1,137 matches
-
drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear", a început să se uite pe furiș spre cărarea de peste deal, dinspre șoseaua națională. Mihai își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte un snop de grîu în spate, să-l arunce în ogradă, să aibă găinile ce ciuguli. S-a topit repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară, colțul bancnotei. Din adîncul cearcănelor, două luminițe rele, otrăvite, seceră privirea actorului: Fie! Nu, doamnă spune încet actorul. Atît ofer eu. Poate altcineva... Femeia îndoaie bancnota și-o bagă în poșetă, împingînd cu vîrful degetelor ziarul în care este împăturită blana. Actorul ia ziarul cu totul, fără să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viață? Primele amintiri... face Mihai un gest evaziv cred că-s..., dacă socotesc bine, de pe la doi-trei ani. Aveam o cămașă lungă, din cînepă, pînă la călcîie și fugeam, mai bine-zis mă țineam după surorile mele. Era vară, mama era la secerat, tata căra snopii de grîu la arie, cînd trecea prin fața porții oprea boii și venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe taică-su, iar părinții noștri ne atingeau pentru orice greșeală." Amintirile tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la amiază, cînd se așezau la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se apropia ploaia, că snopii erau grei și-ar fi însemnat să-mi iasă sufletul. De ce te-ai întristat? întreabă Mihai, observînd umbra unui gînd pe obrazul Doinei. Tata mi-a povestit o dată că..., așa, zicea cum îl luau la secerat... Dar numai o dată. Numai o dată?! saltă din sprîncene Mihai. Ferice de el că era lăsat să stea acasă, la umbră! Numai o dată mi-a povestit, cînd era prea supărat precizează fata. A se dumirește Mihai. Pe mine mă luau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Calmant! Eu îs de calmant... Să te văd eu pe tine... Uite-o pe încrezuta de Săteanca, mă cunoaște, i-am meditat-o pe Doina... Maria se apropie de ei, parcă nici nu-l vede pe Mihai deși l-a secerat cu privirea și se oprește în fața lui Lazăr, măsurîndu-l un timp, savurîndu-i neliniștea, pentru ca imediat să întoarcă privirea spre Mihai și să-i spună: Fratele nostru omul, pre numele lui Lazăr, se pare că-i agitat rău... Mihai schițează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot, nu-i așa? Nu pot să-l sufăr. Un constipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce traversează materia solidă a cărții, permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos în sus printre pagini lama urcă, deschizând deodată o tăietură verticală, printr-o succesiune fluentă de decupări, ce cuprinde una câte una filele și le seceră; cu un foșnet vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi ca pe vite secerate de molimă, strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap? Îl ții în borcanul de nes? Dacă fără să vrea ei, săracii, au fost puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-s tornade, dar de... Poate a trăsnit pe undeva, ce mare lucru? - Ei, domn’ profesor, așa-i, anul ăsta nici grâul nu s-a făcut, numai de-o șchioapă, fără spic, numai pai, stau oamenii suflecați prin bălți și-l seceră, ca-n timpul războiului. Vai de capul lor... - Vai de fundul nostru... - Dar alea, să știți de la mine, nu erau fulgere obișnuite, din astea am văzut destule la viața mea, nu, nu, acolo e altceva, altfel arată când vine vijelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Petru cu suita sa. Probabil, stârnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pământ și să seceri În ceruri, sau să arunci sămânță În vânt?“ - Întrebare scolastică, cerând un răspuns clar. Ridicându‑se Într‑un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pământul e tot pământ, oriunde l‑ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e când bărbatul se Însoțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ba chiar mai ridicau și vocea. N-ar fi acceptat niciodată să-și modifice cu ceva vreo opinie formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide, a căror formulă o cunoșteau numai cei doi soți. Privirile lui grave, clar-albastre, secerau cu migală odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit din mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât au stat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu bustul ieșit deasupra biroului masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și injurii, un adevărat cataclism, un puhoi înverșunat care lua la vale tot ce întâlnea, piatră sau frunză, o lavă grea, clocotitoare, de neînfrânt, curgând către undeva, nereținută, secerând în drumul ei totul. Biata fata se simțea și ea mânjită, înăbușită, amestecată energic în iureș și curgând la vale, de-a valma, odată cu toți ceilalți, fără putință de scăpare. Înmărmurită, cu degetele împietrite pe brațele fotoliului, trecând de la admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost fericit și când a sărutat-o pe Marta prima oară În dreptul Casei Minoriților; și când vedea filmele din cabina de proiecție alături de domnul Ziegler, proiecționist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
