924 matches
-
fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplinăDoar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine.... V. ADUN ANII PENTRU TINE, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. ADUN ANII PENTRU TINE Anii pârguiți și scurși, depănați din ghemul vieții Împărțit-am împreună, ani frumoși ai tinereții A fost răsărit de soare, ceață, ploaie sau senin Dar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin... De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut doar noi
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Dând fiori frumoși în viață, noi l-am denumit: iubire. Pentru unii, a iubi, e-un cuvânt banal de spus Pentru noi a fost ca crezul și respectul ne-a adus ... Citește mai mult ADUN ANII PENTRU TINEAnii pârguiți și scurși, depănați din ghemul viețiiîmpărțit-am împreună, ani frumoși ai tinerețiiA fost răsărit de soare, ceață, ploaie sau seninDar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin...De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut doar noiCând plecat-am împreună să
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI Năframa dumitale-ți este ninsă De anii ce-au trecut doar cu povară, Dar veșnică și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește mai mult MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAINăframa dumitale-ți este ninsăDe anii ce-au trecut doar cu povară,Dar veșnică și flacără nestinsăCerți vremea scursă blestemând ocară.Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasăTe fac icoană sfântă pentru mine,C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasăAidoma unui stup cu harnice albine.A tale palme crețe de la trudăSunt ca safire așternute-n rouă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
o floare Și-a ofilit în trupul de pământ Bătrânul timp a răstignit-o-n soare, Iar noi în haina morții ca pe-un gând. EU FAC ALUZIE LA NOI Tu de dureri ai lacrime de stele Ca roua cerului scursă pe șest Și din tăceri mi-ai împletit mărgele, Iar din privire vii și faci protest. Mi-e teamă că se-ntorc la stână lupii Sau în oraș speranțele puhoi Ori trântorii pe câmp lăsându-și stupii Vor adormi visându
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
Și negrul hău, banal un punct, un cer abia divide. Lumina-i spațiul care arde, străpunge și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n moartea lor, aurul scurs e dor topit, nu piere... E un adânc tăcut și blând, nu știe ce-i trufia; Nu-i soare, să vibreze singur, prin ceruri veșnicia, Ci creator nemuritor, căci viața-i biruință, El ne iubește! demni să fim, copii plini
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
-și exerseze spiritul ludic pe seama ta, nu-ți mai rămâne decât soluția abandonului În brațele unui somn adânc și consolator. Mai ales când poate fi ultimul. Am ajuns la această filozofie ieftină și fatalistă spre dimineață. În cele câteva ore scurse după ce sfrijitul Îmi urase noapte bună aproape cu simpatie (sau cel puțin așa mi se păruse mie la reluare, probabil din nevoia de a găsi un oricât de scheletic punct de sprijin În oceanul de ostilitate care mă Înconjura), În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a vedea dacă nu cumva era mințit cu nerușinare. - Mie mi se pare că omul e rănit grav, continuă el. Eu asta văd. Chemați, vă rog, o ambulanță... Deodată, o bufnitură surdă îi reținu atenția, întrerupându-l. Slăbit din pricina sângelui scurs, Mircea Cârpenișteanu se prăbușise. Acum horcăia. - Chiar am încercat să te omor, tâmpitule, spuse cu greu scriitorul, printre suspine. Numai că tu n-ai apucat să vezi. - Dar de ce, domnule Cârpenișteanu? întrebă copilul, de data aceasta îngrijorat, aplecându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de a putut s-o facă atât de repede? Atât de mult să fi dormit? Atât de adânc să-mi fost somnul, încât să nu-mi fi dat