154 matches
-
de a se căsători cu Zița... El i-a zăpăcit, i-a năucit pe toți, îi terorizează și îi manipulează atunci când iși salvează pielea în numele democrației și poporului... Iar în finalul spectacolului îi abandonează... lasându-i năuci să citească într-o semiobscuritate sloganele scrise de el în "Vocea patriotului naționale". Râde sarcastic și dispare tot atât de brusc precum a apărut. Acest final deschis, tulburător, propus de regizor, accentuează sensul contemporan al satirei caragialiene. Regizorul repetând cu Liubov Strejenova Veta și Boris Șcerbakov Rică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau, de asemenea, jocul inconștient care a ieșit la iveală, împotriva voinței lui, în aceea ce el a spus sau în aproape imperceptibila fisură a cuvintelor lui manifeste"154. În viziunea sa, clar-obscură, construcțiile lingvistice aleatorii, inconștiente sau aflate în semiobscuritate ale subiecților vorbitori pot forma enunțuri, care corespund anumitor ordonări, norme, convenții, ierarhii și directive social-politice. Prin psihanalizarea enunțurilor din cotidian, Foucault ne conduce spre raportul adevăr/demonstrarea adevărului. Una este adevărul. Cu totul altceva este demonstrarea unui adevăr. Psihanaliștii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lung și drept, pomeții largi, de culoarea osului. Gura am remarcat era închisă într-un zîmbet dur, rubinie și ușor curbată sub mustața sîrmoasă, închisă la culoare. /.../. Își îndreptă umerii, chiar mai orgolios, și mă privi drept în față, în semiobscuritatea care ne despărțea. Eu sînt Dracula, spuse el". Pentru ca prezentările să fie complete, voi adăuga faptul că naratorul îngrozit este istoricul englez (trăitor în Statele Unite) Bartholomew Rossi, profesor și cercetător cu renume mondial. În tinerețe, printr-o întîmplare bizară, el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
viață. Am pus-o înadins. Sângele e tot roșu în ființe". Abia acum discipolul își dădea seama că aerul neverosimil al salonului venea și din pricina fumului albastru de țigară, din ce în ce mai des, care întreținea în încăperea slab luminată de sfeștnice o semiobscuritate lăptoasă, de altar îmbâcsit de mirodenii, când deodată uitând de ciudata explicație vitalistă privirea îi era atrasă în altă parte. În fund, un obiect neobișnuit, o mobilă ciudată se profila în ceață. Era un tron, un adevărat tron, înalt și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
târziu cu mine-n gând Ca să visezi de mine!” Natura întreagă parcă este imprimată de suferința acestei femei ce simte însingurarea, care își plânge copilul înstrăinat ce ar fi trebuit să îi fie aproape, să îi rămână sprijin la bătrânețe. Semiobscuritatea încăperii sugerează, de fapt, tenebrele unui suflet neconsolat. Mama nu se poate mângâia cu gândul, că în clipele dureroase ale bătrâneții sau chiar ale sfârșitului nu-l va avea alături pe mult doritul băiat. Pustiirea sufletească vine din acest dor
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
FI PUTUT SĂ O ÎMPIEDICE, DOAR O AMINTIRE, DELINDY SE VA REGĂSI PE SINE ÎNSĂȘI. Ar fi fost interesant de descoperit cum era ea în realitate. 26 LA ORA UNU NOAPTEA, TABĂRA A, PLINĂ DE ACTIVITATE, ERA LUMINATĂ SLAB. ÎN SEMIOBSCURITATE, MARIN ȘI DELINDY FURĂ CONDUȘI SPRE UN AVION, CARE ÎN EXTERIOR NU SE DEOSEBEA CU NIMIC DE ALTE AVIOANE DESTINATE TRUPELOR AEROPURTATE. ÎNSĂ ÎN INTERIOR ERA AMENAJAT EXTREM DE LUXOS. AVEA UN DORMITOR, UN BIROU ȘI O CAMERĂ SPECIALĂ REZERVATĂ UNEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu a eradicat ca lumea căscatul. Arta țâșnește din impactul adevărului cu talentul. Când există cu adevărat, poezia se depune în oase. Precum calciul. Ca poet poți fi apreciat pentru o imagine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
