432 matches
-
în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de nerealizat și foarte fantezist. Am constatat lucrul acesta cu regret și rămânându-mi un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să-mi reproșeze cu mânie că n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din toate părțile numai de vrafuri de dosare, ce trebuia - chipurile - a le prelucra cu grijă. Atât. Însă, deși tocmai am descris repede și simplu ceea ce avea trecut el în fișa postului de făcut, pentru Osvald travaliul acestei munci banale, serbede și care nu se schimba niciodată era insuportabil și cu totul respingător, căci el era o fire libertină, nestatornică și iscoditoare, fire ce și-o vedea cum, pe zi ce trecea, îi amorțește și nu mai răspunde la neliniștea tinerească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit Istorisiri nesănătoase fericirii 143 întotdeauna acolo exact ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte bine de ce zisese că „speră”. Din moment ce omul își face încrezător speranțe, el ia în calcul, în mod natural, și modalitatea aproximativă, prin care crede el că și le-ar putea împlini. (Fiindcă, altfel, speranțele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca de-un elastic, scoțînd, uneori, efecte lin-frumoase: "Cerul mic în carul mare duce Domnului iubire" (Noapte). Visul nou, visul "leneș - de burghez", visul "înfipt ca un os în gîtlej" sînt feluri de-a trăi într-o geografie, altminteri, ori searbădă, ori peste poate de violentă. La numai un an distanță - surprinzătoarea prolificitate a obsesiilor... - în 1934, apare al doilea volum, Metamorfoze. O poezie cu titlu frumos, Întîlniri neverosimile, și trup deșirat, presărînd imagini paradoxale ca pe un drum al oaselor
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
harnică și rea." Mai reactiv, chiar, decît Plumb-ul lui Bacovia, Bromul expediază deopotrivă realitatea și vorbirea despre ea în sunetul înfundat, de lehamite peste poate, al unei onomatopei: „Cuvintele noastre sunt culcate și reci,/ Mici podoabe de sticlă în searbădul ah,/ Vezi flori ca de hârtie căzute din ghiveci,/ Fiindcă totul e bleah, absolut totul e bleah." (Bleah). Nimic de recuperat, în această făcătură care nu te poate scăpa de constatările lucidității. Una împărtășită în doi, încredințată unui vecin, care
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
fixarea lor inevitabilă, cu înșurubarea într-o condiție socială joasă și într-un mediu (sub)urban sufocant. Senzaționalul unor întâmplări, bine exploatat de un prozator realist în cel mai puternic sens al termenului, distonează așadar cu o așteptare continuă și searbădă. Cu cât faptele expuse sunt mai bizare ori mai zguduitoare (în registrul perversiunilor sau al dramelor umane), cu atât tonusul protagonistului și al romanului său este mai scăzut. În pofida aparențelor de vitalitate epică, realismul lui Radu Aldulescu nu e unul
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
poate fi sursa unei reușite (cea a primei jumătăți a cărții). Dacă Horea Paștina ar fi știut să scrie și ar fi respectat convenția breslei, compunînd sisific un tom de acribie erudită, rezultatul ar fi fost o pleașcă de maculatură searbădă, una din nenumăratele inepții docte care umplu rafturile bibliotecilor. Așa însă, s-a întîmplat un lucru prodigios: mutul i-a lăsat pe alții să vorbească în locul lui, selectîndu-i după impresia pe care i-a lăsat-o cuvîntul lor. Și impresia
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
din față îl așteaptă o femeie, fără îndoială încă vreo stagiară de la biroul lui, îmi îngustez ochii, nu, dimpotrivă, de astă dată e un bărbat, înalt și încovoiat, pe scaunul din față stă Amnon, care îl întîmpină cu un zîmbet searbăd, întinde mîna după punga pe care am scos-o din sertar și o așază pe genunchi. O lumină argintie orbitoare îmi acoperă ochii cînd bîjbîi cu mîna după telefon, trebuie să-i opresc înainte de-a se îndepărta ca o
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
de o opțiune personală. Și, cum am văzut, de o exigență structurală în privința acestui gen publicistic. Pasăre rară în critica anilor șaptezeci, Cornel Regman n-a făcut din păcate școală. Cei care încearcă să-l imite prea sunt încrâncenați. Și serbezi.
