273 matches
-
geografic, cu codri seculari ce se îngemănează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someș, care formează defileul cunoscut sub denumirea Strâmtorile Țicăului, tocmai la intrarea dinspre satul Țicău spre capitala administrativă a zonei - orașul Ulmeni, dar această zonă poartă cu semeție și urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarța de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă. Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar și valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste
PLAIURI CODRENEŞTI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353207_a_354536]
-
Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Cheile Dâmboviței Un exercițiu de imaginație, chiar și pentru cei nedeprinși cu panorama universului montan, se impune de la început. Văzute de sus, Cheile Dâmboviței - așezate în prispa de azur și semeții celeste a masivului Piatra Craiului din Carpații de Miazăzi, reflectată în undele reci ale albiei râului - ar putea fi ușor asemuite cu o insolită crevașă, o „despicătură” tăiată în răstimpuri de eră geologică de agenții de eroziune în scoarța de
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
Autor Octavian Curpaș Editura "Anthem", Arizona, SUA octombrie 2011 CAPITOLUL XXV Rădăcini românești - Satul natal, copilăria, tradițiile și pământul patriei În apropierea masivului Suru din Munții Făgărașului - desăvârșiți străjuitori ai ținuturilor transilvane -, unde stăpânește peste oameni verdele culmilor împădurite și semeția șteiurilor de stâncă scăldate de ape reci și limpezi, la poalele munților Moașa și Tătaru, curge nestăvilită spre a se stinge în îmbrățișarea dulce a Oltului, valea Sebeșului de Sus; localitatea purtând același nume, leagăn de legendă al bunilor și
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
sonete - Opera omnia”, o veritabilă antologie de poeme din specia lirică a Sonetului,se păstrează pe o constantă lirică existențial-nostalgică, pentru că poetul Aurel M. Buricea are dorul, nostalgia câmpiei largi a Bărăganului cu cumpene de fântână, care împung Cerul cu semeții de „coloană infinită” brâncușiană; își acordează bătăile inimii și zvâcurile sufletului său generos în cântec de dropie; își reglează ritmul profesional de intelectual rasat și de elev al lui Pitagora, doar după cântecul cucului, când țăranul român a știut dintotdeauna
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
că vine iar ziua, așa cred că viața-i dar dumnezeiesc! (02.02.2010, Madrid, Polvoranca) Locul tău Murmurul apelor, mă duc în largul mărilor... Prospețimea aerului, în înaltul Cerului... Foșnetul pădurilor, în inima munților... Strigătul pământului, la glasul străbunilor... Semeția munților, la mândria Moților... Iar lanul câmpiilor, la truda țăranului... Mai stai, nu pleca!... Locul tău e-aici, ...unde-i Țara ta.” (Iunie 2010, Madrid, Polvoranca) Sărăcie, sărăcie... Sărăcie, sărăcie: Drag îți e românul ție! Lumea-ntreagă am umblat, dar
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
în atitudine, acesta s-a înclinat adânc pentru a-l saluta pe magistratul ce l-a privit de sus săgetându-l cu privirea. I-a răspuns printr-o foarte scurtă înclinare a capului, după care și-a ridicat bărbia cu semeție și a străbătut coridorul în pas vioi până la biroul său. Procurorul și avocatul au rămas nemișcați. Păreau că numără pașii cadențați ai judecătorului Preoteasa, zâmbind ușor, unul cu simpatie, celălalt cu teamă și suspiciune. - Poftiți, domnule avocat, intrați! i-a
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
verandă, cu umărul sprijinit de stâlpul scării. Privea gânditor,scrutând cu ochii negri, bolta cerului. Era o liniște nefirească, doar greierii se auzeau încet. Coborî treptele și se îndreptă spre lacul ascuns de desișul copacilor, care adăposteau taine de nepătruns. Semeția lor impresiona, inspira respect, știind că vârsta depășea sute de ani. Pașii lui își încetiniră ritmul ... o muzică neobișnuită, suavă, răsuna în liniștea de nepătruns. Vocea diafană de femeie, încânta auzul bărbatului. Lacul era încercuit de pomii ce-i ofereau
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
imperiu continuă să-și atragă, ca un magnet, „vasalii”. Vin cetățeni din toate țările care înconjoară mica republică alpină. „Mică, mică, dar ridică!” - îți vine să exclami a uimire când vezi clădirile monumentale din centrul orașului cum se întrec în semeție, care mai de care. Atâtea palate, catedrale și sedii parcă n-am văzut niciunde în Europa, aliniate curat la apel, proaspăt renovate, cu fațade perfecte, luminate feeric. Acum, de sărbători, basoreliefurile, coloanele, cariatidele și porțile triumfale ating apogeul. Norocul Vienei
