215 matches
-
Frank afirmă: „Este de-a dreptul straniu faptul că ține de datoria guvernului să intervină Împotriva șarlatanilor doar În momentul În care izbucnește vreo epidemie, În condițiile În care nu se iau nici un fel de măsuri În privința miilor de muribunzi secerați zilnic de boală În odăile lor solitare. În acest sens, guvernele ar trebui să intervină fie pentru alungarea tuturor medicilor și a artei lor, fie În vederea adoptării unor măsuri anume pentru a proteja viața omului mai mult decât În prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
funcții sintactice: • predicat dezvoltat: S-a apucat de citit. „Și... unde nu s-a apucat și el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă...” (I. Creangă) • complement predicativ: L-a văzut apucându-se de secerat. • circumstanțial: Apucându-se de citit, a trecut într-o altă stare. În structura constituentului dezvoltat, supinul realizează funcția de complement (direct, indirect) interior, ca funcții de gradul II. Alte verbe de aspect se construiesc numai cu infinitivul sau conjunctivul: a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sfârși, a încheia, în legătură cu sensul aspectual perfectiv pe care îl impun, se construiesc cu supinul și, mai rar, cu conjunctivul, fără a accepta infinitivul. Forma absolută de supin este concurată de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul a avea întrebuințat cu sens modal: Am de mers până la pădure. În interiorul predicatului (constituentului) dezvoltat, supinul realizează funcția de complement direct: Am avut de străbătut trei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ființele abstracte, respectiv, Călcâiul vulnerabil, fiind analizate de Lucian Raicu (11/1967) și Cornel Regman (4/1967). Din romanul lui Ben Corlaciu, Moartea lângă cer, publicat în 1946, se preia fragmentul Călătorie prin fantastic (15/1967). Volumul Elegie pentru floarea secerată al lui Eugen Jebeleanu, din care apăruseră în G.l. numeroase poeme, este recenzat de Lucian Raicu (23/1967). Ca „fragment de jurnal”, în numărul 27/1967 apar câteva pagini din Luntrea lui Caron, romanul postum al lui Lucian Blaga, tipărit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
apexul, și-a găsit disperata justificare. Ricardo Reis moare o dată cu speranța de pace, deja înghițită de umbra dezastrului anunțat. Anul morții lui Ricardo Reis este sfârșitul visului lui Fernando Pessoa. Al credinței în utilitatea și perenitatea artelor. Resurecția acelui vis secerat este chiar profesiunea de credință și estetica lui Saramago. Romancierul recreează sau revizitează istoria, polemizând cu ea în conformitate cu atitudinea sa despre lume, totul petrecându-se însă după cele mai riguroase norme ale ficțiunii. Încă un capitol, deci, din vasta cronică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut, o clipă, în puterea sa acela care îl urâse cel mai mult pentru cruzimea lui, râul Scamandru plin de leșuri secerate? Căzut și tăvălit în mâl, adânc îngropat sub prundișuri și pietre de râu, să nu-l mai poată nimeni găsi niciodată. Dar este în Ahile și puterea de a se rupe de trecut printr-o bruscă hotărâre, de a nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sărut, iar lor nu se poate spune că nu le plăcea. Vara erau clăcile de cosit și apoi cele de secerat. Dacă la primele bărbații se Întreceau trăgând brazde mari până ce puneau jos iarba de pe câteva delnițe, la cele de secerat, lanul de grâu era pus jos de femei. Bărbații le legau snopii și Îi clădeau În clăițe. Și În aceste cazuri jocul era tot noaptea dinspre duminică. Acum nopțile erau mai scurte și jocul trebuia să Înceapă mai devreme. Și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aptitudini. Pentru a nu se irosi forțele - și așa puține, căci nu toți puteau munci efectiv - nu muncea fiecare pentru ziua de muncă săptămânală, ci am constituit echipe care lucrau permanent prin satele din împrejurimi la săpat de porumb, la secerat, la lucrări viticole, la cosit de fân, la tăiat de pădure, lucrând pe bucate, cu plata în natură, asigurându-ne o aprovizionare mulțumitoare cu cartofi, fasole, grăsimi și chiar carne. Având foarte buni grădinari: Stan Marin, Ilie Fierascu, Vișan Nicolae
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
