376 matches
-
-se vocile: «Mare zaiafet la Dodoloanță... cu efendi poet!»” Personajul principal are consistență umană, istoric, este chiar Anton Pann, așa cum era el în carne și oase, petrecând într-un decor de epocă, și este pilonul, inima care susține întreaga creație: „(Semiîntuneric. În avanscenă, la o măsuță care se găsește în colțul din stânga, Anton Pann se așează cu oarecare încetineală, deschide cartea și începe să scrie. După un timp își ridice privirea către bolta cerului scrutând depărtările și, cuprins de nostalgia amintirilor
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
același timp la rarii plimbăreți, perechi sau singuri, pe aleile parcului, încercând în același timp o eliberare de energiile negative acumulate peste zi. Cred că ațipisem. Am tresărit, am deschis ochii și primul lucru care m-a frapat a fost semiîntunericul care mă înconjura. Al doilea, bătrânelul astenic cu barbă albă de lângă mine. Când apucase să se așeze ? Și de ce alesese tocmai banca pe care eu stăteam, când erau atâtea bănci goale împrejur ? Cu toate astea, simțeam ceva extrem de familiar în
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
o cuceri pe Ana cea timidă, făcând-o să se simtă relaxată în prezența lui. Când la o pauză a orchestrei au ieșit la aer curat, Claudiu o luă de mână pe Ana și se plimbau prin fața căminului cultural în semiîntunericul aleii. În fața ei mergea Maria cu Viorel și vorbeau ceva care le câștigase interesul la amândoi. Bineînțeles că despre un film văzut pe ecranele celor două localități unde locuia fiecare după cum prindea Ana câte o vorbă. Claudiu o luă de după
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
și spus a demonstrat că este un excelent cunoscător al legii și un continuator al... -Ajunge! îl întrerupse Irod ridicând o mână în sus. Știu că ai fost pe la adunările lui și probabil că de aceea îi ții partea! Prin semiîntuneric îi privi și pe ceilalți și le ghici privirile lor disprețuitoare și mândre iar Irod își spuse că aceștia, și cu el dimpreună desigur, aveau dreptate în privința lui Iisus. Desigur, el unul, l-ar fi iertat din suflet dacă acel
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, a avut curajul să apese pe clanța ușii și să pătrundă în întunericul ce-l întâmpină când intră în tinda casei. Țipetele se auzeau dintr-o cameră alăturată. Deschise ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul din cameră. Când pătrunse în odaia slab iluminată, văzu o femeie tânără la vreo douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu vreo doi, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
prieten necuvântător în momentele de singurătate voluntară. Îi poți povesti orice, îi poți spune orice, fie el secret, o idilă adolescentină sau probleme personale, căci ești sigur că niciodată nimeni altcineva nu le va afla. Mă simt împlinită. Liniștea orașului, semiîntunericul, căldura și torsul pisicuței din poala mea, gândurile mele se limpezesc. Întotdeauna am adorat momentele acestea, atunci când poți fi doar tu și conștiința ta. Când te poți gândi la orice vrei, când poți lua orice formă sau când poți ajunge
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
un șasiu pictat pe dos, descifrăm tripticul evocării perfecțiunii formale. În centru, doi bărbați descărnați, cu aparență de năluci, cercetează pe orbește (aluzie la geamăna Sculptură pentru orbi) anatomia unei muze adormite, frumusețea reală a Modelului. În dreapta, de veghe, în semiîntuneric, vedem frumusețea Operei (chipul de bronz lucitor al Domnișoarei Pogany). În stânga, portretul „clasic” al pictorului (ca un Narcis) și al frumuseții Conștiinței de sine. De undeva, din tablou, curge însă o materie vâscoasă (metaforă a existenței pieritoare) și care amenință
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
aici, târfă! Îl vezi? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă-te pe canapea! Iuliana a privit încremenită cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și s-a lăsat pe o parte în lungul canapelei, fără să dea jos rucsacul ce încă stătea fixat pe spatele ei. Realizase deja pericolul situației
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
