320 matches
-
într-un plan analitic (al exp licației argumentate) sau într-un plan de ordin evaluativ care apelează la judecăți de valoare și aprecieri personale în susținerea punctelor de vedere și opiniilor. 5 GREȘELILE se identifică tipurile și gravitatea acestora (greșeli scuzabile, acceptabile sau fundamentale). 6 CREATIVITATEA măsura în care proiectul poartă amprenta efortului și inspirației autorului; vizează originalitatea stilului său, pusă în valoare în etapele realizării sau prezentării proiectului. 7 CALITATEA REZULTATELOR se apreciază d in perspectiva valorificării proiectului în sfera
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
filosofici fundamentali, se naște întrebarea aproape dureroasă, cum a fost posibil ca oameni deosebit de inteligenți, cum au fost cercetătorii lui Eminescu, să-i fi ignorat filosofia, să nu-i fi "văzut" sistemul filosofic. Dar mi se par persoane întru totul scuzabile. Atât le comunica opera, de toate felurile, a poetului. În ea, în fond, se află miracolul care ține de genialitatea creatorului. Opera își schimbă semnificațiile odată cu epoca. E aici o idee de permanență care va întovărăși opera lui Eminescu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pierde firea“, așa suna justificarea obișnuită. I se intentase o dată un proces pentru „gravă vătămare fizică“ și numai Robin Osmore, prin dibăcia lui, îl scăpase de judecată. Părerea susținută de Alex, cum că George nu era decât un bețiv, deci scuzabil, nu era împărtășită și de alții. Absența din viața lui a oricărei norme de politețe elementară era socotită drept semnul unei anarhii morale, mult mai adânci. Se părea că acele bariere ridicate instinctiv de cetățenii civilizați, pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
integrate propriului sistem. Discuția asupra rolului grecismului în spațiul românesc a generat vii polemici, ambele tabere având argumente dar și motivații diverse, unele ținând de sfera politicii. Oricum, ideea potrivit căreia influența culturală greacă a fost nefastă este, firește, eronată, scuzabilă însă prin condițiile concrete și mediul social în care au scris susținătorii ei. De asemenea, nu credem că trebuie exagerat în vreun fel forța acestei influențe chiar în perioada regulamentară, când observăm o circulație a cărții grecești sufocată de publicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de părerea lui despre Dante și Francesco d’Assisi. Dar faptul că, acum două secole, când nici studiile de specialitate, nici gustul timpului nu erau receptive pentru cultura medievală, Voltaire o expedia așa de sumar, e la urma urmei destul de scuzabil. Și la urma urmei era totuși Voltaire. Dar, qoud licet Jovi non licet bovi. Cu asta mă întorc la scriitorul nostru. Ca două secole după Voltaire, timp în care istoria culturii, istoria artei, istoria propriu-zisă, filozofia, estetica și alte discipline
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
centrală în cadrul acțiunii, de a se individualiza, de a dobândi un contur precis, de a tinde să devină un personaj cu o personalitate remarcabilă. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer o acceptă, manifestând îngăduință față de tot ceea ce ea întreprinde, o fac scuzabilă și simpatică unui auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a fi scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rațiune, o lipsă a înțelepciunii și a acceptării vieții așa cum este, nu doar o idealizare a ei. Oricât ar încerca autorul să le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine ale sale, gesturile lor nu pot fi totuși întru-totul scuzabile sau acceptabile, pentru că neștiința și naivitatea au un preț: Hypsipyle, deși generoasă și primitoare, îl acceptă prea ușor pe Iason, străinul rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pp. 1-25, passim. 