191 matches
-
mănânce el însuși, și, după ultimul, fusese forțat să devină vegetarian, la fel ca restul orașului. În lunile acestea, Kulfi devenise enormă și părea să pretindă pentru ea însăși toată energia pământului, să-l stoarcă până la ultima picătură, lăsându-l secătuit, stafidit și îngălbenit. Oamenii se opreau mirați să o privească dacă trecea pe stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa că, poate e bine c-au arestat-o. Este rău să gândească astfel? Are un fel de colaps, simte cum eșafodajul se prăbușește. Ceva de genul acesta s-a mai întâmplat, dar a fost brusc și neprevăzut. Acum se simte secătuit, toate elementele care-l alcătuiesc pe Pretty Bobby sunt parcă stoarse, lăsând în urmă nimic altceva decât un vas gol. Un înveliș exterior. Când adoarme, sacagii pornesc deja pe străzi, la primele livrări ale dimineții. A doua zi, în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căilor fericirii și printr-o sinceritate dezinhibantă în fața convențiilor de tot felul și a prejudecăților strivitoare ascunse cu multă grijă. Salvează poezia prin frumusețea și ingenuitatea discursului său despre unicitatea iubirii, la începutul acestui mileniu gălăgios, dar trist, obosit și secătuit de valori.” Scriitoarea Melania Cuc în prefața volumului colectiv de poezie „Petale lirice” apărut la Editura InfoRapArt „într-o simbioză fertilă cu condeiul și fila de hârtie, Mircea Marcel Petcu își scrie versurile cu obișnuința zidarului care ridică o casă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la jug de gheață trag îngerii vorbirii. Prin munți de întrebări rug de luminărăsfață-a duhului secătuit cuvânt, și întru pomenire cenușile-I se adună, să mistuiască vraja prin ochiul de pământ. Neagra sărutare Mor în muguri clipe fără stele, vin apuse dimineți din nori... alergând o lacrimă-ntre ele, mor și eu, ... A(pus) între culori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Anglia, care preda biologia la Rutgers). Poate am putea cina cu toții într-o seară în oraș. Cândva curând, speram. În zilele sau săptămânile următoare, oricând era ea liberă. Treaba asta îmi luase mai bine de trei ceasuri și eram epuizat, secătuit atât fizic, cât și psihic. Dar nu se făcea să las scrisoarea să mucezească în apartament, de aceea am ieșit și-am expediat-o imediat, dându-i drumul într-una din cutiile poștale din fața oficiului de pe Seventh Avenue. Se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că a meritat așteptarea. Că tot veni vorba de Adam, mai bine aș termina de vorbit cu Patricia și l-aș suna. — Da, pur și simplu sunt în perioada aia a lunii, Pat. Știi și tu, mă simt groaznic, absolut secătuită, dar mi-ar plăcea să ne vedem săptămâna viitoare, la un cappuccino. Tare mult. De-abia aștept. Pa. OK, acum că nu mai e la telefon, să-l sun pe Adam. Nu, mai bine îi trimit un mesaj. Dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
treia zile, când un vânt insistent și lipicios, ce-ți sufla în față nori de praf cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-ar fi venit greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru plural. Dromader domestic, care, înșeuat, este folosit în Africa pentru curse rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi. în deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune. Soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
închis în propria rafinărie automată. Până la sfârșitul călătoriei, când remorcherul va intre pe orbită circumterestră, acest petrol se va transforma îr produse petrochimice. Astfel de metode erau necesare de când niște indivizi hrăpăreți aspiraseră și ultima picături de petrol dîntr-un Pământ secătuit. Fuziunea și energia solară puneau în mișcare toate mașinile omului. Dar nu puteau înlocui petrochimia. Fuziunea nu produce mase plastice spre exemplu. Lumile moderne se lipseau mai ușor de energie decât de plastic. De aici prezența lui Nostromo, viabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
importante de cunoaștere și interacțiune umană, de comunicare și adaptare la nivelul totalității existențiale. Totodată subordonarea sunetului armoniei creatoare a spiritului permite prezența muzicii în dimensiunea existenței umane asemeni unei ape reci și cristaline în albia unui chip aspru și secătuit de uscăciunea vânturilor deșertice. Aceste capacități ce par firești dar sunt miraculoase, putința de a rosti sau a cânta, posibilitatea de a asculta multitudinea de sunete ce ne împresoară, fie ele organizate în limbaj sau structură muzicală, fie ele dezarticulate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mă bucur", mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Bennett reuși să își recapete controlul. Se îndreptă spre ușă. — Domnișoară Murphy, nu mai am nimic să vă spun. — Mă dai afară? Vei regreta asta, spuse ea. O vei regreta foarte, foarte mult. Și ieși furtunos din birou. Simțindu-se secătuit, dintr-o dată, Bennett se prăbuși pe scaunul din spatele fotoliului. Era în stare de șoc. Se uită lung la birou, la dosarele pacienților care așteptau. Toate acestea păreau să nu mai conteze acum. Formă numele avocatului său și îi explică rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă bucur”, mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se lăsa peste Sena. Nu putea să-și imagineze pe ce căi avea s-o apuce gândirea lui Djerzinski; nu se simțea În stare nici măcar să-i vorbească. Se apropia de șaizeci de ani: pe plan intelectual, se simțea complet secătuit. Homosexualii plecaseră, cheiul era acum pustiu. Nu-și mai amintea când avusese ultima erecție; aștepta furtuna. 