281 matches
-
Doctrina politică a Federației celor două națiuni era: "statul nostru este o republică sub președinția regelui". Cancelarul Jan Zamoyski a rezumat această doctrină când a spus: ""Rex regnat et non gubernat"" ("Regele domnește dar nu guvernează"). Federația avea un parlament, "Seimul", ca și un "Senat" și un rege ales. Regele a fost obligat să respecte drepturile cetățenești specificate în Articolele Henriciene ca și în "pacta conventa" negociate în momentul alegerilor. Puterea monarhului era limitată în favoarea clasei nobililor. Fiecare nou nou rege
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
de Aur" (în limba poloneză "Złota Wolność", un termen folosit din 1573), includea: Provinciile federației se bucurau de o largă autonomie. Fiecare voievodat avea propriul său parlament (sejmik), care era investit cu o mare putere, inclusiv alegerea posełilor (deputaților) pentru Seimul național și conferirea anumitor drepturi și instrucțiuni politice de vot. Marele Ducat al Lituaniei avea propria armată, buget și instituții de conducere. Libertatea de Aur a creat un stat care era neobișnuit pentru acea vreme. Poate doar Republica Veneția mai
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
faptul că ambele republici se mai numeau și " Serenisima Republică". În vreme ce țările europene erau conduse către centralizare, monarhie absolutistă și războaie dinastice și religioase, federația polono-lituaniană se bucura de descentralizare, federalizare, democrație, toleranță religioasă și pacifism, (în condițiile în care Seimul vota de obicei împotriva planurilor regale de război). Acest sistem unic își avea rădăcinile în victoriile șleahticilor în luptele sociale și cu monarhia. De-a lungul timpului, șleahta a cumulat suficiente privilegii, (așa cum erau cel stabilite de Actul Nihil novi
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Epocii de Aur și a declanșat declinul statului federal. Revolta lui Zebrzydowski (1606-1607) a marcat o creștere substanțială a puterii magnaților și transformarea "democrației șleahtice" în "oligarhia magnaților". Sistemul politic al uniunii a devenit sensibil la intervențiile externe, de vreme ce deputații Seimului mituiți de diferite puteri străine au început să-și folosească dreptul la liberum veto pentru blocarea oricăror încercări de reformă. Astfel de acțiuni au paralizat țara din punct de vedere politic și au aruncat-o în anarhie pentru aproape o
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
recreat era formal ducat independent aliat cu Franța, aflat în cadrul unei uniuni personale cu regatul Saxoniei. Regele Frederic Augustus I al Saxoniei a fost obligat de Napoleon să-și guverneze noul domeniu ca pe o monarhie constituțională, cu un parlament (Seimul). Totuși, ducatului nu i s-a permis niciodată să se dezvolte ca stat independent. Domnia lui Frederic Augustus a fost subordonată necesităților franceze ("raison d'état"), Franța tratând ducatul mai degrabă ca pe o sursă de aprovizionare. Cea mai importantă
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
pospolite ruszenie"), și de aceea au devenit clasa privilegiată a regatului polonez. Șleahtic era persoana care se născuse într-o familie nobiliară, fusese adoptat de o asemenea familie, (această posibilitate a dispărut în 1633), sau fusese înnobilat de rege sau Seim pentru diferite motive (vitejie în luptă, servicii deosebite aduse statului, etc - dar aceasta era cea mai rară cale de a ajunge la statutul de nobil). Mulți nobili erau de fapt niște uzurpatori de titluri, fiind doar țărani avuți sau negustori
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
negustori, care se mutaseră în alt colț al țării și pretindeau că sunt șleahtici. Sute de astfel de falși aristocrați au fost denunțați de către Walerian Nekanda Trepka în scrierea "Liber generationis plebeanorium" din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Seimul a încercat pe parcursul existenței sale să rezolve prin intermediul a diferite decrete această problemă spinoasă, dar fără succes. Nobilimea poloneză se bucura de numeroase drepturi care nu erau accesibile aristocraților din alte țări și fiecare nou rege ales le oferea noi
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest fel, nobilimea poloneză a acumulat numeroase privilegii și imunități: În acele timpuri, "mișcarea pentru executarea legilor" ("egzekucja praw") a început să se formeze. Membrii acestei mișcări au încercat să scadă puterea magnaților și Seimului și să întărească puterea regelui și a țării. În 1562, la ședința Seimului de la Piotrków ei au încercat să forțeze magnații să returneze moșiile pe care le aveau în folosință temporară, așa numitele moșii ale Domeniului Coroanei, moșii care ar
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
