438 matches
-
orbită la pândă cu harul lui și iertarea-i blândă. sunt mai străine dorurile-n vis, mai calpe sufletele ni-s, tot mai departe trena ta suavă, tot mai aproape viața de otravă, degeaba dezgropăm noi la cuvinte cuvântul este searbăd și ne minte... iarnă frumoasă, hofmmaniană, lasă-mă să visez pe argint de fulgi, cad catedralele în albul meu pur, se-aud de neunde divinele rugi, ce dor l-a ucis pe orpheu, curg avalanșe pe munții cărunți, doarme și
ORPHEU N-A MURIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Orpheu_n_a_murit_ion_ionescu_bucovu_1390828182.html [Corola-blog/BlogPost/347334_a_348663]
-
-o iubește! Cine se-ndeamnă să scrie despre ea adună în urmă fiecare fărâmă a vârstei fără să fie alungat de timp, ci rechemat de el! Pentru acesta, cuvântul nu e cuvânt, cuvântul este tronul gândului său. „Prieten drag”! Ce searbădă e viața fără un prieten drag! În toate straturile ei, multe amănunte sunt fulgi ai ereziei, dar iubirea de prieten e piatră a credinței. Pentru aceasta, melodia pe care, sensibil ca vioara o cântă Pompilia Stoian, „Prieten drag”, nu reprezintă
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415811863.html [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
a-si etală erudiția, pigmentând limba strămoșeasca, cu expresii rusești. Doar comunitatea maghiară din Ardeal își avea propriul dialect, colorând discuțiile purtate în ungurește, cu cuvinte românești. Ei, dar vremurile noi au adus schimbări fundamentale. Dintr-o dată, română a devenit searbăda, seaca, arhaica, incapabilă de a mai exprimă simțămintele vorbitorilor nativi. De aceea a îmbrăcat un strai nou, cu iz americănesc. O discuție este elevata, doar dacă e presărată cu expresii englezești. Folclor modern În neștiința și în conservatorismul meu, credeam
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1440302009.html [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
nu va pieri iubirea mea Ești tot ce am mai scump Ești toată viața mea DURERE Mă doare c-ai plecat, pe tine nu te doare Căci soarta și destinul, n-am înțeles nicicând Căci tu ai vrut cariera, o searbădă licoare Te-am întrebat în vise mai ești sau nu în gând Și nu mi-ai dat răspuns la nici o întrebare Ai preferat să taci și-ai șters iubirea mare Si tot ce-a fost frumos și m-ai lăsat
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cristian_groman_despicand_firul_drago_1328701948.html [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
înapoi. Tu ești microcosmosul meu. În plasmă și-n mitocondrii Mă-ngâni cu privirea mereu, Oglinzile lumii-s pustii. Romantici sucombă în noi Romantici sucombă în noi Ca floarea ținută sub apă; Ne tremură fruntea sub ploi Și pasul mai searbăd ne-adapă. Trăim încărcați de nevoi, Nevrednici să ducem o cruce, Romantici sucombă în noi Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fețe, Privirea și gura sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1436780728.html [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
pe Dumnezeu că singurul bărbat pe care l-am cunoscut a fost cel hărăzit de soartă drept soț. Dacă a apărut o licărire de vis, acea licărire ești tu pe care vreau să te-ngrop, nu-n romane, ci-n searbăda mea inimă. Cum ai putea tu crede că eu în această seară te-aș fi părăsit pentru acei limbuți și peltici cavaleri? De ce ești slab acolo unde-ar trebui să fii tare? Crezi că eu nu te-am văzut că
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
eul liric constată cum „trecutu-și pleacă fruntea“, „prezentul își revarsă frenetica lui slavă“, iar viitorul “se naște” cu “șuvoiul său de vise”. (Călătorind în timp) Între natură și starea sufletească a poetei se realizează un necesar paralelism: „toamnă.../ din searbăda mea viață“, “răvașul nopții din visurile-mi sloi”, „mă doare anotimpul”, „trosnește-n mine seva rănitelor păduri“, „resimt încătușarea nostalgicei naturi”, „ploaia din iluziile mele“, „colindat de curcubeie ni-e al inimii solstițiu“, „în albul ireal se-adună gânduri“, „aș
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1474729847.html [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Magnificat, Pasiunile și Missa în si minor. Cu ocazia vizitei făcute la Berlin (1747) regelui flautist Friedrich al II-lea al Prusiei, (la curtea căruia funcționa ca clavecinist fiul său K. Philipp Emanuel) Bach a improvizat o magnifică fugă pe searbăda temă dată de rege. Întors la Leipzig, a scris pe această temă șapte ricercare, două canoane și o sonată á tre (pentru flaut, vioară și clavir). Reunite, aceste piese au fost trimise regelui sub titlul de Ofrandă muzicală, reprezentând exerciții
