329 matches
-
este El singur Împărat al ionului. Căci spune Sfânta Scriptură: Împăratul Tău nu este înspăimântător pentru cei ce-L văd pe El, și nu este de temut sau făptuitor de rele, El nu aduce cu sine purtători de lance și scutieri, trăgând după sine mulțime de pedestrași și de călăreți, trăind în prosperitate și cerând dăjdii și biruri, ca și slujiri și înrobiri de la cei de jos și mai de rând. Dar ce este mai de seamă la El este smerenia
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
autoexilat și că lasă Leonorei toate bunurile sale. Copleșită de durere, aceasta va declara că se va călugări. Principalele arii din opera Oberto, Conte di Sân Bonifacio într-o zonă de provincie având castelul Ezzelino drept fundal Rezumat: Corul cavalerior, scutierilor și a vasalilor lui Ezzelino da Română a venit să-l salute și să-l omagieze pe Riccardo care se întorcea de la război. Riccardo răspunde cu această cavatina, spunând că el nu merită această prețuire. În schimb aceste laude se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Ô jour fatal! Ô crime!). El îi oferă apă unui pelerin, apoi se oferă să-i ajute pe Cruciați. Două femei, Hélène și Isaure, au ajuns în Țară Sfântă pentru a-l caută pe Gaston. Ele recunosc în pelerin pe scutierul lui Gaston și afla că stăpânul lui este în Ramla. Hélène își exprimă bucuria la aflarea veștii (Quell'ivresse, bonheur supreme). Femeile pleacă și câțiva cruciați francezi sosesc împreună cu Adhémar și Contele de Toulouse care, desi rănit cu ocazia atentatului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un bandit de descendentă nobilă, îndrăgostit de Elvira (tenor); Elvira, nepoata și logodnică lui Don Ruy Gomez de Silva (soprana); Don Ruy Gomez de Silva, Grande de Spania (baș); Don Carlo, Regele Spaniei (bariton); Giovanna, doica Elvirei (soprana); Don Riccardo, scutierul regelui (tenor); Iago, scutierul lui de Silva (baș); rebeli, bandiți, cavaleri ai casei de Silva, membri ai “Sfintei Alianțe”, nobil spanioli, nobili germani și doamne. Actul I: Banditul Tabloul 1. În anul 1519, într-o pădure din Munții Aragon, un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nobilă, îndrăgostit de Elvira (tenor); Elvira, nepoata și logodnică lui Don Ruy Gomez de Silva (soprana); Don Ruy Gomez de Silva, Grande de Spania (baș); Don Carlo, Regele Spaniei (bariton); Giovanna, doica Elvirei (soprana); Don Riccardo, scutierul regelui (tenor); Iago, scutierul lui de Silva (baș); rebeli, bandiți, cavaleri ai casei de Silva, membri ai “Sfintei Alianțe”, nobil spanioli, nobili germani și doamne. Actul I: Banditul Tabloul 1. În anul 1519, într-o pădure din Munții Aragon, un grup de rebeli celebrează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
camera printr-o ușa secretă. Regele și Ernani schimba amenințări. Apare bătrânul De Silva care în primul moment nu-l recunoaște pe rege (``Infelice!..e tuo credevi'') și îi provoacă pe amândoi la duel (``Infin che un brando vindice''). Sosirea scutierului lui Carlo clarifica situația: DeSilva îngenunchează și cere iertare Regelui; Carlo îi explică lui De Silva că venise la castel pentru a discuta cu acestă în legătură cu apropiată alegere a electorilor imperiali. Profitând de confuzia generală Ernani reușește să scape. Actul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ca toti conspiratorii se adună în fața mormântului lui Charlemagne dela La Aix - laChapelle. Regele așteaptă rezultatul alegerilor pentru noul Împărat al Sfanțului Imperiu Român. Carlo intra în cripta (``Oh, de' verd'anni miei'') și înainte de a se ascunde îi spune scutierului sau, Riccardo, să anunțe cu lovituri de tun momentul când alegerea să drept Împărat al Sfanțului Imperiu Român a fost decisă. De Silva, Ernani și alți conspiratori intra. Ignorând prezenta regelui, conspiratorii trag la sorți pe cel care îl va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
