227 matches
-
451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului în același timp, fără promisiuni banale, clătesc ochiul șarpelui și ochiul cuvântului, cu lacrima puiului de crocodil. ascund o cratimă, dezvelesc un punct, absorb verbul prin tălpi apoi, puțin câte puțin, clipesc. scuturate valori obosite de zgomot, în pumn își găsesc somnul. trezirea se amână, până la gravarea unui nou calendar pe piatra de hotar... Referință Bibliografică: hotar / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 451, Anul II, 26 martie 2012. Drepturi
HOTAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346406_a_347735]
-
fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește, Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele; Ziua pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștiemireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre gloata de copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
Este normal să le uit cât mai repede, le-am depozitat în sertarele memoriei dar ies la suprafață că un tatuaj pe suflet. Tot ce rămâne plânge-n poeme, În sângele lor se asimilează cu roșul carmin păstrând ghimpii trandafirilor scuturați. Iar dacă n-aș avea plumb în glezne și curbura tălpii atrofiata de drumuri neterminate, aluatul voinței ar crește peste măsură trăgând după mine piatră până la mormânt pe care nu voi scrie nimic. Referință Bibliografica: Tot ce rămâne plânge-n
TOT CE RĂMÂNE PLÂNGE-N POEME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376295_a_377624]
-
îmi fusese tovarăș mi-a spus: “Ce frumoasă erai în haina aceia roșie!” Uitasem de ea. Am scos-o din valiza de carton, în care iși ține mama hainele de înmormântare. E ciupită pe ici colo de molii. Periată și scuturată arată încă foarte bine. Am așezat-o pe cuier în fața oglinzii. Între ea și oglindă eu! Fredonez fals „trei culori cunosc pe lume...”ce mi-o fi venit! Ne privim reciproc, ce mult am iubit-o! Haina roșie îmi zâmbește
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat în stînga. Cu dreapta, îți prinde mîna (ți-o scoate și din buzunar, la o adică) și ți-o strînge scuturat, c-o energie ce-ar putea vorba lui De Chirico să pună în mișcare o granitură de tren. Îți reține mîna în menghina lui de aschimodie și te privește, țintă, în ochi, cu agresivă impudoare. Încît, minute în șir, cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
saltul istoric, fanatizarea sufletului românesc, cultul forței, distrugerea infecundei democrații și impunerea dictaturii populare, indispensabilă în cadrul culturilor mici: „Ea este singurul mijloc prin care ei își pot înfrânge inerția [...]. Orice soluție am căuta pentru România, este imposibil să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară în afară de un regim dictatorial. Și prin aceasta înțeleg un regim care creează în România o febră unică și tinde să-i actualizeze ultimele posibilități. Democrația a risipit prea multe energii fără vreun scop național. O dictatură
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
tatăl său și să [se] ție cu mă-sa. ACTUL AL II-LEA SC[ENA] I Doamna Maria trăiește în pădure cu fiul său, vânătorul frumos care a văzut o fată în codri ce mult îi place. Povestea cu frâiele scuturate. {EminescuOpVIII 126} SC[ENA] II În ajunul nașterei unui fiu în casa lui Mihnea e-ntristare. Ei își zic cu spaimă menirea copilului lor. El s-a născut. Simbad zodierul e chemat, care le prezice lucruri cumplite. Ei se decid
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am intenția să-i recitesc cele mai bune volume, după părerea mea Oul și sfera și Laus Ptolemaei, pentru a-mi verifica (și confirma, sper) buna impresie de la prima lectură. Cred însă că e în folosul lui să fie puțin scuturat (cordialmente) și trezit, până nu e prea târziu, din euforia toxică a inhalării fumului de tămâie. De altfel, nu cred deloc ceea ce se spune de amicii săi din grupul admirației mutuale, că el a reformat, făcând dată, limbajul lirismului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Curățarea meridianului stomacului Capătul de Început al meridianului stomacului Capătul final al meridianului stomacului 3. Apoi mergeți În jos pe conturul feței voastre spre mandibulă și În final reveniți În sus către punctul ce se află dedesubtul ochilor dumneavoastră. 4. Scuturați energiile acumulate pe mîinile voastre. Urmați această cale inversă Încă o dată sau de două ori dacă doriți acest lucru. 5. Apoi urmați calea meridianului stomacului În sens opus (Înainte) (din nou, consultați Figura 4-6). 6. Urmăriți meridianul În direcția normală
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