192 personajele sale feminine: a fost sau nu admiratorul lor? Este oarecum ciudată poziția pe care o adoptă naratorul chaucerian vis-à-vis de eroinele înfățișate: personajele puternice ori malefice, cum ar fi Cleopatra sau Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la o devalorizare a virtuților lor. Încă o dată remarcăm o ironizare a tot ceea ce epoca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără propria cauză, condamnând o căsătorie făcută fără discernământ, și devine scuzabilă în actul ei de respingere a unui soț decrepit. Același narator, Dioneo, va relua în povestirea a zecea din ziua a patra triunghiul conjugal în care soțul este un doctor renumit, dar bătrân, soția - tânără și plăcută, de aceea apare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe bărbatul îndrăgit. Teatralitatea ei este impecabilă, intuiția remarcabilă, iar imaginația de-a dreptul debordantă. Eroina se dovedește un spirit anticlerical, este o bună cunoscătoare a slăbiciunilor oamenilor Bisericii, o adulterină fără remușcări și fără moralitate, de aceea mai puțin scuzabilă. Ceea ce-i imputa soțului nu era lipsa virilității, ci a unei origini sociale nobile, meșterul țesător fiind prea burghez pentru 898 Robert O. Payne, op. cit., p. 26. 899 Charles A. Owen, art. cit., p. 303. (trad. n.) 900 Joseph D.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dornici de răzbunare și de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
modul de a fi al personajelor și le controlează acțiunile.1008 Chaucer îmbogățește imaginea personajului pe care îl preia din opera lui Boccaccio, accentuând pe aspectele subtile, dar care o vor converti pe femeie dintr-o donna demonicata într-o scuzabilă victimă: singurătatea, frica, recunoașterea poziției în societate, manipularea de către cei din jur. Personajul feminin chaucerian poate fi înțeles în complexitatea trăirilor și a conjuncturii în care se află, cititorii compătimindo, mai curând, decât acuzând-o.1009 Tipurile tradiționale feminine în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
simțeau puterea și influența diminuate, erau nesigure de transformările majore pe care adoptarea unei noi religii putea să le aducă în societatea pe care o guvernau din umbră și față de care, trebuie să recunoaștem, erau atașate. Răutatea lor poate fi scuzabilă doar dacă ne gândim că ele reprezintă un factor conservator, de păstrare a unor tradiții ce se văd amenințate prin realizarea unor căsătorii nu tocmai dorite, percepute de aceste femei voluntare ca simple capricii trecătoare. Alteori donnele demonicate sunt triviale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
enigmistică a Ferestrei de sus, bazată pe descoperirea accidentală a unei fotografii improbabile, nu ne arată un Chandler în cea mai bună formă - afirmă unul dintre biografii binevoitori ai lui Chandler (Hiney, 1997, p. 128). Judecățile de acest fel - poate scuzabile în momentul apariției cărții - păcătuiesc prin eludarea viziunii de ansamblu. Creația lui Chandler are un acut caracter serial, dominat de dispunerea pe orizontală a temelor și strategiilor. Pentru a evita monotonia, autorul încearcă permutări și nuanțări, creând denivelări pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1999 de către Bernard Capp în încercarea de a reexamina „semnificația reputației sexuale masculine pentru «pătura mijlocie» și «sărăcimea cinstit㻓. Plecând de la definiția lui Keith Thomas, infidelitatea este judecată diferit: chiar dacă este o ofensă, ea este considerată ca una ușoară și scuzabilă dacă vine din partea bărbatului, dar capătă o gravitate maximă dacă vine din partea femeii. Acest lucru a dus la naște rea unor max me care scot în evidență libertatea acordată bărbatului. K. Tho mas notează câ te va dintre ele: un
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Aceasta dovedește că implicațiile unei teorii a dreptății sociale în sfera sănătății sunt considerate astăzi virtuți sau defecte fundamentale, primordiale, ale acelei teorii. Tăcerea unui teoretician al dreptății distributive în problema serviciilor medicale nu mai este considerată, pe bună dreptate, scuzabilă sau acceptabilă. Dominantă a devenit, dimpotrivă, opinia că "în orice discuție a echității și dreptății sociale, boala și sănătatea trebuie să figureze ca o preocupare majoră. Sănătatea este una dintre cele mai importante condiții ale vieții umane și un constituent