privilegii și imunități: În acele timpuri, "mișcarea pentru executarea legilor" ("egzekucja praw") a început să se formeze. Membrii acestei mișcări au încercat să scadă puterea magnaților și Seimului și să întărească puterea regelui și a țării. În 1562, la ședința Seimului de la Piotrków ei au încercat să forțeze magnații să returneze moșiile pe care le aveau în folosință temporară, așa numitele moșii ale Domeniului Coroanei, moșii care ar fi trebuit să reintre în administrarea regală. În cadrul aceleiași sesiuni s-a încercat
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
caracterizat Revoluția Franceză, de exemplu. Fiecare șleahtic avea o influență importantă în politica națională, uneori mai importantă decât cea de care se bucură cetățenii democrațiilor moderne. Între 1652 și 1791, orice șleahtic putea anula orice hotărâre a unei sesiuni a Seimului (parlamentul național) sau sejmikului (parlamentul local) prin exercitarea dreptului individual la liberum veto, cu excepția hotărârilor luate în ședințele seimurilor confederate sau a seijmikurilor confederate. Toți copii nobililor polonezi moșteneau statutul nobiliar de la o mamă și un tată aristocrați. Orice individ
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
de care se bucură cetățenii democrațiilor moderne. Între 1652 și 1791, orice șleahtic putea anula orice hotărâre a unei sesiuni a Seimului (parlamentul național) sau sejmikului (parlamentul local) prin exercitarea dreptului individual la liberum veto, cu excepția hotărârilor luate în ședințele seimurilor confederate sau a seijmikurilor confederate. Toți copii nobililor polonezi moșteneau statutul nobiliar de la o mamă și un tată aristocrați. Orice individ putea fi înnobilat ("nobilitacja") pentru servicii speciale aduse statului. Un nobil străin putea fi naturalizat ca șleahtic ("indygenat") de către
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
nobililor polonezi moșteneau statutul nobiliar de la o mamă și un tată aristocrați. Orice individ putea fi înnobilat ("nobilitacja") pentru servicii speciale aduse statului. Un nobil străin putea fi naturalizat ca șleahtic ("indygenat") de către regele Poloniei, iar din 1641, numai de către Seimul General. Cel puțin din punct de vedere teoretic, șleahticii polonezi, erau cu toții egali între ei. Cei mai săraci dintre ei se bucurau de aceleași drepturi ca și cei mai bogați dintre magnați. Excepțiile erau reprezentate de câteva familii privilegiate, așa cum
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
privilegiile pe care le avuseseră sub domnia poloneză. Încercările ulterioare ale polonezilor de a relua alianța polono-căzăcească și de creare a Uniunii statale polono-lituaniano-rutene s-au dovedit niște eșecuri, în ciuda semnării tratatului de la Hadziacz (Hadiaci), tratat aprobat de regele Poloniei, Seim și de unii nobili cazaci, în frunte cu atamanul Ivan Vihovski. Atitudinea nobilimii căzăcești în legătură cu prevederile tratatului a fost puternic divizată, iar printre cazacii de rând, acest tratat era extrem de nepopular. Tratatul s-a dovedit un eșec total. În cadrul statului
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
cea lituaniană și pe cea ruteană. Totuși, pentru aceste două secole, Marele Ducat al Lituaniei continuă să existe, să aibă o oarecare autonomie în cadrul uniunii statale, având legi separate, armată și trezorerie proprie. Constituția din 3 mai 1791 adoptată de Seimul Poloniei încearcă să integreze Lituania și Polonia într-o uniune statală indivizibilă și aceasta printr-un document adițional, intitulat " Zaręczenie Wzajemne Obojga Narodów" ("Garanție reciprocă între cele două națiuni"). Cu toate acestea, evenimentele care au avut loc la sfârșitul secolului
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
la scurtă vreme după înființarea ordinului, regele s-a alăturat Confederația de la Targowica și, pe 29 augst 1792, regele a abolit decorația și a interzis purtarea ei. Toți cei purtau medalia erau alungați din armată. Deși pe 23 noiembrie 1793 Seimul de la Grodno a reintrodus decorația, ea a fost interzisă din nou pe 7 ianuarie 1794 la insistențele împărătesei Ecaterina cea Mare. Doar un an mai tarziu, statul polono-lituanian a împărtășit soarta celei mai importante decorații militare a sa și a
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
puterea absolutista în Rusia, doreau să nu aibă niciun fel de îngrădire a puterii lor și în Polonia. Cand în 1825, tarul Nicolae I a refuzat să accepte coroană de rege al Poloniei, dar a încercat să limiteze libertățile polonezilor, Seimul (parlamentul polonez) a hotarat să retragă țărilor dreptul de a mai fi numiți regi ai Poloniei. În momentul în care a izbucnit Insurecția de noiembrie, tarul a reacționat dur, trimițând trupele ruse pentru înăbușirea mișcării poloneze. După izbucnirea revoltei împotriva
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
polonez) a hotarat să retragă țărilor dreptul de a mai fi numiți regi ai Poloniei. În momentul în care a izbucnit Insurecția de noiembrie, tarul a reacționat dur, trimițând trupele ruse pentru înăbușirea mișcării poloneze. După izbucnirea revoltei împotriva Rusiei, Seimul a dat un decret pe 9 februarie 1831 prin care Ordinul Vîrtuți Militari și-a reprimit numele original. Între lunile martie și octombrie ale aceluiași an, au fost decorați 3.863 de soldați, printre aceștia aflându-se și trei femei
