213 matches
-
Dar asta era muncă pentru perioada de iarnă,vara era colectivul ,care îți asigura la țară ,,mămăliga cea de toate zilele'' prin porumbul dat toamna după ce îți făceai normele impuse de de conducerea C.A.P. Uf, luau ai meu de secerat grîu cîte două,trei hectare,fiindcă erau terenuri accidentabile ,unde nu intra combina să treiere.Mă trezea mama dis de dimineață să merg la smuls de legători,adică grâul cel mai înalt trebuia smuls. Puneai un mănunchi într-o parte
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
cumătru’, sărac... doi nevolnici în coasta lu’ Bogatu’. Ăsta înghițise tot, înghiți-l-ar necazurile! Și-ar mai fi vrut și locurile lor, de, să-și netezească întregul... Pentru seceriș, cică tocmise pe un nemțălău dinspre Turnu-Măgurele cu secerătoarea mecanică: secerat, legat, nimica toată! Dar hainului îi stăteau ca ghimpii cele două fâșii neluate cu japca și, unde mai pui, chiar în mijlocul stăpânirii sale?! Cum făcuse de le luase ălorlalți pământul acum, în prag de seceriș, cu toată roada pe el
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
nesfârșit! Pe cărări umblate, ...bătuta soartă, mai face-un pas în față. Se clatină subtil, forțându-și ieșirea. Povara iernilor arde în ...cenușa de lemn; închide rana legată în serie. Timpul e obligat să tragă spre (ne)sfârșit. Ispita cade secerată. Apelul la Urgențe întoarnă Răsăritul... Cel Mare Crai face prima strigare... Se face rupere în lanț... De-o parte și alta, câte o parcare... mare...mare... A doua strigare! Stânga sau... dreapta? Atac la persoană... durere în suflet... Nimic nu
PARCAREA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372616_a_373945]
-
magazie sunt unelte . Apucă cu tărie lopata și intră cu viteză ,împins de la spate de un curaj nebănuit. Bărbatul se întoarce instantaneu ,dar nu apucă să mai riposteze, căci lovitura e năprasnică și plină de foarte multă ură. Cade ca secerat ,dar el continuă să-l izbească ,nu mai reacționează ca un om normal,îl vrea pierit pe veci din viața lor,atât de minunată . - Oprește-te ! Oprește-te ,te rog,o să-l omori ! O aude în cele din urmă. Și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
și la evitarea udării spicelor în caz de ploaie, dar acest eveniment este extrem de rar în câmpia secetoasă a Burnazului. Două picioare așezate unul lângă celălalt formează o claie. După numărul clăilor oamenii pot aprecia recolta de boabe la pogonul secerat. Arșița soarelui în timpul secerișului este cumplită. În tot Burnazul nu mai există nici un copac. Pădurea nesfârșită de pe aceste locuri, cu desișul ei de stejari falnici, ce îi îngrozea pe turci în urmă cu numai trei sute de ani, a fost tăiată
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
cu ăla, la ora asta pe munte, la cabana asta părăsită? Ia să privesc eu pe fereastră! A văzut cum eu am aprins focul, a văzut și că pe coș nu iese fum, apoi ne-a văzut cum am căzut secerați, parcă de oboseală, deși nu apucasem să... obosim. A crezut că fac parte din nu știu ce sectă și că am convins-o și pe iubita lui să ne sinucidem prin asfixiere. Nu știu cum a făcut, că pe vremea aia nu existau “112
BROASCA, TOCUL, COŞUL.. de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379654_a_380983]
-
în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
decât povețe, rar vorbe dojenitoare și doar fusese și un copil rău, și un flăcău zurbagiu, căruia doar milităria îi strunise pornirile abia la vârsta însurătorii... Bunicul înlemnise cu genunchii îndoiți neterminând înălțarea definitivă; din poziția asta se prăbușise, ca secerat, pe scaun. Își văzuse de masă fără o vorbă. De atunci, ne spusese bunica Geta, nu-i mai căutase nicicând pricină lui fiu-său, nici înainte de hirotonisire, nici după. Totuși, se știa de-ai casei, orice făcea Artemie era trecut
