284 matches
-
trebuie făcut totul pentru a construi o teorie a "semnului figurativ, comparabilă cu cele pe care le posedăm pentru alte categorii de limbaje", o semiologie a cărei paradigmă să nu mai fie lingvistica structurală. 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice Lectura este una din modalitățile receptării culturale. Ea a fost impusă de lungul proces de generalizare a alfabetizării, a tehnicilor scrisului și cititului, a evoluției mijloacelor de imprimare și difuzare în masă a imprimatelor în societățile industriale. Aici se operează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tip de receptare, lectura se adresează unui obiect textual lipsit de profunzime sau de transcendență, și care nu poate reclama și nu se cuvine să primească empatie sau "trăire". Pe axele activ - pasiv și intectual - emoțional, ale grilei receptării, lectura semiologică structuralistă se înscrie ca o formă hiperactivă și hiperintelectuală. Hiperactivă, pentru că promotorii acestui tip de lectură fac din ea o "rescriere" a textului. Lectorul semiolog repetă în plan paralel operațiile autorului - desigur, incomparabil mai conștient, mai lucid decât acesta - până când
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
desigur, incomparabil mai conștient, mai lucid decât acesta - până când ajunge "adevăratul" producător al textului. Desigur, aceste operații de producere a textului sunt pur intelectuale, reci, nu implică participare sau "trăire", empatie sau emotionalitate. 52 53 Ca procedeu al receptării, lectura semiologică apare ca un cod al decodării. Ea este o operațiune pur semiologică cu semnele. Paradoxul apare de îndată ce constatăm că acest mod ultraspecializat și sofisticat al receptării, rezervat semiologului, devine modelul uzajului și finalitatea producerii culturii. Chiar și la acest nivel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al textului. Desigur, aceste operații de producere a textului sunt pur intelectuale, reci, nu implică participare sau "trăire", empatie sau emotionalitate. 52 53 Ca procedeu al receptării, lectura semiologică apare ca un cod al decodării. Ea este o operațiune pur semiologică cu semnele. Paradoxul apare de îndată ce constatăm că acest mod ultraspecializat și sofisticat al receptării, rezervat semiologului, devine modelul uzajului și finalitatea producerii culturii. Chiar și la acest nivel foarte general și introductiv devine clar faptul că lectura semiologică se adresează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
operațiune pur semiologică cu semnele. Paradoxul apare de îndată ce constatăm că acest mod ultraspecializat și sofisticat al receptării, rezervat semiologului, devine modelul uzajului și finalitatea producerii culturii. Chiar și la acest nivel foarte general și introductiv devine clar faptul că lectura semiologică se adresează mecanismului textului, ruajului mașinii textuale, pe când interpretarea hermeneutică, indiferent în ce direcție se îndreaptă, funcționării acestui mecanism. După cum s-a văzut, proiectul saussurean poate fi realizat numai dacă privim sistemul limbii fie doar fonologie, așa cum face școala fonologică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
școala fonologică, fie doar sintactic, așa cum face școala glossematică hjelmsle-viană, fie numai semantic. în lipsa unei școli structuralist-lingvistice aplicată nivelului semantic al limbii, pentru analiza lui au fost extinse principiile și procedeele celorlalte două. Structuralismul francez își propune să realizeze partea semiologică a proiectului saussurean. El procedează similar într-un domeniu trans- sau extralingvistic: analizează sisteme semnificante de natura limbii - adică sisteme în care consistența semnificantă a elementelor-semne este produsă nu de conținutul lor, ci exclusiv de structură - pentru a pune în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sisteme semnificante de natura limbii - adică sisteme în care consistența semnificantă a elementelor-semne este produsă nu de conținutul lor, ci exclusiv de structură - pentru a pune în evidență structurile lor la nivelul semantic. Pentru a observa procedeele și tehnicile lecturii semiologice, să apelăm la exemple care rezumă în forma lor pură analizele structuraliste aplicate. Să preluăm de la Levi-Strauss însuși exemplul didactic al analizei miturilor: el caută și izolează mai întîi marile unități constitutive ale miturilor, mitemele, care au natura unei relații
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fără îndoială mai bine să vorbim de proces metaforic în primul caz și de proces 56 57 metonimic în al doilea, pentru că ele își găsesc expresia cea mai adecvată, una în metaforă, alta în metonimie". (14/1, p. 61) Lectura semiologică a lui Levi-Strauss nu numai că se arată interesată de acest cuplu, dar, pornind de la paradigme și sintagme, și interpretează întreaga mitologie din perspectiva dezvoltărilor lingvistico-retorice ale acestui cuplu: metafora și metonimia. Metafora este totalitatea născută o dată cu emergența gândirii simbolice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