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
Vîrtuți Militari a fost înlocuită cu „Semnul Polonez al Onoarei”, o copie exactă a crucii originale, acordată doar rușilor pentru servicii aduse autorităților țariste. După ce Polonia și-a recăpătat independența în 1918, a fost proclamata A doua Republică Poloneză. Noul Seim a reintrodus Vîrtuți Militari pe 1 august 1919 cu numele oficial de „Ordinul Militar Vîrtuți Militari” ("Order Wojskowy Vîrtuți Militari"). A fost votat un nou statut al decorației și a fost readoptat sistemul de clase de pe vremea Ducatului Varșoviei. În conformitate cu
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
fost deschisă o noua listă de decorare pentru timp de pace. În 1923 a fost decernata ultima medalie unor veterani ai primului război mondial și al celui polono-sovietic, după care acordarea de Vîrtuți Militari a încetat. Pe 25 martie 1933, Seimul a votat o nouă lege a Ordinului Vîrtuți Militari ("Ustawa o Orderze Vîrtuți Militari") prin care era modificată formă tuturor crucilor și se extindeau privilegiile veteranilor ordinului, modificând legea din 1919. Astfel, toți cei decorați cu Vîrtuți Militari au avut
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
prin care acceptă că Ordinul Vîrtuți Militari să fie cea mai înaltă decorație a Armatei I poloneze din cadrul Armatei Roșii și a mișcări procomuniste de rezistență Armia Ludowa. Deși decretul Comitetului Polonez de Eliberare Națională (PKWN) era bazat pe legea Seimului din 1933, dreptul exclusiv pentru decorarea soldaților era asigurat Radei Naționale de Stat (Krajowa Radă Narodowa - corpul legiuitor al guvernării comuniste poloneze formate pe teritoriul URSS). După 1947, dreptul de decorare a soldaților a fost acordat președintelui republicii și, după
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
militare. După căderea comunismului în 1989, noile autorități au cercetat condițiile de acordare a Ordinului în timpul existenței RPP. Pe 10 iulie 1990, presedintele Poloniei Wojciech Jaruzelski a retras Marea Cruce acordată lui Leonid Brejnev în 1974. Pe 16 octombrie 1992, Seimul Republicii Polonia a votat o nouă lege a Ordinului, care se baza pe actul din 1933. Acesta lege recunoștea drepturile interzise de autoritățile comuniste, dar recunoșteau toate decorațiile acordate atat de guvernul în exil cat și de cel comunist. În
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
Volga), Oka (Angara), Olenyok, Râul Olyokma, Om, Omolon, Onega, Onon, Oredezh, Osuga, Oyat, Pakhra, Pasha, Parabel, Pasvikelva, Peciora, Pinega, Pissa, Plava, Podkamennaya Tunguska, Podkumok, Pola, Polist, Râul Polota, Ponoy, Pra, Râul Pregolya, Protva, Pur, Pyasina, Ravan, Ruza, Sakmara, Sal, Samara, Seim, Selemdzha, Selenga, Râul Sestra (Leningrad Oblast), Râul Sestra (Dubna), Râul Šešupė, Setun, Sheksna, Shelon, Shilka, Sosna, Râul Sudost, Sukhona, Sura, Svir, Sviyaga, Syas, Sylva Tavda, Țara, Taz, Terek, Tetere, Teza, Râul Tigoda, Tobol, Tom (Ob), Tom (Zeya), Tosna, Râul Tsna
Listă de râuri din Rusia () [Corola-website/Science/312116_a_313445]
-
numeros cler, ducea, pe o pernă purpurie, relicvele Sfinților Martiri pe care le-a depus într-un cort special ridicat în apropierea bisericii. A sosit consilierul Curții, dl. Barleon, ca adjunct al noului președinte al țării care, ocupat cu deschiderea seimului, n-a putut veni, dar și-a trimis adjunctul"". Noua biserică era construită în stil neogotic, în crucieră, proiectul fiind realizat de către arhitectul Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lemberg. Dimensiunile bisericii erau următoarele: 36 m lungime, 17,5
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
vieții politice ucrainene. A fost primul lider al organizației politice „Rada Națională” (1885), cofondator și lider al Alianței Național-Democratice Ucrainene. În 1907, el a fost ales ca ambasador al Parlamentului Austriac, președinte al clubului ambasadorilor, iar, în 1908, președinte al Seimului Galiției. Luptător convins pentru împlinirea aspirațiilor naționale, Levițki a fost autorul concepției de dezvoltare a mișcării naționale prin evoluție și muncă politică pe scară largă în rândul maselor. El a fost susținătorul al unei linii politice strategice care urmărea obținerea
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
începutul „uniunii eterne” cu Rusia — fiecare țar următor al Rusiei avea să fie și rege polonez, conform constituției Regatului din 27 noiembrie 1815. Competențele monarhului includeau: politica externă, conducerea forțelor armate, alegerea persoanelor oficiale principale, dreptul de veto împotriva legilor Seimului ș.a.m.d. Țarul-rege a fost reprezentat în Polonia printr-un guvernator. Primul a fost generalul. Józef Zajączek (1815-1826). După moartea lui, țarul a renunțat la alegerea celui nou și a dat competențele lui Consiliului Administrativ. După revolta din noiembrie
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]