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii n-au primit creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini neavari printre supușii lor s-a aflat o bazilică în Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au fost supuși, adică munceau mai departe pământurile lor, dar pentru aceasta plăteau dijmă (slav) stăpânilor lor slavi și le prestau acestora munci gratuite (slav). La sosirea lor aici, slavii le-au spus locuitorilor din țările supuse, autohtonilor romanici: "semănați, secerați, noi vom lua numai o parte", adică dijma. În istoriografia românească, într-o anumită perioadă, s-a crezut că la noi n-ar fi existat o stratificare socială, în momentul întemeierii statelor medievale toți locuitorii ar fi fost atunci oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
destul de frecvente la țăranii ruși, a căror cauză, se zice, trebuie atribuită folosirii uleiului de cânepă în prepararea hranei” (59, p. 37). Și în spațiul românesc există interdicția de a dormi lângă un (sau într-un) lan de cânepă proaspăt secerată. Baudelaire vorbește și despre îmbătarea unor animale cu semințe de cânepă. De pildă, despre „extravaganțele găinilor care au mâncat semințe de cânepă” sau despre „entuziasmul avântat al cailor pe care țăranii, la nunți și sărbători patronale, îi pre- gătesc cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Xtyn. Când ajunseră însă la picioarele lui, își deschiseră gurile iar dinții lor clămpăniră în gol, neputând să apuce proiecția mentală a lui Xtyn. Între mâinile sale apăru un cerc de foc cu care începu să măture pământul. Animalele cădeau secerate și nu trecu mult timp până când înțeleseră cu toții că lupta era pierdută. Noua viziune a tribului lui Xtyn, aceea a Preotului lor, nu putea fi învinsă. Cele câteva animale, care scăpaseră furiei de foc a cercului pe care Xtyn îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales a elegiei cu viața cetății. Acum se va înțelege cât de nedrepte au fost imputările ce s-au adus poetului care a scris Elegie pentru floarea secerată, că s-a retras în marea lui durere intimă, chemând-o, poate nu zadarnic, pe Euridice asemenea lui Orfeu. Marea durere a unui bărbat ilustru e totdeauna un eveniment public. Cine trece pe lângă ea, văzându-și de treabă, trece ca
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aură sporită. Notabil e faptul că unii dintre cei „bătrâni” au dat în ultimii ani opere excepționale, profund reprezentative pentru epoca noastră. Sonetele shakespeariene ale lui Voiculescu, ultimele poeme ale lui Arghezi, Monolog în Babilon de Philippide, Elegie pentru floarea secerată și Hanibal de Eugen Jebeleanu, apoi Emil Botta, Șt. Aug. Doinaș, Leonid Dimov, pentru a ajunge la cei mai tineri (fără a-l uita pe Labiș): Ion Gheorghe (ale cărui Megalitice sunt o capodoperă, dar care e excepțional aproape în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ființele abstracte, respectiv, Călcâiul vulnerabil, fiind analizate de Lucian Raicu (11/1967) și Cornel Regman (4/1967). Din romanul lui Ben Corlaciu, Moartea lângă cer, publicat în 1946, se preia fragmentul Călătorie prin fantastic (15/1967). Volumul Elegie pentru floarea secerată al lui Eugen Jebeleanu, din care apăruseră în G.l. numeroase poeme, este recenzat de Lucian Raicu (23/1967). Ca „fragment de jurnal”, în numărul 27/1967 apar câteva pagini din Luntrea lui Caron, romanul postum al lui Lucian Blaga, tipărit
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Frank afirmă: „Este de-a dreptul straniu faptul că ține de datoria guvernului să intervină Împotriva șarlatanilor doar În momentul În care izbucnește vreo epidemie, În condițiile În care nu se iau nici un fel de măsuri În privința miilor de muribunzi secerați zilnic de boală În odăile lor solitare. În acest sens, guvernele ar trebui să intervină fie pentru alungarea tuturor medicilor și a artei lor, fie În vederea adoptării unor măsuri anume pentru a proteja viața omului mai mult decât În prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Tirania, Perversitatea, Meschinăria, Foamea, Invidia, Lăcomia, poetul însuși devenind un exponent al Umanității: „Ca să pot apăra mai bine această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată (1967), cu un lirism, în tonalitate de lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