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
eu nu văd și nu discut despre asta cu nimeni... Și nu-mi bag privirea-n casa omului. Ce au ei cu viața mea? Îmi dau ei să mănânc? Mă îmbracă ei? Le este necaz, asta e!” A privit cu semeție în lungul străzii și a pornit hotărâtă. Înălțase bărbia mai mult ca până-n ziua aceea. Și-a ridicat privirea spre albastrul cerului, unde credea ea că locuiește acel Dumnezeu la care s-a rugat de atâtea ori, și s-a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
cu definirea cuvântului iie (plural ii) care înseamnă bluză țărănească, un fel de cămașă din pânză de in, cu pieptul brodat în șiruri colorate. Iia românească are menirea ei firească de a înveșmânta și de a da un plus de semeție trupului. Prefer să scriu cu doi de i acest frumos cuvânt, luând în considerație principiul fonetic și faptul că așa era cândva scris. Îmi amintesc ca prin vis de bunicul meu, din partea tatălui, cum l-am zărit de câteva ori
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
simțit când - știa că trebuie să fie dimineață, pentru el era doar miezul nopții ? Sufletul lui s-a răzvrătit, a urlat, a țipat, a plâns,a gamut apoi a tăcut,si a amuțit pentru mult timp. I-a rămas doar semeția privirii, căutând mereu în sus, catre soare. Dar Dumnezeu a făcut o minune cu acest om. I-a dat un al sase-lea simt dar i-a dăruit și pe acest copil, pe care el, minerul îndrăgostit de lumină, ....nu
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
prea frumos ca să dăinuie” - este gândul bătrânului la atacul rechinilor. Iar când își pune singur întrebarea: “Și ce te-a înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”, pescarul apărându-ne astfel înscris într-un mit al îndrăznelii și semeției omului, care începe cu Icar, prăbușit fiindcă se apropiase prea mult de soare. Ca și la eroii tragediilor antice, măreția bătrânului constă în asumarea curajoasă a eșecului, în depășirea lui prin păstrarea demnității umane. Simbolul scheletului uriaș cu care pescarul
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
de trepte largi, flancate de alte statui. Cea mai apropiată înfățișa scena răpirii Persephonei, fecioara se zbătea cu grație în brațele unui Pluto vânos, jubilând la gândul împerecherii. Văzută de la capătul treptelor, clădirea se avânta spre înălțimi, smulgându-se cu semeție dintre terasele înțesate de iederă, înfigând parcă în azurul cerului o campanilă acoperită cu olane roșii. Amalgam specific limitei dintre civilizații, îmi spuneam, încercând să definesc particularitatea locurilor. Izolarea de grup fusese voită. Simțeam dorința de solitudine, tentația de a
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Și această influență benefică era de așa natură, că Teresa iarăși putu să devină amanta lui Byron. Toate se întâmplau în castelul în care camerista, un tânăr servitor negru și o prietenă a Teresei, ajutau la această dragoste. Era o semeție periculoasă, căci contele, găsind odată ușa zăvorâtă, se miră foarte mult de acest fapt. Guiccioli era un om enigmatic. Îl purta pe Byron într-o caretă luxoasă trasă de șase cai. Byron se atașă tot mai mult de Teresa. Era
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
e ca cineva din cei îmbunătățiți. Ținând acestea ca pe un semn al intenției lui, trecând sub tăcere multe, e de ajuns să grăiască pentru ca să-l cunoaștem prin cel ce a mințit pe tatăl minciunii vorbind prin el, iar din semețiile cu care se osândește ne învățăm vădit de la Apostolul care zice < > (1 Tim. 3:6)”. Opțiunea Sfântului Vasile cel Mare pentru adevărul credinței Sfântul Vasile cel Mare a asumat principiul selectivității în relația dintre înțelepciunea lumească și credință. El s-
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
la Columbus Circle, care e la intrarea în marele, foarte marele Central Parc. Aproape de țintă, căscând gură la zgârie nori de o superbă geometrie, ne trezim în fața unui bloc aparte, de peste patruzeci de etaje, un zgârie nori de o specială semeție, numai sticlă și metal, înconjurat de alți coloși, zgârie nori mai înalți, parcă mai supli chiar, dar care, nu știu cum, nu-l depășesc. Senzația că el urcă peste propria sa înălțime este puternică și adevărată. Imediat aparatul de filmat funcționează. Unghiuri
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
și măr, și vin, și cer, și stele - pe din două... Amintirile verii Pe cărări bătute rareori, în opreliști tainice, frunza mai păstrează amintirile verii și urmele pașilor grăbiți spre întâmplări tulburătoare. În fâlfâiri domoale, gânduri nerostite îmbrățișează nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și își anină la grumaz