fapt, scopul intervenției sale fusese atins. Își avertizase nepotul să nu se bage acolo unde nu-i fierbea oala. Dar nepotul nici nu avusese această intenție, până când, la meciul din seara următoare, Mirinda se așezase lângă el și, profitând de semiîntunericul din odaie, își strecurase mâna pe sub bluza lui de fâș, cuprinzându-l de mijloc. Când se aprinsese iarăși lumina era foarte rumenă la față, dar toți credeau că se îmbujorase din cauza bucuriei că izbândise echipa ei favorită. Așa că, în noaptea
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
Ana cea timidă făcând-o să se simtă relaxată și chiar bine în prezența lui. Când la o pauză a orchestrei au ieșit la aer curat, Claudiu o luă de mână pe Ana și se plimbau prin fața căminului cultural în semiîntunericul aleii. În fața ei mergea Maria cu Viorel și vorbeau ceva care le câștigase interesul la amândoi. Bineînțeles că despre un film văzut pe ecranele celor două localități unde locuia fiecare după cum prindea Ana câte o vorbă. Claudiu o luă de după
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
Privea în același timp la rarii plimbăreți de pe aleile parcului, încercând în același timp o eliberare de energiile negative acumulate peste zi. Ațipise. Brusc a tresărit, a deschis ochii și primul lucru care l-a frapat pe Remus a fost semiîntunericul care îl înconjura. Al doilea, bătrânelul astenic, cu barbă albă de lângă el. Când apucase să se așeze ? Și de ce a ales tocmai banca pe care el stătea, când erau atâtea bănci goale primprejur ? Cu toate astea, simțea ceva extrem de familiar
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
ei. Nu îi zâmbi ca răspuns la zâmbetul ei strâmb și nu îi vorbi până în momentul în care botul din lemn se izbi de un mic ponton ascuns în umbra groasă a unei sălcii imense. - Am ajuns! Mona clipi prin semiîntuneric, căutând din priviri casa. Nu o zări până în momentul în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi alunecau mai ceva ca pe schiuri. Se sprijini de un trunchi încrețit și aspru, crescut în dreptul unei cărări
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
și din Biserici) sunt pline de încărcătură imorală, sexuală, păcătoasa. Cum zicea C.S. Lewis: dacă ai ateriza pe o planetă străină, ai intra într-un local public și ai vedea o mulțime de locuitori ai acelei planete ascultând muzică în semiîntuneric, cu ochii cât cepele ațintiți asupra unui platou cu friptură, așteptând cu balele la gură să se ridice capacul de pe friptură, ai zice că ființele respective au o problemă gravă cu mâncarea și pofta de mâncare. La fel este pe
CUVINTELE PE CARE LE PASTRAM IN INIMA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366700_a_368029]
-
nimic. După ce Suman a pășit peste pragul camerei, ușa s-a închis brusc în urma lui fără ca acesta să-și dea seama ce se întâmplă! Imediat a fost înconjurat de câteva mogâldețe pe care nu reușea să le deslușească chipurile în semiîntunericul acelei camere. Mogâldețele au început să vorbească întrebându-l de unde este sau cum îl cheamă? Noul venit avea să fie botezat aici Suman, căci vorbea cu un vădit accent moldovenesc și unii dintre cei din cameră erau și ei din
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
și vă închinați Domnului! / Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru și Dumnezeul nostru ... ” cântat în limba slavă bisericească și de către ceilalți coriști care au apărut pe rând și au traversat Biserica înaintând spre altar în semiîntunericul Bisericii, unul câte unul, ținând fiecare partitura în mâini, luminată de două lămpi de neon fixate de partitură. Ajunși în fața altarului, au început să cânte în limba slavonă Great Litany (Marea Liturghie) a lui Rahmaninov, în întregime, un canon realizat
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]
-
Ce era ciudat la el era că nu ieșea niciodată din colibă și nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la ușă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semiîntunericul dinăuntru doar ochii înțeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înțeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora. Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni ușor, apoi
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
Gabriel se afla un polițist. Într-o mână purta bastonul de cauciuc, la vedere, în timp ce cu cealaltă arunca în gură, la intervale egale, semințe de floarea soarelui ale căror coji le scuipa apoi cu dexteritate, urmărindu-le satisfăcut traiectoria în semiîntunericul ce pusese deja stăpânire pe toată așezarea. S-a apropiat agale de mașina oprită la câțiva pași de el, descriind cercuri mari cu bastonul de cauciuc, țintind șoferul care nu dădea semne că va coborî. Surprins să vadă deodată doi
