KorAP: Find »[drukola/base=selvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

mai suportăm mult timp. Yubani-i trebuie să devină cetățeni folositori pentru comunitate. Selvele trebuie să se transforme în câmpuri desțelenite. Dar, interveni el, dacă yubani-i nu sunt buni în calitate de cetățeni și nici selvele, ca terenuri cultivabile? Ce facem? Le distrugem...? — Selvele pot da lemn mereu... — Și când își vor fi dat tot lemnul? Le vom lăsa să se transforme în deșert? După opinia savanților, a treia parte din oxigenul de pe planeta noastră provine din Amazonia. Da, am mai auzit această teorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
orice caz, ar trebui să deschidem șoseaua... — Bineînțeles, dar atunci beneficiile dumneavoastră ar fi cu mult mai mari, v-ați putea permite luxul de a o face să treacă pe la poalele munților și ați prezerva celelalte resurse naturale. În aceste selve, există o avere în lemn prețios. De îndată ce șoseaua va deschide cale pentru camioane, tăietorii de lemne se vor năpusti asupra pădurii și la capătul unor ani o vor lăsa netedă ca în palmă. Vor intra cu un tractor pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fost grosolan și nu meriți asta... — N-are importanță, zâmbi trist. Ba o merit. M-am comportat ca o proastă și aveai dreptate... N-am dreptul să cer nimic și tocmai începeam să o fac. — Ai veni cu mine? — În selvă? Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Ávila și la soția lui. Ți-am vorbit despre ei. Sunt tineri, frumoși și inteligenți. Și umblă prin lume liberi, cu o pereche de pantaloni vechi, două cămăși, un aparat de fotografiat și un carnet de notițe. Azi trăiesc în selvă, mâine pe o insulă studiind focile, poimâine, în inima Londrei. Îi interesează lumea pe care părinții lor vor să o distrugă, lumea selvelor și a pădurilor, și nu-i interesează absolut deloc lumea pe care părinții lor vor să le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de pantaloni vechi, două cămăși, un aparat de fotografiat și un carnet de notițe. Azi trăiesc în selvă, mâine pe o insulă studiind focile, poimâine, în inima Londrei. Îi interesează lumea pe care părinții lor vor să o distrugă, lumea selvelor și a pădurilor, și nu-i interesează absolut deloc lumea pe care părinții lor vor să le-o dea: cea a tehnologiei duse până la ultimele ei consecințe. — Nu este decât o reacție logică, antagonismul între generații. Păi, atunci, binecuvântat fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
laguna mea, până când va veni un tractor și îmi va da jos coliba. Atunci, o să pun tot ce am în caiac și o să intru pe acele râuri lăsate de Dumnezeu, până voi găsi alt loc unde să rămân. Priviți aceste selve. Kilometrii și kilometrii! Nu le vor da gata pe toate până când o să mor eu, și cum n-am avut niciodată copii, nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce se poate întâmpla cu generațiile viitoare. Credeam că te preocupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cu toate mirosurile lor pestilențiale, și cei care iubesc Natura și libertatea, cu toată lipsa lor de comodități, mi se pare drept ca și planeta să fie împărțită în două părți. Așa cum nu ni s-ar permite să plantăm o selvă în inima New Yorkului, tot așa nu trebuie să îngăduim ca New Yorkul să vină să-și instaleze fabricile și porcăria în selvele noastre. — Până aici, suntem de acord. Dar cum îi vom împiedica? — Despre asta e vorba: să găsim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și planeta să fie împărțită în două părți. Așa cum nu ni s-ar permite să plantăm o selvă în inima New Yorkului, tot așa nu trebuie să îngăduim ca New Yorkul să vină să-și instaleze fabricile și porcăria în selvele noastre. — Până aici, suntem de acord. Dar cum îi vom împiedica? — Despre asta e vorba: să găsim o formulă... Am cugetat la asta. În ciuda a tot ceea ce credeam la început, astea nu sunt deloc probleme izolate și fără legătură între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