seama de netrebnicia lui șireată, cu care a înghițit miliardele de clipe scurse?... În timp ce eu mă chinui inutil cu astfel de întrebări, lumina pe care am întrezărit-o izbucnind în negura cosmică de-afară pare să crească în intensitate pe minut ce trece, nu-mi explic cum, inundând avanpostul morții în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rând. În mine, totul a început să capete chip dublu. Se dedubla, în primul rând, sentimentul timpului. Timpul meu începea dimineața, apoi urma întâlnirea cu Sonia, masa undeva în afara casei, plimbarea în afara orașului. Pe negândite, venea noaptea, când ziua abia scursă cădea ca o piatră în neant. Era, însă, suficient să întredeschid ochii amintirii pentru ca imediat aceste câteva zile, atât de dense în impresii, să capete dimensiunea unor luni de zile. Dublă era și puterea de atracție pe care Sonia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Se mănâncă cu mămăligă prăjită pe plită. Zer cu buruiene. Mai facem odată precizarea că prin buruiene, în satele comunei Filipeni, se înțelege zarzavaturi. Se pun la fiert ca pentru un borș obișnuit și, în loc de borșul acrit, se adaugă zer scursă de la caș, nu de la urdă. Se adaugă la fiert, cartofi. Mâncare rece. Este de fapt o friptură de pasăre sau de vânat (iepure) în care se adaugă un sosă cu multă ceapă, cu mult ulei, în care se adaugă măsline
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut această cheiță care trebuia să fie neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
A pașilor pe drumul neluminat. Docurile umbrite răsună de pașii celor o sută Ce din ziuă În noapte-au plecat. Așa zăbovim pe punțile fără de vânt, Văzând pe țărmul spectral Umbrele zilelor mii, epave fără cuvânt... O, regreta-vom anii Scurși atât de banal? Vezi tu ce albă e marea! Norii s-au spart și ceru-i de foc, Cu goale și galbene drumuri se-acoperă zarea. Zgomot de valuri la pupa, pe loc, Crește ca-ntr-un noptatec imn. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Față se aliază cu aurolacii uitași și de biserică și de societate! „- Uite partea voastră - le-ntinse Rodica niște bani, pregătindu-se să le dea păpucii. Mai din spate, Vania ridică un deget. Era un individ, slab, șters, cu ochii scurși, parcă dormea în picioare. - Hai, Vania, da din tine, ca viața-i scurtă --- îl îndemna Rodica D.D.T. - Cineva a pus preț pe capul dumitale, cucoana - rosti Vania, cu o voce alunecoasa că uleiul. Rodica se uită mai bine la el
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
au prins pe negândite într-o cursă De șoareci, pusă de 2 lei faliți. Scăpând cu fuga s-au întors la sursă Dar au găsit pereții văruiți; Deci s-au lăsat spre alte zări momiți Spre a uita de epopeea scursă. Au încercat atunci diverse căi, Lipsite uneori de-un minim semn, Des înșelați de călăreții răi, Iar spre-a se învârti un pic și ei, S-au angajat într-un serviciu demn La un manej ... pe post de călușei! PROVERBIALĂ
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
fi fost cu doi ani mai mare decât ea, probabil că, înainte de a termina liceul, ar fi fost prieteni. Îl vede cum o urmărește peste masă și simte că simpatia dintre ei nu a fost diluată cu nimic în anii scurși. O aude pe prietena lui cum le povestește celor de lângă ea realizările lui și își dă seama că fata e foarte îndrăgostită. Face un tur al sălii să se asigure că părinții ei sunt în regulă și să admire ornamentele
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
rog să-și vină-n fire, Dar ea face pe nebună. Hai cu mine sub umbrela, Că de friguri tremuri toată; Nu mai fi tot supărată, Prietena îți sunt, fidelă. -Să-ți stâmpăr aș vrea aleanul, Nu te vreau înlăcrimata ! -S-a scurs vremea dragă față, Ne-om vedea sigur la anul! 92.Poem simplu Seară piticii se întorc de la munca Triști sau veseli după cum Ziua a fost mai albă sau mai cenușie. Piticii se întorc în grup; Piticul mare, în frunte, Urmează