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
scăderea a fost de 34.825, conform datelor transmise de Institutul Național de Statistică.“ (s.n.) Adică aruncându-se de către clasa politică și intelectuală, cu analiști cu tot, povara crizei pe umerii gârboviți ai maselor largi populare, priponite fără medicamente în semiîntunericul tv, s-a reușit cu brio o aproape dublare (!!!) a mortalității sau a emigrabilității, oricum, a scârbei de a mai trăi în RO și chiar în DRO sau WO. Iar prognoza specialiștilor în domeniul funerar e că ne așteaptă și
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
ai noștri sau la Dușman, cu speranța că va ajunge megaintelectual și cu spaima și perspectiva în abis de a eșua ca nechezol. Faptul că nechezolii doar se scarpină între ei ca broscuțele râioase pe secetă, poporul ucenic neascultător din semiîntunericul televizionar fiind silit să fure spiritualitate și meserie de prin conversații publicitare mai înalte, purtate în limba păsărilor, adevărul statistic că nechezolii sunt un fel de inexistențe cu alură de elefanți se vede orbitor abia în nerecunoașterea internațională a valorii
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
unde și cu cine am mai făcut, ar face o criză și așa mai departe". A ieșit din baie, fără să se șteargă, înfășurat în prosopul moale ce-i acoperea aproape tot trupul și a mers alene în dormitor. În semiîntunericul din încăpere pluteau plăcut acordurile din "Valurile Dunării" ale lui Iosif Ivanovici. Anca adormise, întinsă pe pat, acoperită doar de halatul ce-i lăsase descoperită coapsa dreaptă, cu capul între două perne cu fețele imaculate peste care se revărsau buclele
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici?- o întreb eu. -Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale dinților. În acel semiîntuneric, fața ei căpătase străluciri de opal. -Și unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură? -Cum, zice, nu știi? -Ce să știu? -Că nu sunt ai mei! Și se uită la mine curioasă că o astfel de știre banală
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
de onoare ai patronului care se pregătise cu bunătăți de tot felul. Trei dintre ei întârziaseră și căutau grăbiți numărul casei; erau fără mașini deci aveau intenții clare ... să petreacă împreună cu prietenii pe care îi vedeau atât de rar! Din semiîntunericul străzii se ivi o umbră, colonelul o recunoscu: - Ce faci mamare? Pe-aici locuiești? - Da! Dar ce număr căutați? - 183! Răspunse unul dintre ei. După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte, - Dar ce faceți acolo domn colonel, că
PRIVATIZAREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355627_a_356956]
-
aici, târfă! Îl vezi? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă‑te pe canapea! Iuliana a privit încremenită cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S‑a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Cuprinsă de panică, s‑a îndoit și s‑a lăsat pe o parte în lungul canapelei, fără să dea jos rucsacul ce încă stătea fixat pe spatele ei. Realizase deja pericolul situației în care se afla și gândea
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
cântă au venit și îngerii din cer să-l asculte. Le-a plăcut mult îngerilor și au început și ei să cânte împreună cu Tudorel. Întreaga câmpie până în depărtări și până în slăvile cerului vibra, răspândind în toate zările serafica melodie. În semiîntunericul depărtărilor s-au aprins mii de luminițe care au început să alerge spre el. Pasămite erau vietăți ale câmpului înzăpezit care alergau fermecate spre alaiul său de nuntă. După ce a trecut de Cruce și a ajuns în dreptul lotului unde a
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
cânta împreună cu el și întreg alaiul său de nuntă se scurgea vesel după el, pe urmele lucitoare, pierdute spre apus. Când ajunse în Valea Adâncă, Lunișoara se smulse de la brațul lui, furișându-se undeva în cer, lăsându-l mofluz în semiîntunericul din vale: Șugubeața Lunișoară se juca de-a v-ați ascunselea, însă el nu pricepea jocul și începu să scâncească : -Lunișoara mea, nu mă părăsi! Unde ești? -Cucu-baau! râdea luna de pe versantul opus, unde-l chema cu razele ei vesele
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]