3,089 matches
-
fața pămîntului/ am vrut să înalț piramide în țara aceasta/ de la marginea tuturor lumilor/ și iată că moartea mă-nvinge și mă silește/ să fiu doar o biată operă lîngă frunzișul/ nemuritoarelor opere. Ce vină/ are peștele, bietul, cînd apele seacă/ și pasărea, biata, cînd codrii săi ard?/ Casa noastră se pustiește ca mușuroiul/ sub crude înghețuri. E iarnă și cine/ va merge-n pădure să curme butucii?/ Carul cu lemne nu vine singur/ să se așeze pe foc, arborii nu
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate așteaptă/ trupul poemului (eul creator adică rană vorbitoare)/ în timp ce intensitatea cuvîntului crește/ fiindcă în atîtea ape au ars peștii/ în atîtea păduri a secat verdele/ și maturi copiii acestui poem prin cîte vieți/ au trecut îi vezi tăcînd în spatele cuvintelor/ (pentru a li se pierde urma) obosiți de/ mărșăluirile prin landele singurătății lăuntrice// pe acest drum al emoției poți să-ți fii o călăuză
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame,// Ucid orașul cu fiecare rînd/ îl desfigurez întețindu-i febra oglinzilor/ lîngă care stați precum vita la iesle/ - afară, împachetaților! Seacă atîtea fîntîni dacă nu/ atingem cu tălpile goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii guma/ șoldurilor lăsate într-un așternut parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
adorm surîzînd). Autorul articolului observa că nu doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai noi, cele despre Nichita Stănescu - lider absolut al poeziei contemporane. "În anii ^80, cînd terminăm liceul - scrie G.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
neagră în care se agită un gol exploziv, Puterea că, sub planșeul de beton susura un izvor limpede, ce va fi captat din fondurile unor împrumuturi viitoare. Nimic nu se face bătând din palme și dacă, între timp, izvorul va seca, vom procura altul, din import. își face mendrele și în bătătura proprietății care tânjește să fie garantată fiind, pana una alta, doar protejată. De curând, pe străzile nocturne ale Brașovului a avut loc o dispută între unii care ofereau protecție
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
stîncile se erodează, războaiele izbucnesc, atomii se dezintegrează. Unde e sensul în toate acestea? Sau, cu o întrebare de retorică medievală: care e rațiunea haosului, ce rol joacă el în iconomia universului? Răspunsul lui Ruelle se mărginește la o constatare seacă: ce se întîmplă în loterie sau în paginile de horoscop este replica în miniatură la ce se întîmplă în crizele financiare sau în conflictele etnice: toți fac previziuni și se laudă cu o gîndire globală („a gîndi global și a
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
ars și ele”, a spus Vișoiu VEZI SOLUȚIA LUI OBAMA ÎMPOTRIVA SECETEI Seceta nu a afecat doar culturile. Mihai Vișoiu spune că țăranii sunt forțați să-și vândă animalele pentru că nu mai au cu ce să le întrețină. Fântânile au secat, câmpurile sunt pur și simplu arse. Oamenii i-au și ultimul mililitru de apă pentru a-l da animalelor și nu beau ei. Sunt nevoiți să-și vândă animalele pe nimic. Nici la abator nu mai primesc animalele.”, a mai
Mărturii din Câmpia Bărăganului. Oamenii nu beau apă, ci iau și ultimul mililitru pentru a-l da animalelor () [Corola-journal/Journalistic/21897_a_23222]
-
greu al unei boli de nervi, petrecută aproape în nemișcare. S-a însănătoșit, simțind că, de fapt, iubește statuia nu atît pe Maria. Alexe gîndea că "eu nu sunt făcut pentru lupte. Bătrîna generație din care mă trag și-a secat toată seva și eu cel din urmă vlăstar, ca un arbore bătrîn și putred trebuie să cad învins sub securea ucigătoare a burgheziei". În stare de leșin a fost dus în casa prietenului Zamfir Voilă, care, însurat și cu doi
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
mai mult, să-și exprime starea și stadiul căutării în jurul unui subiect ce-l frămîntă. Nu știu dacă el a ieșit mai îmbogățit, mai împlinit. Frații de la Brașov m-a tulburat profund. La București, am urmărit dimensiunea tehnică, evoluția rece, seacă a protagoniștilor și mi-am lăsat mintea să analizez în special demersul regizoral, scenografic, plastic, muzical, coregrafic, aparițiile episodice dar consistente ale actorilor importanți ai trupei de al Odeon. Smart și Teatrul Odeon, Proiectul Theorem-Helbel Theater-Berlin: Frații de Sebastian Barry