iar metafora de ordinul structurii, atunci trecerea de la metaforă la metonimie este o lege a gândirii mitice: "transformarea unei metafore se încheie într-o metonimie". (17/1, p. 147 și p. 256) Al doilea aspect ce decurge din practica lecturii semiologice privește constituția obiectelor la care se aplică. Dacă raportăm structura mitului la distincția saussureană clasică și omniprezentă în structuralism ca una din axele sale teoretice, dintre limbaj și vorbire, dintre cod și mesaj, dintre sincronie și diacronie, mitul apare ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
decât spre sistematizare, spre paradox mai mult decât spre un raționament urmat pas cu pas, cu tot "diletantismul" său structuralist opus didacticismului, este evident că structuralismul lui Roland Barthes este foarte apropiat de cel levi-straussian. Desigur, procedeele și tehnicile lecturii semiologice sunt mai mult sugerate decât explicate și rămân cel mai adesea, ca aspecte mai puțin savuroase, în afara discursului său. Ceea ce rămâne evident este similaritatea de efect, similaritatea a ceea ce produc ele, la fel cu cele ale lui Levi-Strauss. Astfel, în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe B, care nu-l iubește. Dar ceea ce trebuie bine subliniat este că raportul de autoritate înglobează raportul erotic". (1/1, p. 54) Diferența dintre Levi-Strauss și Barthes, nu lipsită de importanță teoretică și metodologică, rămâne totuși la nivelul lecturii semiologice structurale superficială: ea este, așa cum spuneam, rezultatul faptului că Barthes pornește de la un dat mult mai elaborat și este într-o poziție de receptare incomparabil mai bună decât a lui Levi-Strauss, deoarece tragedia este o formă culturală incomparabil mai elaborată
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu doctrina barthiană a inevitabilei medieri a sensului prin limbă, a preponderenței lingvisticii asupra semiologiei, pentru că ea conduce la un nivel omogen al obiectelor studiate, fără a mai necesita intervenția limbajului matematic formalizant. O diferență mai importantă la nivelul lecturii semiologice structurale între pozițiile celor doi structuraliști de orientare lingvistică pare să intervină prin interesul teoretic și tentativele de analiză efectivă a conotațiilor întreprinsă de Roland Barthes în Mythologie (1957), L'Empire des Signes (1970) și în S/Z (1970). Și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
analizată în funcție de cinci coduri - codul acțiunilor, codul hermeneutic, codul cultural sau de referință, codul semnelor sau semnificațiilor conotației, codul simbolic -, care funcționează într-un fel ca și coloanele în analiza mitului la Levi-Strauss, numai că aici lipsesc liniile. Intenția lecturii semiologice a lui Barthes depășește cadrele primei generații structuraliste, anticipând criticile lui Derrida: "Dacă nu se caută să se structureze fiecare cod, nici cele cinci coduri între ele, aceasta este deliberat, pentru a asuma multivalența textului, reversibilitatea sa parțială. Este vorba
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
regularități care fac ca, într-un ansamblu, transformarea unui element să antreneze în mod necesar transformări complementare ale altor elemente în așa fel încît ele să păstreze o semnificație globală". (12/1, p. 87) La fel ca în cazul structuralismului semiologic de orientare lingvistică, această structură semnificativă se manifestă prin coerența internă a operelor și are un efect similar arbitrarietății semnului, căci numai ansamblul din care fac parte determină natura și semnificația obiectivă a elementelor și oferă posibilitatea de a înțelege
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care omul nu mai este o creatură aruncată de demiurg într-un cadru imuabil și anticipează doctrina celor două adevăruri formulată de Cusanus abia spre sfârșitul secolului. împărțită între cele două fracțiuni, de orientare genetică și de orientare lingvistică, lectura semiologică structuralistă se vădește a fi, cu 66 67 toate diferențele și tentativele centrifuge care și ele constituie o structură, unitară. Obiectul lecturii semiologice îl constituie sistemele de semne, construite cu ajutorul sistemului limbii sau, uneori, dar foarte rar și în mod
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
abia spre sfârșitul secolului. împărțită între cele două fracțiuni, de orientare genetică și de orientare lingvistică, lectura semiologică structuralistă se vădește a fi, cu 66 67 toate diferențele și tentativele centrifuge care și ele constituie o structură, unitară. Obiectul lecturii semiologice îl constituie sistemele de semne, construite cu ajutorul sistemului limbii sau, uneori, dar foarte rar și în mod relativ, în afara lui. Lectura semiologica evoluează în spațiul semantic al unor astfel de sisteme, este orientată de către categorii semantice și pune în evidență
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fi, cu 66 67 toate diferențele și tentativele centrifuge care și ele constituie o structură, unitară. Obiectul lecturii semiologice îl constituie sistemele de semne, construite cu ajutorul sistemului limbii sau, uneori, dar foarte rar și în mod relativ, în afara lui. Lectura semiologica evoluează în spațiul semantic al unor astfel de sisteme, este orientată de către categorii semantice și pune în evidență relații de natură semantică. Temeiul lecturii semiologice structuraliste atât în ceea ce privește concepția cât și procedeele și metoda ei este ideea saussureană a arbitrarietății
