157 matches
-
ales la finala noului termen -, drept normale. O evoluție întru totul firească este, în consecință, condensarea însoțită de conversiune, de vreme ce, în această situație, noua formație preia, de regulă, toate caracteristicile morfologice ale regentului. d) O modificare radicală se constată în semantismul noului cuvânt doar dacă îl comparăm cu înțelesul secvenței fonetice desprinse din termenul complex; ea provine însă nu dintr-o schimbare semantică propriu-zisă, care ar consta în alunecarea unui sens la altul și ar produce polisemantism, ci din preluarea semnificației
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
familiar și argotic ale limbajului popular, neliterar. Ceea ce trebuie remarcat este că niciuna dintre abordările posibile ale cuvântului nu are condensarea lexico-semantică printre caracteristicile sale principale de realizare. Scurtarea cuvintelor și sintagmelor, modificarea funcțiilor sintactice, a valorilor morfologice și a semantismului, ca și formarea cuvintelor, uneori marcată stilistic, implică modalități mai importante, mai relevante, mai eficiente decât condensarea. Acest procedeu special se definește însă prin toate trăsăturile menționate, însumând mai multe fenomene evolutive petrecute concomitent, în diferite domenii ale limbii, în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sau nu are de-a face cu obiectele exterioare; cu toate acestea ea este foarte asemănătoare cu el, putând fi numită suficient de corect simț intern"31. Acesta din urmă a pornit, deci, ca o aproximație terminologică deținătoare a unui semantism amfibologic și a continuat prin a reda cu clamată fidelitate o întreagă fenomenologie introspectivă ce păstrează nuanța unei "accesibilități" interioare abstracte dar directe, nesenzoriale dar precis-consemnatoare. De aici pornind, Immanuel Kant, arbitrul sintetizator al disputei empirist-raționaliste, a elaborat o teorie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
acumulare imaginală, de exersare extensivă a focalizării pe parcele subiective semnificative. Se poate practica instantaneul intuitiv și în condițiile răgazului reflexiv care ar presupune tenace insistențe discursive sau lungi desfășurări ale sintezei supraîncărcate. Intuiția este bine-venită în condițiile în care semantisme ale practicii relaționale pot fi rezumate în deplină siguranță cognitivă, fapt atestat de universalitatea experienței sociale (cea care include "contribuția" unor membri comunitari care nu posedă un riguros exercițiu al cunoașterii). Vom întâlni și aici, în câmpul unei similarități incitatoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
bogată reprezentare psihanalitică, însă o imagine atrage mai cu seamă atenția, prin dubla ei semnificație: imaginea peștelui, a „pescuțului de argint” din nările înecatului, simbol al încastrării, (Durand), al Vieții și al Morții, totodată. Toposul vârtejului, al apelor tulburi, întregește semantismul acvatic nefast, însă îi accentuează componenta heraclitiană. Dinamica spiralată antrenează în sensurile ei toate elementele: focul, aerul (vântul), apa, pământul, mișcărilor stihiilor corespunzând cele interioare, ale personajelor, mai cu seamă ale personajului-emblemă (Teodul, Nona, Ioana): „Facem baie în Styx, prieteni
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
ieși... Am zis!") asociază două funcții textuale "intrinseci": [Injoncțiunea] (datorată caracterului imperativ al textemului) și [Nonsensul] (generat de contradicția termenilor care îl compun). Acestora li se adaugă încă una, [Ironia], explicabilă prin chiar utilizarea paragrafului citat ca textem ce exploatează semantismul injonctiv-contradictoriu al componentelor sale. 3.4.1. În discursul public românesc actual, textemul lui Farfuridi a cunoscut o popularitate considerabilă, confirmată de o serie de "repetări" care atestă o evidentă diversitate funcțională. Astfel, pe lângă numeroasele topicalizări, reîncadrări (inclusiv reîncadrări absolute
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu o prefață de acad. Constantin Daicoviciu, ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de Mircea Borcilă și Ion Mării, Dacia, Cluj, 1971, pp. 293-296. Sextil Pușcariu, "Biata cumătră e departe" [1943], în Cercetări și studii, pp. 477-487. 172 Vasile Bogrea, "Semantism românesc și semantism balcanic" [1927], în Pagini istorico-filologice, pp. 139-152. 173 Lucian Blaga, "Geneza metaforei și sensul culturii" [1937], în Trilogia culturii, cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 261-397. Parțial, aici se încadrează și Sextil Pușcariu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de acad. Constantin Daicoviciu, ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de Mircea Borcilă și Ion Mării, Dacia, Cluj, 1971, pp. 293-296. Sextil Pușcariu, "Biata cumătră e departe" [1943], în Cercetări și studii, pp. 477-487. 172 Vasile Bogrea, "Semantism românesc și semantism balcanic" [1927], în Pagini istorico-filologice, pp. 139-152. 173 Lucian Blaga, "Geneza metaforei și sensul culturii" [1937], în Trilogia culturii, cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 261-397. Parțial, aici se încadrează și Sextil Pușcariu, Limba română, vol