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi, că iubești la unison cu seva, cu ritmul universal. Fericire a zeilor, bucurie prin care participi la Creațiune! Ce chip va avea viața în ziua în care seva va fi secat în noi, în care trupul nostru uzat nu o va mai conține, când ea va fugi din carcasa noastră uscată? Inevitabila tragedie a vârstei de la care nu te poți sustrage decât proiectându-te prin gândire ca și prin voință, în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Secat de ultimele puteri, învolburatul, încrezătorul în sine eu romantic aspiră a se pierde pe sine, a se autoanihila: "Epuizat epuizat epuizat/ vlăguit atît de vlăguit/ încît a spune "eu" înseamnă un efort mult peste puterile mele" (Atotsfîrșitul). Un Orfeu mut
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
acolo, nu numai cronica dramatică, de obicei foarte citită. După înfăptuirea actului de la 23 august 1944, Iuliu Maniu voind să reapară repede Dreptatea i s-a adresat lui N. Carandino ca unui gazetar care știa să facă și din piatră seacă, repede, un ziar. Cum Șeicaru era fugar în Occident (știrea despre înfăptuirea actului de la 23 august o auzise - se spunea - pe aeroportul din Roma și, atunci, temător, s-a decis să nu se mai înapoieze), N. Carandino a hotărît să
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
în revistele ardelene, un om foarte pasionat, care mi-a pus în mînă și Istoria lui Călinescu. A fost una dintre cărțile revelatoare, o carte care m-a apropiat foarte mult de ceea ce înseamnă literatura, nu numai în expresia ei seacă, rece, pentru că știm în ce măsură această istorie literară este și un roman al literaturii române. S-a întîmplat, apoi, să ne împrietenim foarte repede cîțiva colegi, eram �grupul celor patru", cum se spunea atunci, mai pasionați de literatură. Între ei este
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Fără lumea lui Vlad Mugur ne va fi greu să trăim. Asta știu sigur. Lumea boierilor se împuținează, cercul se strînge în jurul nostru și, dacă nu prețuim valorile și prietenia cît ne sînt prin preajmă, singurătatea ne bate la ușă. Seacă, aridă, umedă. Ca și moartea din spectacolul Hamlet al lui Vlad Mugur. Mincinosul, Livada de vișini, Doi gemeni venețieni, Slugă la doi stăpîni, Scaunele, Așa este (dacă vi se pare) nu sînt doar spectacole remarcabile, sînt urmele lui în memoria
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
sistem logic. Problema e că timpul de care dispune un intelectual de treabă pentru analiza și sinteza acestor metode este limitat: crocodilul îi mănâncă piciorul și el e nevoit să-l gâtuie în cel mai barbar mod posibil. Concluzia e seacă: "Sunt situații când apărarea civilizației cere încălcarea normelor de civilizație". Noua viață e o schiță ce poate fi interpretată în cheie existențialistă și care vorbește despre începerea unei "vieți noi" amânată pentru un permanent "mâine". Cum mâine se transformă în
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
apropieri, cu depărtări, cu refuzuri. Este ca un dans continuu, pînă aproape amețești din contactul cu textul, cu autorul. Unde sînt acum? Am simțit la un moment dat că m-am golit. Că recurgerea continuă la propriile tale resurse te seacă. Contactul cu tema, cu textul, gîndul la un spectacol, am simțit că se transformă într-un exercițiu steril. Interior, nu mai am de unde da. Și revin la prima fază: adun, reîncarc, cer materiale, citesc. Ca la început. Ai un spirit
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
rugăciune, decât un bocet. Legați între ei prin acest limbaj lichid al chipului, supliciații sunt niște "camarazi ai plânsului" și niște "rude în lacrimă". Unele victime ajung la capătul durerii: plâng și urlă până la refuz, până când vocea dispare și lacrimile seacă. Trupul lor și-a epuizat atât lichidele, cât și sonoritatea; din răni, inclusiv sângele curge subțiat. În acest caz, nu mai există nici un fel de limbaj posibil al durerii: dacă, totuși, lacrimi mai curg încă și zgomote scâncite mai ies
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