3 Furtuna izbucni pe la ora douăzeci și unu. Djerzinski ascultă ploaia, sorbind Înghițituri mici dintr-un armagnac ieftin. Împlinise patruzeci de ani: era oare victima crizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
existență, Nu Într-un birou sau Într-o sală de clasă vom regăsi În noi acea forță care aduce jocul, lumina și dansul; Astfel Încercăm să ne Împlinim destinul prin iubiri din ce În ce mai dificile Încercăm să vindem un trup tot mai secătuit, mai nesupus, mai neascultător Și dispărem În umbra de tristețe Până la adevărata disperare, Coborâm pe drumul singuratic până În locul unde totul e negru, Fără copii și fără femei, Intrăm În lac La miezul nopții (Iar apa, pe trupurile noastre bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coroida, impresionează retina. Singur În casa pustie, Michel asistă la o modestă defilare de amintiri. O singură certitudine, de-a lungul serii, Îi umplea mintea puțin câte puțin: curând va putea să reînceapă lucrul. Pretutindeni pe suprafața planetei, umanitatea vlăguită, secătuită, Îndoindu-se de ea Însăși și de propria-i istorie, se pregătea de bine de rău să treacă pragul unui nou mileniu. 7 Unii spun: „Civilizația noastră e Încă plăpândă, Din noaptea neagră abia de ieșim. Imagini dureroase stau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doua, bordeluri, cabarete, săli de jocuri de noroc, chiar și cinematografe. Într-o lună, o tabără putea ajunge de la neantul absolut la cincisprezece mii de locuitori, ca să dispară în același fel luna următoare, devenind din nou neant, când „bomba“ era secătuită. Atunci, cei cincisprezece mii de căutători se împrăștiau, înghițiți de desișuri, luați de vânt spre cele patru puncte cardinale și umblau așa, precum câinii de vânătoare pe urma prăzii, până când se răspândea din nou zvonul despre un zăcământ. Garimpeiros nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umbră și trimite mesaje. Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai pomenise așa ceva: cu miile, îndreptându-se spre nu se știe unde, de neoprit în drumul lor, hotărâți poate să dea de un loc mai puțin blestemat. Copiii urmăreau acel cortegiu îndreptat spre malul unui curs de apă cu prundișul secătuit și cotropit de oleandri; broscoii s-au adunat în bătătura lui Agnese: de la fereastră femeia i-a văzut sosind cuprinsă de panică. Se gândise să-i alunge cu cosorul, dar când și-a dat seama că sunt prea mulți, a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ei se dăduseră înapoi : Vă e frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea ! șuieră Magdalena printre dinții subțiați. De ce vă e frică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca bătrânul șef să îi ierte pentru că îl urmaseră pe Okendza în problema arborelui de cafea. În cele din urmă, Okendza se prăbușește literalmente în 1957. Plantația lui de 800 de arbori este distrusă: o instalase pe un sol deja secătuit de manioc. E ridiculizat și gonit din sat; casa lui e demolată; se va stabili cu cele două soții și fiul lui la 1 km de Okelataka, pe ruta spre Etoumbi, unde a inaugurat o altă plantație. Nu mai vine
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
lume, pierderea respectului de sine și a respectului celorlalți" (p. 67). Fără a fi propriu-zis o emoție, depresia are însă un puternic conținut emoțional. Ea este mai curând "o stare în care energia normală a vieții pare în mod ciudat secătuită. Ea poate merge potrivit lui F. Wilks (2003) de la un sentiment vag de tristețe până la sentimentul puternic de disperare" (p. 29). Oricum, ea nu este o problemă sufletească superficială. Gândurile depresivului se traduc printr-o triplă viziune negativă: a. asupra lui
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un uitat de soartă. Nu meriți să mai înfuleci nimic. O să fii îngropat lângă groapa de bălegar. Viața ta ar trebui împărțită între toți oamenii răi de pe fața pământului. HERRMANN (Brusc liniștit): Și când o să dispari tu din fața ochilor mei secătuiți? Până și lichidul lacrimilor mi s-a îngroșat ca smântâna, pentru că tu m-ai cântărit cu o parșivă de socoteală cerească, și prin cea de-a doua gaură a ta m-ai zvârlit în lume. Când o să trebuiască în sfârșit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]