viu! să-nebunească băiețălu' ăla, că eu am adus femeie asupra ei în agonia morțîi! culme de pe linia obcinilor crește albastră la distanța constantei de culoare, reiau lamentația, cît de banal, cît de patetic! grîul îl seceră abia acum, un petic secerat Dorneștiul căzînd de pe deal pe tăcerea vîntul, nici cu intrarea între case nu dă drumul la motor, vorbele pornografice, lipsa acomodării cu limbajul pornografie de referință, îi vezi extremele, hramul satului, da' aicea știi ce e, concurs de cai! erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
amestecăm cu făină de porumb sau cu cereale); pe la 5-6 ani eram promovați la păscutul cârlanilor, vițeilor; pentru ca de la șapte ani, în timpul liber, să primim înalta responsabilitate de a paște animalele mari și chiar participarea la treburile câmpului (arat, prășit, secerat) în funcție de sezon. Am mai spus-o și o voi mai spune. Prin această antrenare în muncă se realiza nu atât o eficiență economică de moment, cât o educație naturistă o înțelegere și o înfrățire cu toate componentele și legitățile naturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mâinile Îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani În câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a Înfrățit atunci cu boabele secerate. Nenorocirea aceasta i-a stimulat pasiunea pentru agricultură. Acum poartă două proteze de lemn, prevăzute la vârf cu două borte În care Înșurubează cu dinții creionul, tocul, lingura, furculița. Are și o ghiară cu care poate răsfoi caietele și cărțile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
desculț, un flăcău negru, În urma plugului, În statul Mississippi. Vorbind de prețuri, de scumpete sau ieftinătate, aceste noțiuni trebuiesc Întelese sub dublul lor aspect. Întâi, În raport cu prețurile din România. Tot ce cerea muncă manuală era scump. Un lucrător agricol la secerat primea 5 dolari pe zi. La noi o zi de muncă se ridica la 25 de lei plus hrana. În industrie ziua de muncă era mult mai bine plătită. Un muncitor la Ford, primea până la 10 dolari pe zi. M-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
răspândise tractorul, fermierii de aici erau obligați să ție un mare număr de cai care consumau tot timpul anului. Golurile În repartiția muncii ridicau prețul de cost al Întreținerii vitelor. Când a apărut combina, aceasta le-a ușurat munca la secerat și treierat. Am văzut fotografii la stațiune care arătau 20-25 cai puternici Înhămați la combină imensă, Înaltă cât o mașină de treierat, de pe acoperișul căreia un fermier conducea cu o deosebită dexteritate caii. Când au apărut tractoarele, cu prețul cailor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Blaga (1936/1985, p. 265) observa manifestări ale impulsului de moment în arhitectura românească: Arhitectura românească era făcută fără raportarea prea strânsă la rezistența temporală, din duhul intermitenței sezoniere. Casele și bisericile cresc și dispar, dispar și cresc, ca spicul secerat, ca grâul semănat, ca frunza, care căzând a lăsat în locul ei latența altei frunze. Graba românului de a isprăvi, găsind soluții superficiale, de moment, netrainice este justificată pe de o parte prin incertitudinea viitorului, iar pe de altă parte prin
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
După Ion Iliescu, și aceasta este stratagema sa conceptuală, revoluția începe din 22 decembrie, mai întâi prin ieșirea masivă pe străzile capitalei a muncitorimii de pe platformele industriale, apoi prin programul Frontului Salvării Naționale. Dacă revolta a adus „opresiune, gloanțe, vieți secerate, drame, tragedii”, revoluția a adus „un program cu desăvârșire radical care a coagulat uriașele energii în revărsare” (p. 115); dacă revolta a fost violentă, revoluția a adus, dacă nu liniștea și pacea, atunci măcar starea de bine, de confort psihic
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Tirania, Perversitatea, Meschinăria, Foamea, Invidia, Lăcomia, poetul însuși devenind un exponent al Umanității: „Ca să pot apăra mai bine această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată (1967), cu un lirism, în tonalitate de lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