rândul lor, cele trei perioade și cele trei povești sunt reprezentate diferit din punct de vedere vizual: vremea dinainte de conflictul armat e una serenă, aproape bucolică, scăldată constant în lumina unei după-amieze de vară, animată de culori calde. Războiul e secat de nuanțe, aproape alb-negru, deși albul nu prea constituie o prezență distinctă. Epoca postbelică e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece, imaginile fiind cvasi-in-sepia. Aceste diviziuni stricte nu
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
și în frigidere, prepozițiofagia se extinde la etichete tipărite, ambalaje, instrucțiuni de folosire și va ajunge poate la legile din Senat și Cameră. Apoi se va întoarce fioroasă asupra limbii și ne vom trezi vorbind prin casă: Pune niște toast secară în prăjitor pîine ca să fac tartina pîine unt". N-aș vrea să închei pe un ton pesimist, pentru că nu-mi stă în fire. De aceea semnalez la final un fapt pozitiv, care mi-a încurajat speranța. În acest marasm național
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
a stins.. Gândurile mele din nou zboară Cu dragoste și dor,la tine, Te iubesc și azi ca odinioară Și-ți simt prezența lângă mine. Am crezut că timpul care trece Va face dragostea să moară. Al lacrimilor izvor să sece, Și liniștea încet s-apară. Chiar dacă timpul iute a zburat Inima nu vrea să te uite! Nici clipele când noi ne-am sărutat, Nici zilele cu dor trăite. A inimii veșnică iubire, Trăită o dată în viață, Eu o voi purta
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
dintâia dată Să nu jignesc pe nimeni, niciodată, Silabisească-mă cât pot în treacăt, Cine să-i pună sufletului lacăt? Precum izvorul mi-a fost dat să curg Dinspre același unic Demiurg, Sunt un poem prin lume umblător, Nu voi seca atunci când alții vor... MIROSUL DE PLĂCINTE... Atunci când scriu, c-o bucurie aparte, Oriunde sunt mereu îmi vine-n minte Dinspre Acasa mea, cea de departe, Mirosul sfânt și unic de plăcinte! Copchil mă văd și-acum la masă stând Cu
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
și de unde noile mijloace de expresie. Pot veni de oriunde. Întîmplarea a făcut că o mare parte au venit dinspre Postmodernism. Cred că la un anume moment acești scriitori europeni vor simți că rezervorul de inovație oferit de Postmodernism a secat și vor căuta altceva. Principalul e că sîntem conștienți că există o permanentă nevoie de inovație, în special în producția literară și în cultură în sens larg: după un timp oamenii sînt dezamăgiți de "mijloacele de producție". Știu că observația
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
este asimilată vizual unui cimitir "desenat" la vedere de cei doi gropari. Crucile răsar pe scenă, una după alta, teribil. Sunetul morții, al morților celor ce sînt și al celor ce vor veni, se aude. În final, scena duelului este seacă și terifiantă. Mesele, încropite pe șantier, sînt pline de zeci de pahare de șampanie, mai mici, mai mari, metalice, reci și multe măști pe care le poartă spadasinii. Toată lumea este așezată la masă și privește, în tăcere, un duel care
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
Goma, N. Breban, Ion Negoițescu. Alte mârșăvii de o asemenea factură se găsesc în cele două cărți citate, din care Profesorul Eugen Simion a reținut doar câteva în interesul ideii... biografismului. Adică, a vrut să scoată apă și din piatră seacă. Din locuri care n-au intrat niciodată în spațiul literaturii propriu-zise. Mai de fiecare dată, când a fost cazul, biografismul n-a constituit decât punct de plecare, ori de colaborare, nu și de sosire, de rămânere independentă. Cazul Ion Caraion
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
duce o necurmată luptă, de vreo cinci numere, cu directorii de la deconcentrate care au fost puși de PSD/PNL și care stau de luni de zile în concediu medical, să nu-i schimbe PDL. Vezi bine, vorba editorialistului Cristoiu, asta seacă bugetul. Astăzi, Adevărul o demască pe una de la Casa de Asigurări Neamț, care stă în concediu de un an și trei luni. Dați-i o carte la juma de preț, poate pune botul, la fel ca amatorii de Rahan. Un
Ziare la zi: Cum și-a dat masteratul fata cu buze mari () [Corola-journal/Journalistic/28080_a_29405]