logodita cu Arrigo (soprana); Arrigo, conducător al trupelor veroneze (tenor); Federico Barbarossa, Împăratul Imperiului German (baș); Primul Consul al Milanului (baș); Al doilea Consul al Milanului (baș); Primar al Como (baș); Marcovaldo un prizonier german (bariton); Imelda, însoțitoarea Lidei (mezzo-soprana); scutierul lui Arrigo (tenor); un herald (tenor); Cavaleri ai Morții, magistrați și conducători ai poporului din Como, servitoare ale Lidei, cetățeni din Milano, soldați din Verona, Novară, Piacenta și Milano, soldați germani. Actul I"Egli vive!" (El trăiește!) Tabloul 1. O
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cavaler saxon (tenor); Mină, soția lui (soprana); Egberto, un bătrân cavaler, tatăl Minei (bariton); Briano, un pustnic (baș); Godvino, un aventurier și oaspetele lui Egberto (tenor); Enrico (tenor) și Elenă (mezzosoprana) verii Minei; servitoare, cruciați, doamne și gentlemeni din Kent, scutieri, paji, heralzi, vânători, saxoni, țărani scoțieni. Actul I Tabloul 1. O sală din castelul lui Egberto. Bătrânul cavaler Egberto a organizat un banchet în onoarea lui Aroldo, ginerele său, care tocmai s-a întors dintr-o cruciada în Palestina. În
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o sexualitate ambigua la un adulter confirmat sau la nașterea unor bastarzi, aristocrații aveau nevoie de un complice și de un companion, care era prezent douăzeci și patru de ore, șapte zile din săptămână. Asemeni secretărilor miniștrilor, sufleurilor de la teatru, ordonanțelor ofițerilor, scutierilor cavalerilor, valetul regelui devine o persoană indispensabilă." El era cel care transmitea toate ordinele și mesajele secrete, intermedia audiențele neluate în seamă și pe care le introducea regelui, scrisorile ascunse ale regelui și de rege "<footnote Malgrin Mathieu, L’Establissement
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
fiul lui Dragul voievozi de neamuri - BALCU - DRAGU - DRAGOMIR - ȘTEFAN ROMAN BODEI hatmanul lui Dragu PAHOMIE arhiereu de Rădăuți URICARIUL TOADER LUPĂȘTEANU boier pe valea Bistriței BOGDANA soția lui Sas CRĂCIUNA soția lui [Toader Lupășteanu] ANNA fiica lor PEPELEA STROLEA scutier la Toader Lupășteanu DRAGOMIR burgrav al cetății Dâmboviței, solul lui Alexandru Bassarab UN CRAINIC ACTUL I CORNUL LUI DECEBAL (Sală gotică în cetatea Arieșului. În stânga în prosceniu tronul, în dreapta, jețuri, dispuse în semicerc) SCENA I SAS (intră) Așadar azi e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i Bogdan. E Ștefan... Ți-ai omorât vlăstarul. (Sas aleargă în fund. Cortina cade. NUNTA LUI DRAGOȘ În 3 acte 2254 ACT[UL] I SCENA I E scrisă. Bogdan și Veroni. SCENA II Strolea curăță armele. Ceartă cu boierul bătrân. Scutierul Bogdan cere fata. Arhiereul din Rădăuți. SCENA III Eșarfa cu bourul. Despărțirea de Veroni. Să cer un semn, iubito. Nu vrei, copilă dragă. ACT[UL] II SCENA I Arhiereul din Rădăuți și Bogdan Vodă într-o cârciumă. Planul de-a-și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