vorbind așa? — Ar fi de acord. Și el este basc și misionar. Sau crezi că, dacă purtăm o sutană, ne-am pierdut avântul. Când am plecat din San Sebastián, știam că va trebui să înfrunt multe primejdii și greutăți în selvă. Bine: cea mai mare primejdie este să rămân în selvă; cea mai mare greutate este să încerc să o conserv așa cum am găsit-o. Nu mă sperie lupta. Și ce vreți să faceți? Să puneți mâna pe o pușcă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și misionar. Sau crezi că, dacă purtăm o sutană, ne-am pierdut avântul. Când am plecat din San Sebastián, știam că va trebui să înfrunt multe primejdii și greutăți în selvă. Bine: cea mai mare primejdie este să rămân în selvă; cea mai mare greutate este să încerc să o conserv așa cum am găsit-o. Nu mă sperie lupta. Și ce vreți să faceți? Să puneți mâna pe o pușcă și să începeți să ucideți muncitorii de la șosea? — Nu. Dar știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mult decât o sală de așteptare pentru cei care vor urma să învie la Judecata de Apoi. Dar aparțin Bisericii și, dacă urmează să dau o luptă, trebuie să știu ce fel de luptă este. Am fost învățat că toate selvele de pe lumea asta nu valorează cât viața unui om. — Altă greșeală a Bisericii. Există oameni a căror viață nu valorează nici cât un cocotier. Și amintiți-vă că și yubani-i sunt creaturile lui Dumnezeu și, în acest caz, viețile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
am plâns pe mormântul lui. Lumea rămâne atât de pustie când moare un câine bun! Aveam doisprezece ani și l-am îngropat în parc, unde era tufișul mai des, unde ne jucam urmărind veverițele. Îi plăcea locul ăla. Era ca selvele astea, înalt și tăcut, des și întunecat. L-am îngropat, m-am aruncat pe mormântul lui să privesc norii ce treceau, cenușii și murdari, și mi-am spus că într-o zi norii mei vor fi albi. Și acum îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
aminti ziua în care a văzut-o pentru prima dată stând pe vine la umbra copacului și cealaltă zi, când a dorit-o mai presus de orice. Jaguarul răgi mai aproape decât oricând. Mirosul morții se întindea cu repeziciune prin selvă, se strecura printre frunze, impregna copacii, urca până la cele mai înalte coroane și ajungea până la cele mai adânci rădăcini. Și în drumul lui, chema fiarele și insectele, ocelotul, jaguarul, furnica și tăunul, invitând la festinul care îi aștepta, la trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să se sfârșească de o febră paludică, victimă a unuia dintre cei o mie de milioane de țânțari anofeli care zburătăceau prin Amazonia, ca să fie apoi devorat de jaguari și de furnici și să treacă astfel să facă parte din selvă; o selvă care era o mașinărie neobosită de creație și distrugere și unde nimeni nu era la adăpost de predatorul său. Aveau dreptate yubani-i să reducă lumea la Taré și Intié, pentru că, în junglă, totul se limitează la a mânca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
sfârșească de o febră paludică, victimă a unuia dintre cei o mie de milioane de țânțari anofeli care zburătăceau prin Amazonia, ca să fie apoi devorat de jaguari și de furnici și să treacă astfel să facă parte din selvă; o selvă care era o mașinărie neobosită de creație și distrugere și unde nimeni nu era la adăpost de predatorul său. Aveau dreptate yubani-i să reducă lumea la Taré și Intié, pentru că, în junglă, totul se limitează la a mânca și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
doua, și a treia. Începea să cadă înserarea și cerul se vopsea în roșu. Stârcii brăzdau cerul spre asfințit, iar papagalii își căutau adăpost în coroanele copacilor preferați. Căldura pierdu din putere și apa mlaștinii se arătă mai liniștită. Mirosurile selvei se schimbară și prima pasăre-bombardier lăsă să-i scape șuierătura în depărtare. Selva se pregătea să-și petreacă noaptea. Se întoarse către Correcaminos: — Mai era și un al treilea garimpeiro. Unde este? — A scăpat în barca cu motor. A intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri în adâncul selvei. De la răsăritul celei de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lege. Scăpau de durerile de cap pricinuite de incursiunile yubani-lor pe teritoriile