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul. Și totuși e ceva tragic și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu privire la normalitatea devianței, Durkheim ne invită să ne imaginăm o societate de sfinți, o comunitate de ființe perfecte din punct de vedere moral. într-un asemenea context, probabil că nu ar exista delicte, dar greșelile involuntare, oare ar fi considerate scuzabile de către un laic, ar crea acolo același scandal ca și ofensa obișnuită într-o comunitate obișnuită. Raportul dintre normal și patologic în definirea devianței poate deveni mai vizibil dacă facem trimitere la funcțiile și disfuncțiile sociale ale devianței. Astfel, sociologul
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
genere, interesul transcendental al criticii kantiene a rațiunii pure îi scapă în mod evident lui Maiorescu. Un lucru totuși de înțeles, căci el a scăpat și unor reputați critici ai lui Kant pe care îi urmează profesorul român. Mai puțin scuzabilă va fi o asemenea receptare a lui Kant câteva decenii mai târziu. Universitari de formație junimistă, ca Petre P. Negulescu și Ion Petrovici, au cultivat mai departe tema kantiană a „răsturnării copernicane” într-o înțelegere psihologistă: modul nostru de a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
politice (pentru care îl socotea incapabil), cu excepția unor funcții de pură reprezentativitate, nepregătindu-l în consecință pentru succesiunea la tron†††††††††. Recunoaștem aici "blestemul" hanovrian al animozității dintre suveran și primul născut; anticipînd cele ce vor urma, această atitudine "perfecționistă" (poate scuzabilă la un tată superexigent, preocupat tocmai de asigurarea unei bune succesiuni, dar anormală la o mamă) se va perpetua și la generațiile următoare: regele George V va fi foarte aspru cu cei doi fii ai săi, în perioada lor formativă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
i-a convins pe geți să-și distrugă viile, să trăiască fără vin, ceea ce nu e de crezut, tracii fiind inițiatorii cultului lui Dyonisos, zeul vinului și viței de vie, preluat de greci, împreună cu misterele lui Orfeu. Exagerarea poate fi scuzabilă și explică creșterea puterii getodacilor sub regele Burebista, folosindu-se și ceea ce a rămas în istorie cu denumirea de asanare morală , care, după cum se știe, este discutabilă. Dacă geții au tăiat viile, că nu este de presupus că au scos
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
prezent, importanța limbii engleze pentru dezvoltarea economică și pentru comerțul mondial, potrivit analiștilor, a avut ca rezultat o formă nouă și importantă de diferențiere socială. Dacă sărăcia, foametea și bolile sunt imediat recunoscute ca cea mai crudă și mai puțin scuzabilă formă de privațiune, privațiunea lingvistică reprezintă o situație mai greu observabilă, dar fără îndoială una de mare importanță. În cele mai multe state ale lumii mobilitatea socială este dependentă de cunoașterea limbii engleze. Ca o consecință, studiul limbii engleze este o parte
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
apare acea stare critică. S-a speculat foarte mult pe eroarea medicală, sau mai bine zis pe greșala medicală, În care s-a invocat În principal ignoranța medicului, neglijența, epuizarea prin suprasolicitare și reaua credință. Din cele patru ipostaze, singura scuzabilă ar fi epuizarea prin suprasolicitare, frecvent Întâlnită acolo unde Încadrarea cu personal medical este deficitară, cum ar fi În serviciile de primire urgențe și serviciile de terapie intensivă, ceea ce constituie o realitate pentru sistemul medical românesc. Aria acuzelor s-a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
copiii au de suferit de pe urma absenței tatălui și datorită atitudinii greșite din partea mamei care, în supărarea ei, ori se agață mult de copil, îl răsfață excesiv, îl supravalorizează, sau îl responsabilizează patern înainte de vreme. Atașamentul acesta abuziv, chiar dacă este oarecum scuzabil, creează, în absența paternă, un pericol considerabil pentru viitorul copilului, după cum urmează: băiatul care nu mai găsește nici o barieră în fața tendințelor lui instinctive către mamă, va fi amenințat chiar de aceste impulsuri; fata care rămâne fixată afectiv la mamă, riscă
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]