București, 1959; Cântăm patria, București, 1959; Poezii și poeme, pref. Perpessicius, București, 1961; Cântece împotriva morții, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Povestea broaștei țestoase, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Poeme. 1944-1964, București, 1964; Elegie pentru floarea secerată, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1967; Hanibal, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1972; ed. bilingvă, tr. Ion Miloș, pref. Aurel Martin, București, 1981; Surâsul Hiroșimei și alte versuri, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1973; Scrieri, I-II, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Grigurcu, Poeți, 320-324; Alboiu, Un poet, 112-113; Ruja, Valori, 140-146; Tomuș, Mișcarea, 134-135; Steinhardt, Critică, 101-102; Carmen-Maria Roșca, Funcția soteriologică a poeziei, RITL, 1986, 1-3; Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru floarea secerată”, RL, 1988, 50; Valeriu Cristea, „Lumea fără tine”, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 44-50; Tupan, Scenarii, 197-204; Mircea Martin, De la hermetism la orfism, RL, 1990, 10; Cristea, A scrie, 156-159; Andreea Deciu, Dilemele lui Kir Grigorie, RL, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
află o fîntînă pe aproape? Cea mai aproape este fîntîna de la Stîna lui Ciuraru. O luăm pe drumeagul din stînga și mai mergem oleacă. L-am luat de mînuță și am ajuns repede la fîntînă. De jur împrejur erau lanuri secerate, iar unde au fost bordeiul și stîna lui Dumitru erau două ridicături ca două păreri, puțin mai verzui decît împrejurimile lor. Am băut apa rece, fără să o simt. S-a scurs viața lui Dumitru. Ca și viața lui, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
destul... Noaptea își intră în drepturi și oamenii se duc spre casele lor. Goangă zîmbea la gîndul că o să-i povestească neveste-sii ce ispravă i-a făcut fratelui ei. Deodată, un par trăsnește capul lui Goangă. Acesta cade jos secerat. Urmează și alte lovituri, date mai cu milă. După cîteva zile, Goangă povestea istoria cu parul și încheia mereu cu aceleași cuvinte: El a fost. Să chiorăsc dacă n-a fost el! Vorbești prostii, bărbate, spunea nevastă-sa. Eram la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii, asemenea unor liane din jungla inospitalieră, dar crescute pe orizontală. Praful drumului, înfierbântat la maximum, ne ardea tălpile desculțe, pișcate de miriștea nemiloasă de pe tarlalele de grâu recent secerate. În fața ușii holului, cuplați doi câte doi, coboram "combustibilul" din spatele nostru, depunându-l pe pământ cu deosebită precauție spre a nu se sfărâma. Of, Doamne! Eram terminați. "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine că a unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică bucătărie, o baie, un hol și o terasă frumoasă. Mobilierul era modest, dar nu ne așteptam la lux. Am făcut un duș și am căzut secerați, fiind amândoi binecuvântați, de când ne știm și până astăzi, cu "somnuri maratonice", între 9 și 12 ore! Când ne-am trezit, era noapte! Ne-am ocupat de bagaje, am găsit în frigider platouri cu tot felul de minuni și fructe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
când în când pe la recepție pentru a afla dacă avem ceva de plătit. Răspunsul era mereu același: "Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era strălucitor, elegant, interesant, cu străzile pline, cu autoturisme "de marcă", vitrine amenajate cu gust, baruri și restaurante care-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai mureau însă și dintre cei care nu aveau ochi albaștri: Virgil Mazilescu (în august 1983), Ioana Creangă (în februarie 1987). Între 1983-1987 redacția revistei România literară a pierdut nu mai puțin de șase oameni, căzuți, unul după altul, ca secerați. În octombrie 1987 ne-a părăsit, discret, Dana Dumitriu (pe care n-o pot despărți de România literară, deși cu puțin înainte se mutase la Secolul 20) iar în luna decembrie a aceluiași an - fatidic - și Marcel Mihalaș. În vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și dacă îl vând, și dau banii pe doctori, nu știu dacă o să mai pot munci ca să le cumpăr pământ.” Din acel an Săndel, care împlinise vârsta de nouă ani, își amintește ziua când a mers pentru prima oară la secerat grâu. „Părinții mei împreună cu frații și surorile mele care erau acasă, afară de Emilia care lucra croitorie , am mers la locul numit Trauș, unde aveam noi ogorul de grâu. țin minte ce frumos arăta lanul, cum am frecat în mâini un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]