copilița alintată,Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitatăA unui drum ce duce către seară.Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna,Cu norii coborâți peste pământ;Mă doare-nsingurarea și regretul,Mă doare orice vorbă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
reîncepi - de câte ori îl mântui...// Și-oricât ar fi de grea această normă,/ Și-oricât ar fi de greu deznodământu-i,/ Să nu se vadă munca ta enormă!’’. Iată acum care-s terținele corespondente din volumul lui Theodor Răpan: ,,Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n Lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...’’. Rimelor destul de ,,nababe’’ ale lui Victor Eftimiu: labe-silabe-slabe-nababe, valul-madrigalul-teatralul-finalul, veșmântu-i-mântuideznodmântu-i, respectiv, formă-normă-enormă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
n.n. înțelegem că, în locul lui Dumnezeu, poetul nostru va scrie Necuprinsul...). Prin efectul muzical intrinsec, aliterația capătă virtuți de armonie imitativă. Catrenul următor redimensionează cavalcada trubadurului aflat ,,în Marea Trecere’’: De noapte mă feresc, iubirea-mi crește,/ Zodii de apă scurmă Neatinsul,/ Voi măcina cuvinte, sunt învinsul:/ Secunda zace-n taină, se smerește!’’. Ar fi fost de preferat ca nu secunda să se smerească, versul putând fi caligrafiat astfel: ,, Secunda zace-n taină, mă smerește’’. Capitolul titrat III. Mărțișor este subintitulat
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...”. Salutând cea de-a 18-a apariție editorială a remarcabilului poet Theodor Răpan, nu ne sfiim să mărturisim că sonetele sale - tocmai prin perfecțiunea tehnică a lor, inumană! - pot stârni o reacție inversă, pornind de la impresia de sațietate, sufocare, până la
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
la bord pînă la 12 focoase nucleare sau 12 tone de bombe. Este mai lung decît jumătate dintr-un teren de fotbal și înalt cît un bloc de 4 etaje. Ceea ce înseamnă că, politicienii noștri n-ar trebui să mai scurme cu nuiaua pe cer. Chiar dacă sîntem și noi, acolo, în N.A.T.O., nu e indicat să ne băgăm într-un război care nu e al nostru. La dotarea rudimentară pe care o avem, nu e nevoie să treacă vreun militar
Bombardierul Tupolev 160, trecerea la ora Europei Centrale şi arma secretă a Chinei [Corola-blog/BlogPost/92914_a_94206]
-
mea genială și a revenit printre noi. - Gata, copii? Mai aveți orceag? - Aproape l-am terminat, am afișat noi zâmbete luminoase de bucurie. - Cum așa? Pe o suprafață așa de mică ați semănat atât de mult? Ia să vedem! A scurmat pământul greblat și ne-a dovedit prosteasca șmecherie. - Cine v-a spus să faceți asta? Toți au tăcut, dar câțiva mi-au aruncat priviri piezișe și domnul Arsu a înțeles. - Deci, tu ești deșteptul cu invenția! Ar trebui să te
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta Aurorei Sticlaru, scurmând abdomenul acesteia cu minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea mici pentru statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
norocos. cad brume prin părul meu lung, toamnele se-adună în geană, dorule, n-am să-ți alung durerile culcate pe rană. timpul meu a trecut ca ieri, se răzbună vremea din urmă, mi-a-nghețat ochiu-n tăceri, dorul în inimă-mi scurmă. revin mereu în cenușa de-acasă, mai este și iubire și ură, durerea tăcerii m-apasă, în casă nu e nicio făptură. mă-ntorc în marele mister, cântece vechi îmi sângeră gura, mă cuprinde foamea de ger, arunc peste lance
GÂNDURI DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364398_a_365727]
-
mai suntem noi Copiii blonzi, căci amândoi Am tot plătit la vămi întruna Și-apoi ne-a despărțit furtuna Cu dune de nisip și sare Și-și duce crucea fiecare Lăsând în urmă urme, urme În care noaptea vin să scurme Străini ce seamănă cu noi; De-aceea doamnă, amândoi Cu ochii plânși și suferinzi Ne șterge apa din oglinzi Cum valul mării lent nisipul Când bate vântul și disipu-l Referință Bibliografică: Ne șterge apa din oglinzi / Ion Untaru : Confluențe Literare
NE ŞTERGE APA DIN OGLINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364612_a_365941]
-
Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” Poetul - fiind„ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
poezia cu voce cantată) Când vorbea o jună De-ale ei succesuri Se hlizeau și turcii De sub a lor fesuri... Mulți știu rumanește Precum nea Vanghele Zic aeropoarte Și trag la hotele... La friptura stec Ei vor crastaveți Și-i scurmă talentu' Că ie mari poieți. Scriu literatură în limba iengleză Dar vin din Caracal Și-s căzuți în freză. Bat câmpii pe câmpuri Intră-n politică Și-apoi după gratii Prinși cu-ocaua mică! Pe la tribunale Lacrimi grele storc fiinca
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
spun mereu, Voi, Moții mei, luați aminte, Nu doarme-n ceruri Dumnezeu! Noi nu i-am blestemat vreodată Pe cei ce ne-au dorit desculți Și-atunci când am fost trași pe roată Ori ne doineam tristețea-n Munți! Nu a scurmat nicicând rugina În sufletul ce ne-a fost dat, E plină lumea de lumina De aurul din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „Lovească-l fulgerul din stâncă Pe cel străin și nesătul!” Știu
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
în vorba-vers blând-amară a Poetului pe care toți și-l amintesc... vesel și plecau de la el încărcați de optimism. Numai el știa cu ce preț. „Mă simt ca o cârtiță împotmolită-n stele! / E de prisos să caut pârtie, să scurm... Cutreierat și de cometele sistemului nervos, / aș putea să fulger neatenții. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curenții!” Musafirii plecau, Ionuc rămânea cu soarta lui și-și începea, la un moment dat, volumul care
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
cel domnește, Urca, coboară, distruge, zidește Nu pregetă-n urma să lase cărbuni. Femeia mai ușoară-i că vântul, În sufletul lui ea încinge dogoare; E cea care-l naște și-l plânge când moare E cea ce de dragu-i scurma pământul. Bărbatul e totul, noapte și zori, Ziua cea albă și cea curcubeie, Și stie-a trezi făcând chiar furori Otravă și mierea ascunsa-n femeie. Cel falnic, cel mare, cel necuprins, Cade sub secera vieții, învins De ochii lui
BĂRBATUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364637_a_365966]
-
rezolvase nimic, poate mai mult înrăutățise. Pleca acum mutilat pe lumea cealaltă. M-a întrebat dacă eu cred că o să se facă bine. I-am spus atunci și mi s-a părut firesc în momentul acela, cuvintele care mi-au scurmat de-a lungul anilor prin creier: „ O să te faci bine, nea Mărine! ”. I-am strâns între palmele mele grăsuțe mâna uscată cu degete lungi și subțiri. Și am simțit adevărul: nu mai avea mult! Am mințit atât de prost, încât
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
ei de săgetătoare și Doamne cât e de bine să-mi spună draga mamei să-mi alinte un strop auzul după atâta vreme în care atâta vreme de ce atâta vreme cum nu mai sunt și nu mai pot fi copil scurm în pământul ăsta păcătos din care m-a alcătuit Domnul și tac privesc ascult vocea surorii cum dojenește ceva ce nu mai înțeleg în tâmple zvâcnește grija de ea și atât de femeia în care cineva m-a tot rotit
DIN GREŞEALĂ SAU CU VOIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350341_a_351670]