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu ajutorul sistemului limbii sau, uneori, dar foarte rar și în mod relativ, în afara lui. Lectura semiologica evoluează în spațiul semantic al unor astfel de sisteme, este orientată de către categorii semantice și pune în evidență relații de natură semantică. Temeiul lecturii semiologice structuraliste atât în ceea ce privește concepția cât și procedeele și metoda ei este ideea saussureană a arbitrarietății semnului lingvistic și semiologic, prezentă atât ca atare, cât și sub forme metamorfozate "coerență semnificativă", "figurativ". Procedeele ei sunt cele ale paradigmelor și sintagmelor, opozițiilor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semantic al unor astfel de sisteme, este orientată de către categorii semantice și pune în evidență relații de natură semantică. Temeiul lecturii semiologice structuraliste atât în ceea ce privește concepția cât și procedeele și metoda ei este ideea saussureană a arbitrarietății semnului lingvistic și semiologic, prezentă atât ca atare, cât și sub forme metamorfozate "coerență semnificativă", "figurativ". Procedeele ei sunt cele ale paradigmelor și sintagmelor, opozițiilor și pertinenței fonologilor, semioticilor conotației și denotației, sau cele mai difuze, dar cu punct de plecare dat, ale coerenței
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comunicare și cunoaștere este teritoriul semnificării. Sistemele care îl populează cu structurile lor sunt diferite atât de cele ale limbajului cât și de cele ale comportamentului, atât de comunicare cât și de cunoaștere; ele sunt sisteme de semne și structuri semiologice. 68 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii Dacă în decursul celei de-a doua tematizări, comunicarea sau semnificarea erau contrase până la indistincție în cunoaștere, o dată cu cea de-a treia tematizare survine operația inversă. Acum gândirea este interogată din
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
spațiul cunoașterii, ci în acela al comunicării, și o facultate sau o funcție, cea a cunoașterii, este comparată cu o altă facultate sau funcție, cea a comunicării, pentru a fi contrasă la aceasta. Dacă în sfera largă a culturii, lectura semiologică ajunge să contragă, pe temeiul principiului arbitrarietății semnului, simbolul la semn, aici se operează o reducere similară, dar a conceptului, a noțiunii sau categoriei, la semn. Dacă dorim, putem vedea în această manieră a lecturii semiologice o revanșă a discursului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
largă a culturii, lectura semiologică ajunge să contragă, pe temeiul principiului arbitrarietății semnului, simbolul la semn, aici se operează o reducere similară, dar a conceptului, a noțiunii sau categoriei, la semn. Dacă dorim, putem vedea în această manieră a lecturii semiologice o revanșă a discursului cultural-artistic asupra celui al științei, dar este mai corect să reținem de aici unitatea culturii regăsită din perspectiva comunicării. Astăzi, după ce valul modei structuraliste a trecut deja, Michel Foucault continuă să rămână ca un gânditor de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
rămână ca un gânditor de primă mărime. Teoria lui asupra cunoașterii ne poate servi la o mai bună înțelegere a tematizării filosofice a comunicării, întrucît reflectă felul cum este regândită cunoașterea, care a făcut obiectul anterioarei tematizări filosofice, din perspectivă semiologică. Lucrarea care se află în centrul operei lui Foucault este Les Mots et Ies Choses (1966) (Cuvintele și lucrurile) și în ea gândirea este interogată din perspectiva puterii organizatoare a limbajului. Ordinea pe care o caută Foucault se află în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unor principii complexe de organizare* Este deci evident că semnul oferă structura epistemelor, întrucît sbabilește termenii, domeniile și constituenții, relațiile dintre ei și sensul în care trebuie abordate aceste relații și termeni, metodele și procedeele unei cunoașteri asimilată unei lecturi semiologice. Mai precis nu semnul însuși, ci modelul său teoretic, paradigma sa, teoria semnului specifică fiecărei epoci, fiecărei episteme. Această interpretare se susține prin cele vecine ale lui Levi-Strauss și Althusser. "Gîndirea sălbatică" despre care vorbește Levi-Strauss este de fapt Epistema
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Gîndirea sălbatică" despre care vorbește Levi-Strauss este de fapt Epistema Renașterii regăsită în sistemul cunoașterilor omului arhaic, iar "tăieturile epistemice" care marchează nașterea noilor științe în epistemologia lui Althusser, explicitează apariția formațiunilor discursive. Arheologia cunoașterii a lui Foucault este orientată semiologic pentru că avem aici de-a face cu o lectură care tratează discursul nu ca document, adică semn al altui lucru, ci ca monument, în volumul său propriu, așa cum, conform proiectului saussurean, face structuralismul cu sistemele semnificante. Lectura arheologică foucaultiană nu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]