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
tulbură-ntre noi, Pentru secunda-n care voi Adulmeca putredul pod, Sub care seară, în năvod, Voi prinde, poate, cerul viu Al unui pește auriu: În suflet naufragiez, Iar pe nisipul de orez Voi căuta clepsidra ta, Cu timpul nostru, scurs, cândva... 12-24 august 2016, Constantă Sursă foto: The #Brave #Archer and His #Mate - #Hiliuyun #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: E timpul să nu mai avem timp / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04
E TIMPUL SĂ NU MAI AVEM TIMP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361046_a_362375]
-
de pâraie, pe sub umbra umedă, de păduri. Frunza proaspăt culeasă se pune seară înainte de culcare să stea 10-15 minute în spirt medicinal (albastru), până când se impregnează bine. Se pune pe ceafa o pânză subțire, peste care se aplică frunza bine scursă, peste ea se adăuga o altă pânza și se fixează bine pe ceafă. Se poate fixa și cu un batic legat la spate pentru că frunza să nu alunece. Se ține până dimineață. Tratamentul nu trebuie să depășească 4-6 zile la
DISCOPATIA CERVICALĂ SE VINDECĂ TOTAL CU FRUNZA DE BRUSTURE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361172_a_362501]
-
vine și vine și vine și crește, ajungându-ți la genunchi, la brâu, la piept, la gât ... până te înghite cu totul. Senzația de neputință este copleșitoare, poate mai cruntă decât înaintarea implacabilă a apei. Condensarea unor imagini-blitz din viața scursă, irosită sau nu, are oare darul de a servi drept trunchi de copac, de plută sau de colac de salvare de care te poți agăța ca să ieși la liman? Cartea se constituie într-un virtual jurnal liric al Alejandrei Pizarnic
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
se-nșiră Bătrânii stau în prag și se tot miră Că Domnul, de Crăciun, e bun și îi răsfață. Bătrânii din șiștare toarnă lapte Și mult a curs și tot nu e de-ajuns E-atâta alb, că timpul pare scurs Dar vrem ca să mai ningă încă-o noapte. Și-atunci când de pe ceruri o vrea să fugă luna Deasupra de nămeți ce înspre cer ajung, Noi vom urca spre Tine, făcând rând, Să Ți sărutăm, drept mulțumire, mâna. 10. Iubire Au
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
de iubire spre marginea tâmplelor. Timpul s-a oprit în dreptul nopții și în dreptul pașilor numărați de cuvinte. În dreptul întâmplării tale, am lăsat sufletul gaj. Am vrut să te aud și am rămas oarbă. Munții m-au acoperit cu sângele tău, scurs parcă dintr-o iubire ucigătoare. Am rămas așternută peste viață să-mi intre vântul în suflet, să aud cum țurțurii se prind de sânge, cum îngheață ființa. Suntem esențe dopate cu viață. Ori poate nu? Unii își doresc atât de
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
conținutul - bea o înghițitură din sucul de portocale, apoi ia prăjitura și o mănâncă încet... Lacrimile se preling în continuare... Îi ofer și prăjitura mea. Se uită la mine cu niște ochii mari, albaștri și rotunzi, dar mânjiți de rimelul scurs... îmi mulțumește, îmi zâmbește vag și mă refuză desigur. Mă așteptam. După care îmi spune: „Vă rog să mă scuzați... nu aș vrea să vă necăjesc și pe dumneavoastră cu plânsul meu!”. Îi răspund că nu mă necăjește, dar dacă
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
motiv de bucurie- Prim pas spre marea nebunie ... De cum ne naștem,învățăm Ce e lumina,să mâncăm, Să creștem și să progresăm Dar ... învățăm- ca să uităm! Și totul alb sau negru este, Mult sau puțin în tonuri gri, Iar anii scurși îți dau de veste Ce-nseamnă verbul “a muri”. Nu vrem ceda!Și atunci iubim După puteri,după nevoi, Iubim cu patos-ce sublim- Și ... vine ura peste noi! Tineri fiind-tot mai bătrâni Cu fiecare pas spre iad, Cu fiecare gust
CONTRASTE UMANE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349462_a_350791]