II SCENA I Arhiereul din Rădăuți și Bogdan Vodă într-o cârciumă. Planul de-a-și încerca iubita. Pepelea și consoții. Scenă comică. Pepelea se-nvoiește să joace pe Vodă. SCENA I Alegerea miresei. Pepelea joacă pe Domn. Bogdan pe un scutier. I se propune Veronii. Ea-ngălbenește și cade leșinată. Scena între Pepelea și boierul din M[oara] G[uzanilor]. Arhiereul din Rădăuți le spune tuturor boierilor că, spre a se încredința de a lor fidelitate, Vodă cere de la fiecare un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bogdan căci e fată săracă. Nu astfel. Împăcare. Vin delegațiunile din toate părțile Moldovei. El le arată pe mireasa lui. Trâmbițe. Capăt. {EminescuOpVIII 91} [ PERS0ANELE ] BOGDAN-DRAGOȘ BOIERUL DIN M[OARA GUZANILOR] SOȚIA LUI VERONI PAHOMIE arhiereul din Rădăuți PEPELEA STROLEA scutierul b[oierului] d[in] M[OARA] G[UZANILOR] ROMAN BODEI credinceriu a lui Dragoș din Maramurăș KADIUS LADKI solul lui Vladislav Bassarab Boieri. Meseni. Țărani. Copii de casă. 2275 [ACTUL I] [PROLOG] [ROMAN] [(aparat)] Cu tinerii nu îmblă el serile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
după fata regelui, să nu-l ucidă pîn' nu s-o ști cine-i el... Poate să fie tocmai mirele. {EminescuOpVIII 194} ACTUL AL DOILEA PERSONAJE DESPOTUL SERBIEI MARIA fiica sa O PREVESTITOARE PETRE BOIERI SÎRBI UN SOL MOLDOVEAN CĂLĂUL Scutier la despotul. Scenă de noapte. E prins. Despotul mai bine mi s-ar căca în pălărie. Condamnat la spânzurătoare. Fata plânge și vrea să intre în mănăstire. Deodată vine solul moldovean și-i spune regelui o vorbă - acesta se-nseninează... Îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu bătrânul doge Dandolo; pe frate-său Enric îl chemă prin curier să vie din Asia înapoi, dar, fără a-i aștepta întoarcerea, împăratul porni totuși numai cu mica trupă de 140 de cavaleri, cu suita lor de arcași și scutieri, precum și cu trupele mai sus-numiților doi tovarăși de luptă, înaintînd cu curaj spre Adrianopol. Înaintarea acestei oștiri de agresiune, cam puțină la număr, contra orașului întărit, a cărui împresurare se hotărâse, a urmat în chipul următor: mareșalul Gottfried de Villehardouin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la tronul împăratului; Enric, mărinimos cum era, crezu răzvrătiților de-odinioară, dar acum pocăiților romei, îi iertă și-l luă sub scutul său în contra crudului lor nimicitor. Deși deocamdată nu putu aduna sub steagul său decât 400 de cavaleri cu scutierii și arcașii lor, totuși ieși-n campanie cu-această neînsemnată putere și dete piept romîno-bulgarilor, cu toate că aceștia, împreună cu aliați lor, fără a număra și pe pedeștri, erau aproape 40000 de călări. Ei cuceriseră deja Didymotichos și-ncepuseră a urzi intrigi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pre locuitori, împresurară capitala despre uscat și despre mare, și o îndesuiră cu atât mai rău cu cât întreaga ostășime de luptă a latinilor se mărginea la abia o sută șasezeci de cavaleri proprii și la o neconsiderabilă grămăgioară de scutieri și arcași. Capitala era deja în pericolul iminent de a cădea necondiționat când extraordinară vitejie a împăratului Ioan de Brienne dete lucrului altă față. Acest erou făcu o ieșire puternică cu ceata sa de cavaleri în contra asediatorilor, aruncă claie peste