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rigidă" și "desemnarea contingentă". Referitor la prima sintagmă, există mărturisirea autorului din Încercarea labirintului, despre numele bătrânului Fărâmă (Pe strada Mântuleasa), în ce privește cea de a doua, scrisoarea din 11 ianuarie 1972 adresată lui Mac Linscott Ricketts, unde Eliade îi explică semantismul unui designator din piesa Columna nesfârșită (tradusă de Ricketts), relevându-i rolul în economia operei: ""Fata" înseamnă pur și simplu, girl, jeune fille. În această piesă am "încarnat" în Fata (=young girl) tot ce se înțelege prin "Muză", "inspirație" și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o manieră sportivă și mondenă"9, deși "emanația de senzualitate" pe care Călinescu o pune pe seama simbolului șarpelui din viziunea gnosticilor, "o vizează îndeosebi pe Dorina, corespondentul tipologic al lui Egor"10), Ovid S. Crohmălniceanu ("simbolul bărbăției"11) și că semantismul său transpare în lexemele alcătuitoare: Matei Călinescu, Ștefan Borbely și Lăcrămioara Berechet (cu perspective de interpretare diferite). Eugen Simion remarca în romanul Lumina ce se stinge semnificația numelui lui Manuel, mântuire, precum și frecvența inițialei M din numele celor mai multe personaje din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de balastul derivării lor. Departe de a considera etimologiile platoniciene drept un simplu joc lingvistic, așa cum fac cei mai mulți comentatori (și aceasta din cauza "rupturii de nivel" dintre înțelegerea platoniciană a limbii și gândirea lingvistică de azi), Andrei Pleșu pornește de la însuși semantismul numelor lui Cratylos și al lui Socrate (krátos, kratys, putere, tărie, capacitate de a domina; krás, kratós, cap, vârf de munte, limită, extremitate, limbajul fiind căutat la limita lui și dincolo de ea) și consideră cele două nume un "indiciu suficient
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Barberase, Msr. Otter/Mme Laloutre, porecle, cu exemple luate din The Devil is Loose! a lui Antonine Maillet: Jimmy-the-Flea/ Jimmy la Puce, Long-Tongue Médard/ Médard la Grand Langue etc.). O subclasă de nume proprii cu semnificat sunt cele al cărui semantism poate fi decriptat prin jocul omofoniei sau manipularea semnificantului, prin inversarea literelor/ silabelor: de ex. onomastica lui Boris Vian; în L'ecume des jours, Jean-Sol Partre și ducesa Bouvouard în loc de Jean Paul Sarte și Simone de Beauvoir. La intersecția numelor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedere al lui Augustin Pop177 pentru care, ceea ce aduce contextul devine mult mai important decât etimologia și acustica numelui. În acest sens, relația (con)text-onomastică devine extrem de importantă și pentru "aproximarea valorii estetice a respectivei opere"178. În ciuda unui posibil semantism (și, în acest sens, dă ca exemplu numele Bălosu), conotațiile numelui propriu apar ca rezultat al interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelui. În acest sens, relația (con)text-onomastică devine extrem de importantă și pentru "aproximarea valorii estetice a respectivei opere"178. În ciuda unui posibil semantism (și, în acest sens, dă ca exemplu numele Bălosu), conotațiile numelui propriu apar ca rezultat al interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul vorbește de nume cu semantism la vedere și nume cu semantism obliterat 180. În cadrul numelor cu semantism la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În ciuda unui posibil semantism (și, în acest sens, dă ca exemplu numele Bălosu), conotațiile numelui propriu apar ca rezultat al interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul vorbește de nume cu semantism la vedere și nume cu semantism obliterat 180. În cadrul numelor cu semantism la vedere, o primă subcategorie o formează numele cu sens mai mult sau mai puțin explicit (Păturică, Misticescu, Nour, Topor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dă ca exemplu numele Bălosu), conotațiile numelui propriu apar ca rezultat al interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul vorbește de nume cu semantism la vedere și nume cu semantism obliterat 180. În cadrul numelor cu semantism la vedere, o primă subcategorie o formează numele cu sens mai mult sau mai puțin explicit (Păturică, Misticescu, Nour, Topor), porecle sau supranume, al căror semantism vizibil are