vecine. Nu puteau să le controleze raidurile și puterea și le-au oferit acest acord într-o vreme când acesta îi prejudicia pe yubani. Yubani-i erau stăpânii acestor selve, de aici până la poalele masivului și, cu toate astea, au fost de acord cu Tratatul și nu l-au încălcat niciodată. Dar acum, fără preaviz, Guvernul îl rupe... Cine sunt adevărații vinovați? Foarte interesant! Foarte interesant. O să fie mulți cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cărora o să le fiarbă creierele. Președintele nu are atribuțiuni ca să rupă un Tratat de acest gen, fără consimțământul Congresului. Cât despre comunicatul oficial - râse încetișor -, îmi imaginez o comisie a Ministerului de Interne, intrând cu mare pompă adânc în aceste selve în căutarea națiunii yubani! - arătă o valijoară ce rămăsese în ambarcațiune. Îmi permiteți să vă fac niște fotografii? — Nu, încercă el să se disculpe. Îmi pare rău, dar nu vreau să mă transform în știre. Nu caut altceva decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Și marile reviste, canalele de Televiziune, documentarele cinematografice... Peste tot se observă un nou interes... Poate că lumea nu e complet oarbă. Poate că în curând vocile de alarmă vor avea ecou și cineva va lua hotărârea să apere aceste selve și pe acești oameni... Va fi prea târziu, părinte, interveni Inti Ávila. Prea târziu, ca întotdeauna. Trebuie să ne amintim de exemplul Americii de Nord. Când opinia publică americană a reacționat la îndemnurile lui Muir, Mather, Pinchot și Theodore Roosevelt, răul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fiecare cincisprezece ani. Dacă eu o să mor de bătrânețe, la acea dată societatea noastră va produce de treizeci și două de ori mai mult decât produce azi. Va fi nevoie de atâta energie și de atâtea materii prime, încât aceste selve și toți copacii sau minereurile pe care le conțin vor fi fost devorate înainte de a ne da seama... Zece ani...? Cincisprezece...? Poate douăzeci...? Nimeni nu știe, dar să fiți siguri că vreunul dintre noi va putea spune: „Pe vremea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
copacii sau minereurile pe care le conțin vor fi fost devorate înainte de a ne da seama... Zece ani...? Cincisprezece...? Poate douăzeci...? Nimeni nu știe, dar să fiți siguri că vreunul dintre noi va putea spune: „Pe vremea mea, când în selvă erau copaci...“ Sierralta râse de vorbele lui de duh: — Și ce poate fi în selvă, dacă nu copaci...? — Căcat! răspunse Inti foarte serios. Căcat, dragul meu prieten. Selvele se vor compune din tone și tone de gunoi urât mirositor pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
seama... Zece ani...? Cincisprezece...? Poate douăzeci...? Nimeni nu știe, dar să fiți siguri că vreunul dintre noi va putea spune: „Pe vremea mea, când în selvă erau copaci...“ Sierralta râse de vorbele lui de duh: — Și ce poate fi în selvă, dacă nu copaci...? — Căcat! răspunse Inti foarte serios. Căcat, dragul meu prieten. Selvele se vor compune din tone și tone de gunoi urât mirositor pe unde părinții își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
că vreunul dintre noi va putea spune: „Pe vremea mea, când în selvă erau copaci...“ Sierralta râse de vorbele lui de duh: — Și ce poate fi în selvă, dacă nu copaci...? — Căcat! răspunse Inti foarte serios. Căcat, dragul meu prieten. Selvele se vor compune din tone și tone de gunoi urât mirositor pe unde părinții își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi, sau case, sau fabrici, vor fi niște imense gropi de gunoi și acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ne distrugă și va ști să ne găsească oriunde ne-am ascunde... Vocea lui vădea îngrijorare. Vorbeau despre mașină, dar ea nu era acolo... Cum este mașina asta? Când va veni și cum ne va găsi? Supraveghem toate drumurile din selvă. Făcu o pauză. Știam că părintele Carlos a venit cu doi albi. Am știut de când au ieșit de pe râul San Pedro, dar știm și că nu ei sunt oamenii cu mașina... Ambarcațiunea lor nu e verde. Care este mașina verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]