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub conducerea lui Sigismund o ceată a credinței din cei mai cu vază și mai viteji cavaleri ai Franției și ai Germaniei, care prin număr și compunere îndreptățea la mari așteptări. Două mii de cavaleri franceji însoțiți de șase mii de scutieri și oameni ai lor pedeștri și calări, având între ei cele mai nobile nume, conduși de contele Jean de Nevers, fiul ducelui Filip de Burgonia, se prezentară spre luptă și serviră ca luminos prototip de curaj războinic, hotărâre și izbutitoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu un mai mare impact al comicului, dar o mai mare puritate a acestuia; în ce privește „conservarea parfumului visurilor risipite” pe lângă aceeași rațiune mai joacă și alta: personajele de care ar fi râs Molière nu sunt atât cavalerul Tristei Figuri și scutierul său, poate nici nepoata și guvernanta, dar sigur popa și bărbierul, sigur Samson Carrasco, sigur ducele și ducesa, sigur toți ceilalți. Sau, mai degrabă, ar fi râs de toți, dar lui Don Quijote i-ar fi rezervat regimul lui Alceste, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui N. Iorga, autentifică formal pretențiile romancierului de a reconstitui cu mijloace epice un moment din efemera ocupație a Olteniei de către austrieci (în veacul al XVIII-lea). Istoria se năpustește, strivitoare și perversă, asupra protagoniștilor: melancolicul Tobit (boiernaș autohton) și scutierul său Heiler. Cu toate acestea, destinul personajelor rămâne neatins de presiunea conjuncturii, ascultând mai curând de o providență livrescă. Pe alocuri, ea se face simțită și în Tache de catifea sau în miniaturile din Manualul întâmplărilor. Tandemul Tobit-Heiler trimite caricatural
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele sale (Măciașul și florile, Un muieroi și o femeie, Muștele și albinele) dezvăluie o mare slăbiciune pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
cu oștirea arhanghelului Mihail, diavolul este învins temporar și exilat pe pământ și în ape. El învestește cu puterea sa o fiară monstruoasă, cu șapte capete, simbolizând Imperiul Roman. Această fiară, a cărei principală trăsătură este violența, își ia drept „scutier” o a doua fiară, ieșită din pământ, al cărei rol este de a întreține cultul celei dintâi. Ea simbolizează, probabil, în ochii autorului Apocalipsei, colegiul preoților care se ocupa de cultul suveranilor. Semnificației politico‑religioase a celor două fiare i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cartea lui Daniel, și aceasta amplu cenzurată (canonicité oblige!), nu acoperă decât un segment mai curând restrâns al „istoriei” Anticristului. Episoade esențiale, cum ar fi apariția celor doi martori (Enoh și Ilie); cele două fiare, simboluri ale Anticristului și ale „scutierului” său; cifra 666 și numele Anticristului; tribul lui Dan, tăiat de pe lista celor douăsprezece triburi; judecarea Desfrânatei celei Mari, împărăția de o mie de ani (millenium) și mai ales confruntarea decisivă dintre Isus și diavol, în care cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
14; Florin Manolescu, „Placebo”, CNT, 1983, 19; Val Condurache, Efectul Placebo, CL, 1983, 6; Mircea Muthu, Romanul ca provocare, ST, 1983, 7; Ioan Holban, Reportajul de idei, CRC, 1983, 42; Gheorghe Glodeanu, „Placebo”, TR, 1983, 45; Ion Pecie, Stăpâni și scutieri, R, 1983, 11; Roxana Sorescu, Romanul ficțiunii romanești, VR, 1984, 1; Ștefan Melancu, „Intermediarul”, ST, 1984, 2; Victor Durnea, Scriitori în exil. Între creație și analiză, CRC, 1990, 6, 7; Ulici, Prima verba, III, 28-30; Cristea, A scrie, 179-184; Andrei
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]