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelui propriu apar ca rezultat al interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul vorbește de nume cu semantism la vedere și nume cu semantism obliterat 180. În cadrul numelor cu semantism la vedere, o primă subcategorie o formează numele cu sens mai mult sau mai puțin explicit (Păturică, Misticescu, Nour, Topor), porecle sau supranume, al căror semantism vizibil are o explicație naturală (Indolenta). A doua
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul vorbește de nume cu semantism la vedere și nume cu semantism obliterat 180. În cadrul numelor cu semantism la vedere, o primă subcategorie o formează numele cu sens mai mult sau mai puțin explicit (Păturică, Misticescu, Nour, Topor), porecle sau supranume, al căror semantism vizibil are o explicație naturală (Indolenta). A doua subcategorie este aceea a numelor "realiste
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume cu semantism la vedere și nume cu semantism obliterat 180. În cadrul numelor cu semantism la vedere, o primă subcategorie o formează numele cu sens mai mult sau mai puțin explicit (Păturică, Misticescu, Nour, Topor), porecle sau supranume, al căror semantism vizibil are o explicație naturală (Indolenta). A doua subcategorie este aceea a numelor "realiste", cu sens încorporat, dar neconfirmat de purtători, adică nu e motivat, având doar rolul unui denotat "accidental" (Strâmbu, Nechifor). A treia subclasă cuprinde nume "care nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume nou, fără greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică pornește de la următoarele premise și are în vedere analizele făcute romanelor românești: rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem onomastic al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au conștiința rolului jucat de onomastică și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dumitale, v-ați fi logodit"91. Cuplul Ariadna-Dionisos nu se realizează nici de astă dată. Este, în fond, aceeași mișcare de fugă a personajului masculin care nu ghicește fata. Numele ei de familie, Palade, se revendică de la Pallas, " Fata"92 (semantismul acestui designator, întâlnit și în piesa Columna nesfârșită, era definit de către Eliade într-o scrisoare ca "muză, inspirație, destin" - vezi infra; În curte la Dionis este "fata verde, Una"). Premoniția în trecut a lui Beldiman este continuată de Adriana (o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
istoric și pătrunderea în cel mitic, timp (12 ani) în care are loc inițierea lui Dayan 883. Locul de graniță, de trecere în altă lume în care timpul este abolit, limită și început este Casa Grănicerului 884, toponim cu un semantism transparent. Narațiunea mai împletește și alte mituri: Ghilgameș, Graalul, iar caracterul livresc este atât de pronunțat, încât proza pare a fi făcută din colaje: romanul lui Eugène Sue, călătoria lui Ghilgameș, sfârșitul tragic al geniului eminescian, cunoașterea de tip gordianic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
etimon (verbul gregoréo "sunt complet treaz") împărtășesc experiențe fantastice legate de cea mai dură confruntare inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează piesa Priveghiul). Numele al căror semantism transpare, designatori puternic motivați (procedeu folosit în basme) sunt utilizate de către Eliade în cazul antroponimului cu nume de floare pentru a-l reda pe Brânduș, copilul găsit din Breaza, care trăiește în folclor (Fata căpitanului), pe Thecla (O fotografie veche
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gheorghiță -Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina, Iancu - Enache. În aceste exemple, sinonimia se realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități diferite de interpretare și valorificare. Lumea ficțională eliadescă devine inteligibilă prin prisma conținuturilor mitofore ale numelor personajelor care o pun în act. În felul acesta, devine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reverberations of the patronymic bore by the feminine character, Sideri. În curte la Dionis links itself to Ennoia. Sometimes, Eliade desacralizes the mythonymic, by suffixation (Gavrilescu, Manolache) or by diminution (Frusinel from Les trois Grâces). Besides names with a transparent semantism, designators strongly motivated (Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 anietc.), there are intertextual designators: Lenora (Un om mare), Laura (Ivan), the protagonist "Sfântul Dumitru", and the prophet-doctor, Martin from O fotografie veche de 14 ani. The intertextual links are
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]