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
Sa face glume (în mod privat, nu public), despre protocol și rigorile ceremonialului. Atunci când, însă, este în “luminile rampei”, Regina devine contrariul a ce am afirmat în paragraful precedent. Rochiile ei sunt mereu purtate cu o grație înnăscută, zâmbetul și semeția capului sunt mereu asortate diademei de diamant (a purtat rar mai mult de una, cea rămasă de la Regina Elena, pe care o împarte cu Principesa Moștenitoare și, uneori, cu celelalte fiice ale ei). Majestatea ținutei sale este relaxată și nobilă
MAJESTATEA SA REGINA ANA ÎMPLINEȘTE 92 DE ANI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343958_a_345287]
-
viclenie. Să se depărteze de la rău și să facă binele. Deci cea fapta rea este lăcomia pântecelui, și beția, și desfrâul. Fapta rea este iubirea de arginți, lăcomia, pofta de avere și nedreptatea. Fapta rea este slava deșartă, cutezanța și semeția. Să se depărteze deci tot omul de la asemenea rele și să le împlinească pe cele bune. Care sunt acestea? Înfrânarea, postul, înțelepciunea, dreptatea, milostenia, îndelunga răbdare, dragostea, smerenia - prin care ÎL dobândim în schimb, cu vrednicie, pe Mielul lui Dumnezeu
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
una, Că DUMNEZEU s-a supărat pe noi. Și iarna asta parcă nu mai trece, În suflete e numai gheața rece. Iubirea pură, iubirea astrală cu implicații pământene, iubirea cu abisurile și înălțările ei, cu extazul și coma suferinței, cu semeția și alambicările ei exprimate subiectiv - veșnică atracție umană nu poate fi altfel decât... albastră. La colțul nostru, unde tristețea-i goală Și nici tăcerile nu au vreun rost, Eu te aștept mereu, fără-ndoială, Colțul iubirii noastre, albastru adăpost. Albastrul
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
ei o bisericuță din nuiele și pământ care avea să sfințească locul. Construcția rudimentară nu a rezistat prea mult, dar prin truda locuitorilor satelor de primprejur, la începutul secolului XX, a fost sfințit actualul lăcaș de cult ce domină prin semeția sa poiana înconjurată de chilii și acareturi, așezată în mijlocul unei întinse păduri de tei. Băieții au ocolit curtea largă și au urcat colina, unde legenda spune că a cântat cocoșul. S-au așezat la baza crucii lucrată în piatră, ridicată
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
romanilor. Iată, acele clădiri maiestuoase, grădini largi, hipodromuri, coline cultivate cu viță de vie, toate într-un aranjament de vis! Acolo, pe domoalele coline spre mare, se vedeau biserici nenumărate, cu turle ascuțite, semețe, luându-se, parcă, la întrecere cu semeția castelelor Evului Mediu. Dar nu bisericile maiestuoase ori clădirile somptuoase ale bogatului oraș îl încântau pe mult credinciosul Lucas. Inima lui tresărea, mai ales, privind o micuță clădire de la marginea orașului, ce părea mai degrabă un mic templu, nu biserică
FRAŢI DE SUFERINŢĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344102_a_345431]
-
În secolul al patrulea-n Bizanț ... În secolul al patrulea-n Bizanț, Împărăteasa zisă Plagudia, Neajungându-i ei, Împărăția, Ca guda ce își rupe al ei lanț Venit-a chiar pe Munte-n pași de danț Ca să-și arate toată semeția. Deodată, însă-i împietri trufia, Când auzi de dincolo de-un șanț Al Maicii Domnului, temutul glas: „Întoarce-te! Eu sunt Împărăteasă Pe Sfântul Munte; el îmi este vas! De-aici-'nainte, nici femei cu rasă N-au să mai calce
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
de mălai. Pricepuse și el că-mbierea făcută era de bună credință, doar nu-i azvârlisem hrana în uliță, nu, i-o făgăduiam în ogradă, pe locul stăpânit de mine. Încrezător, împinsese c-o labă portița și se-apropiase cu oarece semeție, dar și cu încrederea că nu-l voi dezamăgi. Îi aruncai domol demâncarea pe care o prinse dintr-un foc. O lăsă pentru o clipită jos, mi se păru, ca să-mi mulțumească, dar fără ajutorul cozii. Asta mă făcu să
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
aprinse în candelabrul cuvântului, care dau inimii și sufletului sensibilitatea duioșiei. Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profeția Sibilelor trace, din iureșul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpaților, din semeția Brazilor, din doina Cucului, din ciripitul zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de Grâu pecetluit în Pâinea cea de toate zilele, din lacrimile sublime ale Viței de Vie, urzit de legănatul Mamelor în veșnicia Neamului, țesut
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]