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
nobiliare și un iubitor al naturaleții, considerându-l pe prinț și castelul său ca un „sanctuar al unei lumi dispărute”. Reîntors la castelul său, prințul are o discuție cu alter ego-ul său tânăr, care-i reproșează că duce o viață searbădă și-i cere să vândă tot și să plece la Paris. Prințul bătrân afirmă că îi este frică, iar alter ego-ul tânăr spune că el nu s-a lăsat învins niciodată și lui nu i-a fost frică decât de
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
1985) NAPOLEON LA AUSTERLITZ (Domide contraatacă), Martie 27, 1986, Teatrul Național, Timișoara; Mai 5, 1987, Teatrul Municipal, Ploiești; Septembrie 15, 1988, Teatrul dramatic, Brașov Titlul comediei comentează ironic universul spiritual al protagoniștilor. Corectori într-o editură, ei duc o existență searbădă și cenușie, animați de preocupări și idealuri mărunte. Leneși, superficiali, flecari, (...) eroii satirizați de Tudor Popescu își consumă timpul și energia angajându-se în dispute forbalistice, făcând pronosticuri, bârfind, discutând despre rețete culinare sau îngurgitând prânzul pregătit după un adevărat
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
ținând tira cu mine, căci el cunoștea toată tărășenia. E Român oricum. Jupânul e român? Vai moșule ce ocară. El e lup, strigoi sau fiară Dar numai Român nu este că mult mai Român sunt eu. Nu căta că este searbăd și pârlit obrazul meu Că și pâinea de secară, este neagră, dar hrănește. Că nici noaptea nu e albă, dar pământul odihnește. Și-apoi moșule mai află că eu nu sunt orișicum. Măiculița fu Româncă. Moldoveancă? Se-nțelege. Ce-aud
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa..., p. 28. Norme de redactare Pentru Sfântul Grigorie, în opera In Canticum canticorum, cuvântul „miresme” - „mirodenii” ține locul excelențelor - sau, am putea spune, al „virtuților” - ființelor umane. Lucrurile care conferă picanterie tocăniței serbede a existenței umane sunt „înțelepciunea, temperanța, dreptatea, curajul, prudența și celelalte aidoma; și fiecare individ își asumă o altă mireasmă pe măsură ce este atins de [aceste mirodenii] conform puterii și alegerii sale”48. Aceste calități care condimentează viața umană nu pot
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și băieți bine crescuți, o casă frumoasă și mare, rochii mereu noi, mesele de duminică mereu gustoase, mașinile scumpe, băuturile fine și veselia permanentă sunt fațada care ascunde o existență trucată. Cu cât aceasta este Însă mai inautentică și mai searbădă, cu atât „victimele” ei se arată mai Înverșunate În a păstra aparențele, În a-și apăra „valorile” de orice intrus care ar putea demasca falsitatea. Când Kit i se confesează lui Lewis În legătură cu violența perversă a tatălui, iar acesta o
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
direct în natura lor pasională și plină de viață. Datorită acestei constatări, ideea lui Hofmannsthal despre rolul artistului a început să capete conturul unor lucrări care inspiră și aprind instinctul vital, decât să-l conserve sub o formă de estetism searbăd. De asemenea, a început să considere că artistul n-ar trebui să fie un izolat dedicat doar propriei arte, ci mai curând un om al lumii, preocupat atât de artă cât și de politică, scufundat în tumultul vieții sociale al
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
de referință, commedia dell’arte este încă o apariție tulburătoare, irepetabilă până acum și foarte sigur de aici înainte. Commedia dell’arte -textul- citită astăzi la rece , cu un ochi de simplu observator al fondului unui text de idei, pare searbădă, înghețată convențional- mai ales după ce subiectele ne-au devenit atât de cunoscute datorită unor condeie celebre: Shakespeare, Moliere, Cervantes, Vega etc. Benedetto Croce în studiul său “În jurul commediei dell’arte” nu vede în ea decât caracterul schematic, imboldul bufonesc, atracția
Commedia dell'arte () [Corola-website/Science/309104_a_310433]
-