distingem cu ochiul liber granulosul de fibros, matul de semi-mat, lipsa luciului de translucid; să facem să rezoneze în adâncul nostru intensitatea tăcută a unui albastru-peruzea, jocul schimbător al razelor luminoase pe o suprafață vernisată, iar glasiul flamand făcut pentru semiobscuritatea unui interior de iarnă nu este luciul venețian de satin al acelor palate cu ferestre deschise spre vară. Bonnard se amuza, și înțelegem de ce, că "pictura nu i-a inspirat niciodată pe oamenii de litere". Neglijență, cusur al celor care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț de un metru și jumătate înălțime și doi metri lărgime) se chema "Infern". Alta, "Purgatoriul". Numai "Paradisul" lipsea ca să ne reântâlnim cu Dante. Pașii noștri sună prea tare și, poate, în semiobscuritate Tatle privește piatra, rămas pe gânduri... "Arborele universului are două brațe, ar zice el, dar aici e unul singur, al durerii"... despre măsură Dacă omul a scris cărți, tot el a incendiat biblioteca de la Alexandria. Dacă a ridicat Parthenonul, tot
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându-mă de mână. Cred că mătușile ei nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și a deschis, Împingându-mă să trec pragul primul. M-am trezit În semiobscuritatea unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele, cearșafuri, scoarțe, perne, fețe de mese, covoare, hârtia cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
glas speriat, plin de dorinți, nemulțumit. Intrând, pricepu că nu reținuse nimic din acel spațiu prea mic pentru traiul unui om. Acum, când îl vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la o asemenea oră obscenă. Probabil era plătit cu o sută cincizeci de mii de dolari pe an ca să fie atât de nefericit, dar nu conta, măcar nu eram singura. Benji m-a salutat, iar țigara aprinsă lumina ireal acea semiobscuritate matinală de iarnă, și mi-a făcut semn să mă apropii. Eu eram cam neliniștită la gândul că o să Întârzii, dar Eduardo mi-a aruncat privirea lui „nici o grijă, n-a venit Încă, toate sunt bune și frumoase“, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcut. Nu pot să mai aștept. Nu o să-mi ia mult. Douăzeci de minute, poate patruzeci cel mult. Nici n-o să simtă că am plecat. În birou e liniște, cu excepția oftaturilor și opintelilor mașinilor care fac dragoste Între ele În semiobscuritate. Fără să fiu distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă furișez afară din clădire. Afară, centrul e scăldat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de glumă? Pistolul său cel negru îi căzu din mâna lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
loviturilor vibrează delicat și grav prin lumina puternică ce scaldă în aur încăperea, se răspândește pe coridor și urcă până la camera în fața căreia Antonio se oprește să bată discret la ușă. Intră, se aude din interior. În odaia învăluită în semiobscuritate datorită jaluzelelor trase, miroase frumos a cafea și cornuri proaspete. Interiorul simplu are eleganță și intimitate. Doamnă Hagiaturian, au sosit. Într-o atitudine respectuoasă, privește spătarul înalt al fotoliului din piele crem, în ton cu restul mobilierului, care nu lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu ne-ar fi putut clinti mîntuirii acelui ceas. TÎrziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum Înainte de miezul nopții, poarta se auzi scîrțîind, apoi Închizîndu-se și Îndată pașii mărunți ai doamnei Pavel Înaintînd În semiobscuritatea curții. Marga Popescu gîndea: - Te iubesc, auzii Încă o dată. Nu mult după aceea, sau foarte mult, lunecarăm pe celălalt versant al nopții. Mijlocul lunii mai... 11. În sfîrșit, o scrisoare de la domnul Davidsohn - e acum În iulie - de lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
șir indian, Cezar primul, Mihnea la urmă. „E bună nevastă-mea, nu?“ Tăcere. „Pune, mă, mâna aici, să vezi ce bidoane are!“ Nu puneam. „Pune, mă, n-auzi?“ Imprudent, Cezar întindea mâna, ca după ciocolată. Nici nu zăream palma, în semiobscuritate. Se-auzea doar un plescăit, apoi geamătul lui Cezar. „Ce faci, bă, te dai la nevastă-mea?!“ Ne trăgeam cu toții mai în spate. „Bă, vă sparg! Vă calc cu lomocotiva!“ În lumea exactă, dar misterios oligofrenică și puternic șampanizată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o tensiune dramatică, de a sugera alianța totdeauna misterioasă dintre corp și spațiul năpădit de umbră sau misterul prezenței subite a corpului în plină lumină, mai neliniștitoare uneori, mai refractară sesizării totale de către simțurile și mintea noastră decât o vagă semiobscuritate. Atâtea naturi moarte, atâtea gânduri, sentimente, temperamente personale”. ( Charles Sterling) Un solitar în istoria picturii românești, Stahi reprezintă un capitol important care nu poate fi trecut cu vederea. Dimpotrivă, fără opera sa, începuturile picturii moderne națio- nale nu par a