face un balans. Oglinda îi răspunde de data aceasta fidelă. Își plimbă o mână peste barba abia mijită, peste părul pieptănat într-o parte, pentru a ascunde un început de calviție, își zâmbește satisfăcut. Săgețile din spate încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână de oglindă. Suprafața lucioasă și netedă are un efect terapeutic. Glisează cu mâna deasupra ei și simte un lichid rece și gelatinos cum i se scurge în palmă. Durerea sucombă miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți secera dintr-o dată, vei fi doar tu, îți promit! Bătea vântul și tu nu erai, am să iau și barza de pe stâlpul din fața casei, nici ea nu a văzut Parisul. Am tăiat fraza și, odată cu ea, și grâul. Cu iarba e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și n-au ascultat indicațiile date de Petrică. Acum să vă vedem, pe cine o să mai dea vina pentru morții ăștia, se gîndește Roja din ascunzișul său, privind la siluetele care aleargă bezmetice pe străzi fără nici o țintă și cad secerate de gloanțe venite de undeva de pe acoperișurile clădirilor. După ce Timișoara a fost înecată în sînge, Potaie și-a tras un glonț în piept, dîndu-și seama că asta e singura cale prin care poți fi transformat de pe o zi pe alta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nenorociți care incită lumea cu atitudini subversive. Nu-i așa că era într-o situație limită care cerea luarea unor măsuri de extremă urgență? Intrați în ei cu taburile, rupeți-le picioarele, și dacă nici așa nu se potolesc, deschideți focul, secerați-i fără milă, primele ordine ale lui Potaie. Nu a fost oare ăsta exces de zel, tovarășe ministru, mă simt dator să vă aduc cu picioarele pe pămînt, nici Piticul nu s-a gîndit încă să meargă atît de departe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
filtre identice, care transmit Marelui Stat-Major prin radio informații asupra itinerarului convoiului. Nu a existat nici cea mai mică abatere de la traseul și planul bine stabilit dinainte. Cu numai cîțiva metri înainte de prima clădire a Aeroportului, moartea a-nceput să secere în carnea fragedă. Măcelul a durat cam o jumătate de oră. Prelatele camioanelor nu erau toate lăsate pînă jos, așa că țintele au fost mai ușor de reperat. Focul deschis de bateria de artilerie bine camuflată în dosul unor tufișuri a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și edilităților satului, la Început ca „umplutură” iar după acumulări temeinice și progrese vizibile, ca „jucător util”. Victor a Încercat mai multe variante de a aduce bani pentru noua sa familie, a făcut oale, a muncit pământul colectivului, prășind, săpând, secerând, a Înființat un atelier În care se produceau țigle, cărămizi și teracotă, dar nimic nu i-a reușit și nimic nu l-a mulțumit pe fostul jandarm. Maricuța lucra la mașina de cusut și avea destule cliente. Confecționa lenjerie și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe cap. Victor, care suporta foarte greu pierderea mamei sale, cel mai bun și aproape singurul apărător din familie, i-a spus doar: Mânzule, ești băiat mare și află ca boala aceasta nefastă, cancerul, nu iartă! Vara au mers la secerat, au cules și Înșirat tutun, au lucrat grădina și s-au jucat. Din când În când Va se mai uita pe caietele sale. Era chemat la căminul cultural de către directorul acelei instituții, profesorul Aurel Filip, cel care scria foarte frumos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu ochiul un semn nedeslușit, / dar nu-ndrăznea să mă subjuge / ...de la o vreme stă tolănită/ pe proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poezie citat se remarcă versurile „Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez“, al căror echivoc ne lasă visători. Adevărul este că Beatrice Silvia Sorescu are multă sensibilitate și că uneori reușește să și-o valorifice, în versuri delicate: „Secera lunii / Taie lăstunii. / Seceră grâul, / Valuri ca râul. / Taie drumeagului / Drum la fântână, / O, ce putere / Are o lună! / Secera lunii / E pe pământ, / Taie suflet, / Taie gând.“ (Secera lunii) Ceea ce o face să nu ajungă foarte departe cu scrisul ei este faptul că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai? De la bombe, nu? La gard adunarea! Pentru ziua aceea ne-a fost de ajuns. Au urmat și alte bucăți din povestea lui Popovici banditul. L-am secerat cu arma automată. Cînd am ajuns la el, avea ochii deschiși și era tot ciuruit. I-am mai ars un picior în burtă, cîinelui. Dumneavoastră personal? ne mirăm noi. Dar cine crezi, mă? Pe atunci noi vărsam sînge ca să apărăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]