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
plecarea la studii în Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
din același sânge cu ei, că e atașat doar printr-un fel de rudenie mistică, printr-un fel de adopție. Îl măcina nevoia iritantă de a-și potoli tulburarea aprigă care făcea ca totul să i se pară străin și searbăd. Nu se sinchisea de faptul că trăiește în păcat de moarte, că viața lui ajunsese o încâlceală de înșelăciuni și disimulări. Pe lângă dorința sălbatică de a împlini enormitățile care dospeau în el, nu mai exista nimic sfânt. Accepta cu cinism
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
icoană comunistă prin publicările parțiale ale anilor șaizeci și deformările de rea credință la care a fost supus. După 1989, și mai ales după apariția Jurnalului (atât de așteptat, celebru încă înainte să fie citit), a devenit un mit puțin searbăd, mitul omului curat, urmărit, zdrobit de istorie, al victimei pure. Un mit nu este, prin definiție, supus probei realului, dar el trebuie să reziste la timp. Acum, grație studiului Martei Petreu, ne apare un Sebastian care nu mai este o
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
contează, ci lumea din care face parte tabloul, aceea a frăției prerafaelite care crea o enclavă a celui mai rafinat gust artistic într-o Anglie extrem de conservatoare. Licențele erotice ale prerafaeliților aduceau în discuție și un plaisirism superior. Nu morala searbădă este cea care dictează opțiunile, ci sensibilitatea permeabilă la lumea artei. Lone Scherfig repune în drepturi universul burghez și farmecul său discret, fără a discredita lumea tumultoasă a boemei, făcându-le să intre în coliziune pentru a da șansa formării
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
gîndești cîți autori români ar sta și în cap numai să se vadă într-o istorie literară recentă, superstiția de a crede că, odată ajuns într-un astfel de volum, ești isprăvit sub unghi creator îi sună Cronicarului a vanitate searbădă. Cît despre speranța autorului că îl așteaptă un ceas fast în care va scrie și mai bine decît pînă acum, acesta e un detaliu care nu depinde decît de el. Un singur lucru nu înțelege Cronicarul: de ce a ținut Liviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
concizia ei, Grigurcu se numără printre acei autori care sunt convinși că, în degustarea estetică, drumul cel mai scurt e drumul cel mai prost, savurarea unui text cerând o desfășurare migăloasă, cu meandre și repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă eficiență telegrafică. Iată de ce autorul scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată cu bucată
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
doloric, precum un triumf al irealizării: „Ea strălucește și nu știe că strălucește.// Ea vorbește întotdeauna despre altceva,/ din propria lumină se retrage.// N-ai s-o oprești cu privirea, cu cerul nu./ Lațul mîinii e fraged, cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am văzut-o plecînd./ Ea s-a adăpostit în inima mea,/ în piramida fără oprire” (Ea strălucește). Performanța unei atari producții nu e identificarea cu pretextul tematic, ci alteritatea, îndepărtarea nostalgică de acesta, pînă
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei există un spirit la care putem ajunge și de care putem face uz spre a îndrepta lucrurile. Fără acest miraj soteriologic (cine găsește panaceul poate mîntui lumea de aici), alchimia ar fi searbădă și plicticoasă. Dar cu acest miraj, ea rămîne o tentație vie pentru orice spirit elevat care refuză să accepte verdictul plat potrivit căruia în univers totul e materie, ba chiar o materie care se mișcă de la sine în chip orb
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
mare greșeală este să-i interpretezi opera după canon biografic, așa cum face de pildă Lou Andreas Salomé, femeia pe care filosoful a cerut-o odată în căsătorie. Sub unghiul detaliilor concrete, viața filologului școlit la Pforta e de o sărăcie searbădă și nespectaculoasă, influența omului fiind insignifiantă în epocă. Social vorbind, Nietzsche nu a existat, cu excepția perioadei de profesorat la Basel, zilele lui nefiind decît un lung concediu medical. Ceea ce înseamnă că destinul profetului lui Übermensch s-a petrecut în singurătate
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
nu cedează pasul decât măreției soldatului, tocmai fiindcă îmi apare dătătoare de măsură și, oarecum, anunciatoare pentru noua formulă civilizatoare dăruită de Germania Europei în prefacere, cea mai originală sinteză încercată vreodată între mesagiul Spartei și mesagiul Atenei. Cât de searbăd și necomplet apare raționalismul revoluției franceze în comparație cu această veritabilă demnitate la care Germania ridică omul! În împletirea sabiei și a mirtului, în acest semn de elecuție, sunt de recunoscut fiii noilor patrii.
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
liber, mai concentrat și mai solicitat. Toate epitetele care odată desemnau tensiunea romanescă - captivant, incitant, excitant, copleșitor - au părăsit palierul literaturii și s-au mutat în mansarda monitorului. Unui om obișnuit cu intensitatea imaginilor în pixeli realitatea îi apare ca searbădă și neatrăgătoare. Puberii care își petrec nopțile masacrînd trupe de comando în jocuri video, adolescenții care se frămîntă cu ochii pe siteuri porno și adulții care-și caută perechea pe siteuri de întîlniri amoroase - toți, atunci cînd închid laptotpul, au
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
din plâns imită ca izolda-n strâmta urnă. Tună craniul caraiman nervii/servii trepanați între polii nu și da dan sați lebăda dansați morții mei încoronați cu pleșuvi și stinși vulcani rătăciți prin rik-ve,-dà dan sați lebăda dansați despuiați de searbăda marmură-n suspin morgan ca nebunii spânzurați dan sați lebăda dansați și prohodul vă va da gâtul ei toiagul pânii marea traversând în van gâtu-mi atârnând în laț dansați lebăda dansați cainați și abelați devant pas-de-deux devant cu nepârgăritul pan
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
pe care tocmai l-a întâlnit ,omul care să-l înțeleagă și să-l ierte, să-l primească așa cum este". Personajul lansează în fața autorului o întrebare disperată și retorică: , Unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă a existenței, cu același spectacol mereu repetat" (p. 174). În fond, Sinidis este dedublarea autobiografică a autorului însuși. Grotescul expresionist al vieții se reflectă la toate nivelele, este regăsit de personaj în toate experiențele sale: războiul (mai ales în primul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării. Ramses din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine, dar, inhibat, înțelege
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]