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
că-i orfan, fiind crescut de o rudă apropiată. Dar iată că odată, cam pe la majorat, băiatul află singur misterul . Ajunge iute-acolo și intră-n casă-ndată Nerăbdător să-și vadă pe mama-adevărată. Dar vai, o voce blândă din semiobscuritate Îi temperează zelul cu circa jumătate Cu duioșie-i spune: „Copilul meu iubit Ce mare fericire simt că te-am regăsit. Atâta doar e răul, că inima mi-e grea: Ești fiul meu, e drept, dar eu nu-s mama
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
doilea tânăr, care spunea că Dragomir a fost al patrulea; rămân exacte celelalte afirmații ale lor, și anume că Ene sa clasat pe locul trei, iar Cristescu pe locul patru. 2. DILEMĂ Atuncea când În casă, băiatul a intrat În semiobscuritate... de tatăl său a dat! 3. ÎMPĂRATUL ȘI ÎNȚELEPTUL Cuvintele salvatoare au fost: „Voi muri spânzurat! Potrivit Înțelegerii, Împăratul a fost pus În imposibilitate să-1 omoare pe Înțelept, și iată de ce: Învoiala era ca, În cazul când spune un adevăr
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
câțiva pași, mă aflu sub boltă amplă de biserică...Fiecare icoană, fiecare detaliu al zidirii îmi atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt tot mai intens o prezență străină lângă mine...Privesc înfiorat în jur, dar în semiobscuritatea bisericii nu deslușesc nimic. Senzația că cineva îmi suflă în ceafă devine din ce în ce mai puternică. Am scormonit din nou cu privirea tot ce mă înconjoară. Încet-încet, ca prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au luat șireturile, primul, rânjind satisfăcut, ne-a indicat locul de dormit, pe baloturi: „Pe sofale, ca boierii”. Ușa s-a închis și în cameră s-a făcut aproape întuneric căci fereastra, deși mare, era blocată de baloturi. Bâjbâind prin semiobscuritate și dărâmând câteva stive de baloturi am creat câteva prispe în terase; pe ele ne urcam și ne odihneam. Se înserase de-a binelea când ne-a sosit masa. Voi nu erați în porție pe ziua de azi, ne-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cea antonesciană. Nu înjura, nu striga, dar executa orbește orice dispoziție criminală venită de „sus”. După poarta a doua am intrat în curtea interioară a Celularului în formă de T. Pentru prima dată vedeam cum arată o „închisoare principală”. În semiobscuritatea creată de beculețele albastre așezate doar la intersecția brațelor T-ului apăream ca niște umbre în Hades. Ne au tăiat lanțurile și ne-au făcut percheziție la pielea goală. Tremuram de frig, oboseală și emoție, dar o toropeală îmi cuprinsese
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
escorta mută a celor 3-4 milițieni. Majoritatea milițienilor însoțiseră plecările masive de deținuți la Canal sau la Tribunalul Militar București. După percheziția obișnuită am fost introduși pe coridorul lung al Secției I. Mirosul de mucegai, atmosfera umedă și rece, în semiobscuritatea gangului subteran la 4-5 metri sub pământ care părea fără sfârșit, și liniștea de adânc în care fiecare pas se distingea ca o replică a tăcerii, creau în suflet o stare de nesiguranță și teamă. Ne-au oprit în fața camerei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la care visasem de atâta amar de vreme. Am ridicat-o în brațe și am auzit-o gâfâind, de parcă întreaga lungime a trupului ei ar fi fost strivită de trupul meu. Apoi, după ce am lăsat-o încetișor jos, în strania semiobscuritate a holului, în clinchetul meditativ al perdelei de mărgele, am rămas amândoi perfect nemișcați și tăcuți, eu încolăcindu-i trupul în brațele mele, ea agățându-se cu ambele mâini de cămașa mea. Relaxându-se, în cele din urmă, oftă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]