semnat Caton, II, nr. 133, 24 aprilie 1900. "Cadavrul ambulant," semnat Ștefan, II, nr. 134, 25 aprilie 1900. "Avocatul cu viitor," semnat Caton, II, nr. 134, 25 aprilie 1900. "Portul clerului," semnat Caton, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Agitație searbădă", semnat Ștefan, II, nr. 136, 27 aprilie 1900. "Partea luminoasă," semnat Caton, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Fatalitatea", semnat Trubadur, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Indignarea colegului Crampton," semnat Șt. Petică, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "„Voiajuri
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
din ocoluri nădăjduitoare în jurul vreunei guri de aer. În fine, ultima, ca un descîntec de cununie, ascunsă, cu șerpi și castele, diferită mult de ce descriam înainte, de parcă cineva ar fi scăpat, întîmplător, un praf de sare în fiertura așa de searbădă și ordinară. E, în această din urmă poveste, ceva din farmecul busuioc al Fîntînii dintre plopi sau din deochiul iubirilor pătimașe, de mahala. Să le luăm, însă, pe rînd. Are, romanul în patru părți, un avant-propos neobișnuit. Cîte o tablă
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
mâncați prea multe înainte de culcare. — Zahărul e otrăvitor? întrebă Nobunaga. — Chiar dacă nu e o otravă, cu siguranță nici sănătos nu este, răspunse Soshitsu. Mâncărurile din țările barbare sunt savuroase și grele, câtă vreme alimentele noastre japoneze au un gust mai searbăd. Aceste prăjituri sunt mult mai dulci decât turtele noastre cu orez sau prune uscate. Odată ce deprindeți gustul zahărului, nu vă veți mai mulțumi cu propriile noastre dulciuri. În Kyushu s-a important deja mult zahăr din acesta? — Nu prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dur, dormea puțin și momentele de duioșie erau rare și scurte, dar și cele de revoltă erau la fel de rare. Nu știu cum, dar parcă aveam sentimentul că regreta frontul, sau parcă nu mai găsea că viața era ca înainte, i se părea searbădă și cu sensul micșorat. Luna de permisie și-a petrecut-o cu mine, nu s-a dus decât o singură zi pe la părinți, unde n-a stat decât câteva ceasuri. Batalionul lui de instrucție unde fusese detașat se afla la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că faceți doar jocul naturii pentru a atrage masculul și a avea copii? Or, după mine, omul trebuie să fie superior altfel decât înșelînd să-și depășească natura, fie și pentru simplul motiv că odată copiii făcuți, viața devine cam searbădă, pentru că creșterea lor nu poate suplini ceea ce Eminescu numea "acel farmec simț", care poate suplini absența copiilor chiar dacă suferința de a nu-i avea n-ar lipsi, însă copii poți vedea la tot pasul și să-i și iubești, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
loc, care sînt profund și insuportabil altfel decît le-am dori, si, mai grav, decît ne-am închipuit că ar putea fi ele. Deziluzie, sau rătăcire din ordinea stabilită de Dumnezeu, în orice caz ceva ce face totul în jur searbăd. Pe călugăr, akedia îl cuprinde, după avva Evagrie, pe la ceasul al patrulea al amiezii, cînd timpul începe să se dilate amețitor, amenințînd să nu se mai sfîrșească vreodată (e foarte sugestiv cuvîntul german pentru plictiseală, Langeweile, timp îndelungat,prea îndelungat
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acest lucru incumbă o serie întreagă de complicații și avea destule îndoieli, dar mai știa și că în orice acțiune, fie ea oricât de neînsemnată, există și riscuri. Cu toate acestea însă, numai așa viața ei putea deveni împlinită, nu searbădă, fără sens, goală ca acum! În orașul acesta vetust nu se putea întâmpla nimic care să-i arate că zorii unei dimineți ar anunța o zi însorită și pentru ea. Ar fi dorit să locuiască într-un oraș mare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Păi ce, nu e? Ții minte că nu a ascuns niciodată față de noi că vrea un copil. S-a ținut de cuvânt, nefericita! Abia terminase universitatea și mi-a mărturisit că vrea să aibă un copil, că viața ei e searbădă, că se simte singură, gânduri de nebună, nu crezi? Singura problemă era să găsească un partener. Îl voia și frumos, că ea se crede ruptă din rai. Și l-a găsit!? Vezi bine, informațiile le dețin chiar de la ea, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre zile senine. Apoi, cu fiecare filă ruptă din calendar, se gândea: ,,Mai bine aș muri, tot fac umbră pământului, fără nici un rost. Mi-aș lua singură zilele, dar mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]