volumul Opinii literare (1927), care nu certifică o reală înzestrare pentru comentariul de acest gen. Prima plachetă - Poezii (1920) - a fost urmată de altele, astfel încât, în 1928, D. este admis ca membru al Societății Scriitorilor Români. În primele culegeri - Primăveri scuturate (1924), Cântece pentru madona mică (1926; Premiul Academiei Române), Priveliști (1928) - predomină încercările de autodefinire și autosituare a eului liric în lume, având ca principală marcă a identității durerea, o durere fără cauze concrete, explicite, care e un fel de a
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
s-a dedicat poeziei. Chiar dacă era înzestrat cu posibilități modeste, lipsit de o forță de creație și expresie notabilă, D. reprezintă un caz de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Athena Parthenos a lui Fidias, astăzi distruse, nu este în întregime anulată." Conceptul de transcendență a operei de artă propus de Gérard Genette mi se pare a fi centrul de greutate al esteticii sale. Cum însuși autorul avertizează, termenul trebuie scuturat, în contextul acestui volum, de orice fel de conotație kantiană, chiar filozofică la modul general. Pentru Genette, transcendența funcționează în sensul strict etimologic, latinesc, ca ieșire dintr-o incintă, depășire a limitelor. Comparația pe care o folosește autorul este cea
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare! Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.” „Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața ușii care ascunde pomul de Crăciun, se înălța, în trupul lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel, înhămându-și toată puterea prin brațe: era
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
va fi slăbită, și grăsimea cărnii lui va pieri. 5. Se va întîmpla ca atunci cînd strînge secerătorul grîul, și brațul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim; 6. vor mai rămîne doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. 7. În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, și ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe cineva care ar fi putut să-l ajute să facă ceva pentru băiat. — Ajută-mă! îi spuse lui Maliban. Trebuie să-l eliberăm de armură. încercară, cu mișcări precipitate, să desfacă legăturile de la lorica lui Vitaliu,s însă acesta, scuturat astfel, gemu din nou. Un tremur îi străbătea acum membrele, iar strângerea mâinii sale se făcea din clipă în clipă tot mai stinsă, chipul tot mai palid, privirea tot mai împăienjenită. Sebastianus, care îi susținea capul cu brațul, nu încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un sat care părea pustiu în lumina orbitoare a zilei, și mă miram că văd așa de puțini oameni. Sătenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
proverb spune că ei au mereu un pumnal în mână, „fie ca să-ți taie beregata, fie ca să taie beregata unei oi în cinstea ta“. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! I-am numărat și răsnumărat, socotit și scuturat. Iată tot ce a rămas din imensa mea avere, tot ce-mi rămâne ca să străbat Sahara până în ținutul Nilului, și ca s-o iau de la capăt! La văicărelile mele repetate, Hiba a răspuns printr-un zâmbet greu de deslușit, șiret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul care Îi indica ce să facă. Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din ei nu se comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai fi corespuns cu casa și cu locuitorii ei. . . Pe când așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina lui, ar fi fost cumpărat de la o casă bună, azi sufrageria
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
printre picături de iubire și n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat parcă-s fulgi geruiți de zăpadă sau poate iarna
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oarbă, ci dăruire pentru fericirea și binele celuilalt, devotament, responsabilitate și înțelegerea aspirațiilor sau greșelilor fiecăruia. În toate etapele vieții. La orice vârstă. În orice situație. Acum era... o situație? se întrebă Mariam. Își aminti de vânătoarea cu șoimi. Zăpada scuturată. Umerii goi ai Marioritzei. Zâmbetul, felul în care o privea în timp ce îi vorbea despre hayeren. Da, era o femeie inteligentă, cultivată, fermecătoare și... suficient de lucidă ca să nu-i ia chiar totul. Evantaiul dansă o clipă în lumina lumânărilor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tunul? A, da: tunul. Îl uitasem, tot auzindu-l. Dacă nu ne-ar fi atras mama atenția, nu l-am fi luat În seamă - cu toate că atunci când geme, oh-tează, buh-nește, bum-ează, prind a zumzăi geamurile. Și se simte, sub tălpi, pământul scuturat. Tunul: de vreo zece zile grohăie-mugește Încolo, pe mâna dreaptă; acolo-i Răsăritul. Oamenii zic: La-Nistru. De aici, din calidor, se vede bine de tot lumea largă; și frumos, oamenii din sat: I-a apucat, așa, dintr-o dată, hărnicia; vrednicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]