1,237 matches
-
ca În seif să se afle cealaltă jumătate a fotografiei aduse de Pablo, sau alta, cu care nu se potrivea, sau orice altceva, sau nimic. Era posibil ca, În lipsa maiorului de acasă, Pablo să fi reușit Într-adevăr să deschidă seiful sau doar să fi mințit că l-a deschis. Poate că avusese de la Început ambele jumătăți ale fotografiei În sacoșă, dar arătase numai una din ele, pentru a pretinde apoi că pe cealaltă a găsit-o În seif; și se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să deschidă seiful sau doar să fi mințit că l-a deschis. Poate că avusese de la Început ambele jumătăți ale fotografiei În sacoșă, dar arătase numai una din ele, pentru a pretinde apoi că pe cealaltă a găsit-o În seif; și se prefăcuse ulterior că le pierduse, anume pentru a-l lăsa pe maior să le găsească. În sfîrșit, așa-zisa criză de epilepsie ar fi putut fi, la rîndul ei, jucată, Însă maiorul Smith era, măcar În această privință
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pablo fusese, la rîndul său, supus unor proceduri de programare hipnotică asemănătoare celor care se aplicau la Tucson, Însemna că era inconștient de mesajul pe care el Însuși Îl purta, iar faptul că „Își amintise“ la un moment dat cifrul seifului, uitîndu-l imediat după aceea, devenea plauzibil; ca și referirea aparent Întîmplătoare la pisica lui Schrödinger. Admițînd că Pablo era un așa-zis „curier hipnotic“, rămînea Însă la fel de plauzibilă și presupunerea că fusese programat În laboratoarele unei puteri străine, eventual interesată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își domoli vocea și continuă strâmbându-se ca un gangster: Fii atent, amice, cum stau lucrurile. Dacă ai spart seiful, vezi ce faci cu prada. Și, adoptând postura femeii În manta roșie de pe reproducerea din spatele ei, adăugă: Ai Încredere În Dora asta, ea știe totul despre corupție. Acestea trebuie să se fi Întâmplat chiar Înainte de Paști, pentru că-mi amintesc fundițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în parte este de-acum marcată cu un mic semn roșu, pe coala de hârtie a cărei existență n-am dezvăluit-o până în prezent nimănui și pe care în toți acești ani am ținut-o ascunsă în siguranță, într-un seif de la banca mea. „Din rațiuni de ordin juridic, a trebuit să modific unele dintre faptele prezentate în această carte.“ Cu aceste cuvinte începe prefața la Operațiunea Shylock, publicată în 1993 - și tot cu ele a luat sfârșit ceea ce începuse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O masă, un film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar se temuse s-o Întrebe despre cifru - și-ar fi putut da seama că farmecele ei nu ajungeau ca să-l aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ies! De fiecare dată când Își lua buzele de la tub ca să-i răspundă, flacăra se micșora. Bazându-se pe frica și naivitatea ei, Îi strigă cu ferocitate: — Taci sau Îți sucesc gâtul! Pentru moment se lăsă liniștea, flacăra crescu, ușa seifului trecu de la o incandescență roșie la una albă, apoi Anna strigă destul de tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de la o incandescență roșie la una albă, apoi Anna strigă destul de tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu de-afară, semănând cu zbârnâitul unui arc. — Ce-i asta? Anna șopti prin ușă: — Liftul. Cineva l-a chemat jos. Așeză În raft un volum din Administrația căilor ferate, dar seiful se văzu roșcat din cauza căldurii, așa că puse cartea Înapoi pe birou. De undeva de jos se auzi zgomotul unei uși care se Închide și zumzetul ascuțit al liftului. Josef făcu un pas spre draperie și trase de șnurul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune odată, ticălosule! țipă Herr Kolber la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vedeți cum devine situația... Eu și cu Anna suntem prieteni. — Anna, vino Încoace! Ușa se deschise Încet și Anna ieși la vedere. Își pusese fusta și Își aranjase părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază dincolo de el, la seiful expus vederii. — Ce s-a Întâmplat cu tine? La ce te holbezi așa? Frumos Îți șade, zău! O femeie la vârsta dumitale. Da, Herr Kolber, dar... Ea ezită și Josef o Întrerupse Înainte de-a se putea justifica singură ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui cu o gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum afecțiunea se transformă În dezgust, iar dezgustul În furie. — M-a ademenit, spuse ea Încet. În tot acest interval, Josef rămase conștient de geanta lui, care era pe biroul din spatele lui Herr Kolber, de stiva de cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau mai târziu, Herr Kolber va descoperi ce-l adusese În apartament și deja observase aproape de mâna șefului de gară o sonerie care probabil că suna În apartamentul portarului. — Pot să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Aveți grijă! Nu pe mine m-a vrut. El... Dar Josef Grünlich Îi preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care am venit. Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber, și făcu un gest cu mâna stângă spre seif. Herr Kolber se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul cumpănit și descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se Întinseră și semnalul, având acum o lumină verde, trecu În smucituri lente prin fața lor, Josef Grünlich spunea „Sunt președintele Republicii“. Se trezi tocmai când un gentleman În frac se pregătea să-i Înmâneze o cheie aurie, ca să deschidă noul seif bancar al orașului. Se trezi complet conștient de locul unde se afla și amintindu-și perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă. Președintele Republicii! Asta-i bună! Și de ce nu? Știu să Îmbrobodesc lumea când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la masă Împreună ca să ia cina În Clubul Chicago Racquet, dacă Înțelegeți ce vreau să spun.) Umblă zvonul cum că familia Blount deține mai multe obiecte de artă decât Guggenheim, mai multe proprietăți imobiliare decât lanțul McDonald’s și că seifurile cu bijuterii ale mamei lui Lauren sunt motivul pentru care rezervele de smaralde ale Columbiei sunt În scădere. Trecuseră doar trei săptămâni de la divorțul lui Lauren, dar, de atunci, ieșise Întruna În lume. O amuza să se gătească În rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
întreabă Mihai. De comandă răspunde fata roșind, simțindu-i privirea pe pieptul ei. Superb lucrat! Uite, își plimbă Mihai vîrful arătătorului pe deschizătura gulerului dacă era mai lung, ar fi fost vulgar; mai scurt, ar fi semănat a tunică. Un seif minunat chiar și pentru o privire de admirație nu numai pentru un obiect de aur oprește Mihai vîrful degetului deasupra adînciturii dintre sîni, unde se unesc cele două părți ale lănțișorului de la gîtul fetei. Roșie toată, Cristina simte cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cele 12 statui aruncau simultan apă. Datorită ingenioasei proiectări, această fântână-ceas era unul dintre cele mai prețioase obiecte din Palatul Yuanmingyuan. Misterul fosilelor de sinantrop Înainte de a fi pierdute, fosilele de sinantrop descoperite de arheologi, au fost păstrate într-un seif al Spitalului Colegiului Medical Solidaritatea din Peking (Peking Union Medical College Hospital), înființat în 1921 de Fundația Rockefeller din SUA. La puțin timp după izbucnirea Războiului din Pacific, Wei Dunrui, un cunoscut antropolog, a considerat că acest loc nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ascunsă În spatele lor, o nouă gaură. Aceasta era o deschizătură frumoasă, aproape circulară, care ducea, prin planșeu, drept În Încăperea principală a prăvăliei. Plini de șiretenie, ori poate doar norocoși, harnicii mei Înaintași o săpaseră chiar pînă În spatele unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care-l apropia pe Norman de proiecționistul cel ascuns de la Rialto. Vedeți dumneavoastră, În afară de cărțile bune, Însă uzate de pe rafturi, de cele foarte uzate din pivniță și de cele rare din dulapurile cu vitrină, mai existau și cărțile din vechiul seif de fier din fața Găurii de șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse În țară prin contrabandă, de la Paris. Aveau titluri precum Tropicul cancerului, Doamna noastră a florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
agentul secret al rezistenței franceze, ce-ți Înmîna documente falsificate, sau poate gazda unui cuib de hoți din lumea interlopă, ce-ți oferea diamante furate. „O clipă, vă rog” spunea și se uita rapid În jur. Apoi, ghemuindu-se În fața seifului În așa fel Încît să nu lase să se vadă ce conține acesta, vîra iute articolul de contrabandă Într-o pungă simplă maro pe care scria PEMBROKE BOOKS, Însă nu Înainte ca o aromă de Paris - Gauloise Bleu și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]