București, 1959; Cântăm patria, București, 1959; Poezii și poeme, pref. Perpessicius, București, 1961; Cântece împotriva morții, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Povestea broaștei țestoase, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Poeme. 1944-1964, București, 1964; Elegie pentru floarea secerată, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1967; Hanibal, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1972; ed. bilingvă, tr. Ion Miloș, pref. Aurel Martin, București, 1981; Surâsul Hiroșimei și alte versuri, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1973; Scrieri, I-II, București
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Grigurcu, Poeți, 320-324; Alboiu, Un poet, 112-113; Ruja, Valori, 140-146; Tomuș, Mișcarea, 134-135; Steinhardt, Critică, 101-102; Carmen-Maria Roșca, Funcția soteriologică a poeziei, RITL, 1986, 1-3; Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru floarea secerată”, RL, 1988, 50; Valeriu Cristea, „Lumea fără tine”, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 44-50; Tupan, Scenarii, 197-204; Mircea Martin, De la hermetism la orfism, RL, 1990, 10; Cristea, A scrie, 156-159; Andreea Deciu, Dilemele lui Kir Grigorie, RL, 1993
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
preț: munca omului. lată: eu, pâinea, din boabe de grâu m-am ivit... coapte în soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în silozuri înalte, să ierneze fără vânt și umezeală. Și într-o zi boabele s-au pomenit 5. Povestiți textul. mai ușoare. Oamenii le-au dus într-o moară și le-au prefăcut în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
piciorul la schi, iar osul rupt Îi ieșise prin piele. Le spusese bancuri salvamontiștilor tot drumul până l-au coborât de pe munte. Însă de data asta simțea c-o să moară. Atac de cord! La numai 31 de ani, o să cadă secerat de un atac de cord Într-un sat uitat de lume, fără un doctor sau o ambulanță care să-l ia de acolo. I se Încețoșă mintea, amețit de durere și de certitudinea că urma să moară. Se clătina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ciorapi lungi și groși de culoarea pielii care să le protejeze de lipitori și muchiile tăioase ca lama ale tulpinilor de trestie-de-zahăr. Lucrau pe câmp, tăind trestia cu niște cuțite lungi și ascuțite. Zbang, și vârfurile cu flori liliachii cădeau secerate. Cu fiecare lovitură de cuțit, mai Înaintau zece centimetri. Decembrie și primăvara târziu sunt cele două perioade propice plantării trestiei-de-zahăr, iar dintre cele două, iarna e cel mai bine de plantat. Așa că femeile aveau la dispoziție o perioadă scurtă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
abia Începu să se crape de ziuă, prin sat, din poartă În poartă, se răspândise vorba că Subotin Își duce să-și ascundă comoara În Râpa Roșie, unde albeau oasele cailor morți În vremea secetei și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o fixeze pe Irene, în vreme ce mormanul de resturi fumega. Probabil că voia s-o blesteme. Naji îi spusese lui Irene tot felul de povești despre îmblânzitori de șerpi, așa că femeia se aștepta acum ca, din clipă-n clipă, să cadă secerată, iar Ahmad s-o lege fedeleș. După ce-a cunoscut-o, imediat Ahmad i-a spus lui Naji că riscă să ajungă în iad însurându-se cu o astfel de femeie - cineva care se etala la televizor în lenjerie intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]